Canonizarea lui Mihail Eminescu
Gavrilă Gheorghe COPIL
Impresii si pareri personale in FORUM
Iniţiativă
legislativă din partea unor partide parlamentare
În articolul „Semnături
pentru canonizarea lui Mihail Eminescu” apărut în
revista Clipa, nr. 422, din Anaheim, California, SUA
(http://www.clipa.com), propuneam ca ziua de 15 Iunie
să devină sărbătoare naţională, fiind uşor de asumat, având
în vedere că Mihail Eminescu, în această zi, a triumfului
său în eternitate, este comemorat, în activităţi publice, la
nivelul întregii ţari şi în afara ei. Şi este vară, anotimp
favorabil.
România ar
fi sărbătorită, la modul plenar, de două ori pe an, la 1
Decembrie şi la 15 Iunie. Această propunere a
avut darul de a fi receptată şi susţinută, de a
produce consens. Ne aliniem şi noi acestui consens şi ne
adresăm partidelor guvernamentale în vederea unei iniţiative
legislative. Este de înţeles că pentru a avea şanse de a fi
votată de majoritatea parlamentarilor, trebuie să se ajungă
la o înţelegere prealabilă, între cel puţin două partide.
Suntem convinşi că există destule minţi luminate în
Parlamentul României, care înţeleg rostul adânc, al
investirii zilei de 15 Iunie, ca sărbătoare naţională. Iar
pe românii care împărtăşesc acest punct de vedere, îi rugăm
să acţioneze pentru reuşita acestui deziderat naţional.
Articolul
Semnături pentru canonizarea lui Mihail Eminescu s-a
constituit de la sine într-un sondaj prin care s-a
descoperit ideea directoare, opţiunea românilor, care-i
adună într-un gând şi-o voinţă, în care se recunosc şi se
bucură: 15 Iunie, Mihail Eminescu, sărbatoare naţională.
A doua sărbătoare naţională, după cea de la 1 Decembrie.
SEMNĂTURI
PENTRU CANONIZAREA LUI MIHAI EMINESCU
Semnăturile
sunt un exerciţiu de apropiere de Eminescu, ceea ce trebuie
sprijinit, indiferent că unii optăm pentru receptarea
populară şi nu numai a sfinţeniei lui Eminescu sau înclinăm
spre canonizare.
Orice român,
sau organizaţie, instituţie, partid, bibliotecă, şcoală,
universitate, revistă, ziar, poate declanşa strângerea de
semnături. Mulţi români îşi vor înnobila arhiva familiei, cu
strângerea de semnături, fie şi numai din partea familiei şi
a unor cunoscuţi. Toate, la un loc, vor induce ploaie
duhovnicească peste întregul Neam Românesc. Nu trebuie să ne
grăbim să terminăm strângerea de semnături, dar nici să
uităm, să abandonăm această sfântă datorie faţă de Neam şi
Eminescu. Nume, prenume, adresa, nr. de telefon. E bine să
ştie tot românul, canonizările nu se fac dintr-odata.
Durează mulţi ani. Să fim încredinţaţi că Biserica
Ortodoxă Română va fi atenta la adunarea semnăturilor, cel
puţin având în vedere că în Basarabia şi
Transnistria, în Nordul Bucovinei, în tinutul Herţa,
în Maramureşul istoric, în Câmpia Tisei cu centrul la Gyula,
în Banatul de dincolo de graniţa, Eminescu este receptat ca
sfânt. Dar şi de românii din Bulgaria, Grecia, din
Serbia (de pe Valea Timocului), din Macedonia, Albania şi
din celelalte ţări balcanice, indiferent de denumirile pe
care le au aceştia, de vlahi, aromâni, sau altele. Şi de
ceilalti români de pretutindeni. Şi de bună seamă, din
România cu actualele graniţe.
Creştinii
Bisericii formează, fiecare, preoţimea generală, colectivă,
iar preoţii constituie preoţimea slujitoare. Ceea ce
înseamnă că noi, toţi creştinii, oficiem, coliturghisim, de
câte ori trăim întru adevăr, dreptate, întru ceea ce este
bine de făcut şi de rostit. Canonizarea este un proces lung,
pe etape. Dar întru preoţimea colectivă suntem liberi să
ni-l asumăm ca sfânt. Şi facem lucrul acesta pentru ca
sufletul nostru îl receptează ca sfânt.
Apropierea de
Eminescu este o modalitate de renaştere a fratietăţii, de
solidarizare între români. Cine-şi iubeste propriul neam,
este în normalitate. Numai iubind pe cei din neamul tău,
iubirea ta este o realitate, nu o închipuire şi poţi iubi şi
preţui şi alte neamuri.
Să nu se
producă nici o neînţelegere, semnează doar cine vrea. Unii
vor semna mâine sau ei înşişi vor aduna semnături.
Conştiinţa apartenenţei la Neamul Românesc şi la Eminescu
răsare din adâncimile sufleteşti ale românilor, ca o floare
de lumină. E un fenomen românesc în derulare sub ochii
noştri. ( Foto: o poza inedita a
unei tapiserii de valoare cu chipul lui Eminescu, aflata in
colectia Dr. Malinas din Oradea.)
Dacă reproduc
un articolul cu titlul Efigia lui Eminescu, stema
tricolorului României, pe care l-am publicat în
Dreptatea, 14 iunie 1990, este pentru a marturisi ca ideea,
în scris, sau circulând prin viu grai, aparţine Chişinăului,
dar şi pentru a reliefa că Eminescu este cel mai viguros
spirit reîntregitor de ţară. Aşteptâm confirmarea
paternităţii ideii, din partea Chişinăului. În anul 1990,
când Reîntregirea României era posibilă, a fost blocată de
către casnicii Moscovei, care au anexat şi deturnat
Revoluţia Română şi Podul de Flori (A se vedea, spre
documentare, cartea „Societatea Culturală
Bucureşti-Chişinău” scrisă de semnatarul acestui articol,
Editura Dacia Eterna, Bucureşti 1999. Poate fi citită şi pe
internet, cu titlul Reîntregirea României, la
http://www.agero-stuttgart.de/ (Asociaţia
germano-româna), la Istoria României, în cadrul apelului
„Dragi români din R. Moldova veniţi cu noi în U.E.”. Iată
articolul:
„Prezentul şi
viitorul neamurilor depind în mod decisiv de capacitatea lor
spirituală. Vechile însemne-scuturi, săbii etc. expresii ale
stării de război, care a bântuit timp de milenii specia
umană, nu mai exprimă evoluţia în care se angajează
omenirea. Poftele primare, năvălirile, jafurile şi
anexiunile ies din istorie. Recunoaşterea lui Eminescu drept
stemă-simbol a României este conformă spiritului paşnic şi
buneicuviinţe a Românilor. De aproape trei mii de ani, de
când suntem atestaţi de documente pe acest pamânt, am
reuşit, între Tisa şi Nistru, să ne apărăm, nelasându-ne
antrenaţi în năvăliri şi anexiuni, aşa cum au procedat,
multă vreme, unele popoare. Omenirea va supravieţui doar
prin eliminarea războaielor şi armelor din viaţa planetei.
Spiritul creator, într-o nouă istorie, a păcii, va decide
înscrierea neamurilor în şirul secolelor şi mileniilor ce
vin. Înalţarea lui Eminescu în stindardul poporului român va
fi prima bataie de inimă a viitorului, ce începe a se
institui în viaţa mult zbuciumatelor popoare din Europa.
Este de
aşteptat ca întreaga intelectualitate românească să se
implice în sprijinul legiferării acestei propuneri.
Ziua încetării
din viaţă a lui Eminescu şi totodată a triumfului în
eternitate, ar deveni ziua naţională a poporului român. Nu
am face decât să legiferăm ceea ce Mihai Eminescu este de
fapt, conducătorul neamului românesc, prin cuvântul investit
cu nimbul genialităţii sale. „Şi adaugăm, azi, Ziua
de 1 Decembrie 1918, va ramâne mereu ceea ce este,
sărbatoarea naţională, ziua sfântă a constituirii statului
naţional unitar român, cu efectul necesar al Reîntregirii
României cu teritoriile anexate prin Pactul
Ribbentrop-Molotov. Cu Eminescu ne asigurăm viitorul,
întărind unitatea de neam şi teritoriu. Ziua înaltului
spirit eminescian protector, ca sărbătoare naţională, este
uşor de asumat, având în vedere că Eminescu, de ziua sa,
este sărbătorit la nivelul întregii ţari şi în afara ei. Şi
este vară, anotimp favorabil. Mai subliniem că 1 Decembrie
1918 se află în toată deplinătatea sa unificatoare, în
spiritul eminescian. Vom sărbători România, la modul plenar,
de două ori, la 1 Decembrie şi la 15 Iunie, ştiind ce mai
avem de făcut pentru ea, menţinând aspiraţiile noastre
sfinte mereu vii în candela sufletelor noastre. Naţiunile
îşi caută întăriri prin marile lor spirite. Uniunea
Europeana l-a asumat pe Beethoven, cu Oda Bucuriei. Noi pe
Eminescu, drept sfânt protector.
Rugămu-vă
frumos, dragi români, când mergeţi la biserică, la altar,
pentru pomenirea celor dragi, să-l pomeniţi şi pe Mihail
Eminescu. Şi acasă, în clipele sfinte, rostiţi numele lui
Mihail Eminescu, având gândul îndreptat spre Tatăl Ceresc.
Citiţi,
învăţaţi versuri din Eminescu. Citiţi-i proza politică. Şi
celelalte lucrări. Românule, apropie-te de Mihail Eminescu
şi vei fi puternic. Mihail Eminescu voivodează ca un sfânt.
Are eficienţa de arhanghel. Este Sfântul Naţiunii Române.
Cei ce vor
transmite un număr de semnături trebuie în orice moment să
facă şi dovada listelor. Centralizarea se poate face şi pe
localităţi, la iniţiativa locală, sau pe plan judeţean,
printr-un simplu proces-verbal.
Listele pot fi
păstrate la persoanele, organizaţiile, bibliotecile,
şcolile, universităţile, revistele, ziarele care le-au
adunat, sau, cei care doresc, la un fond Eminescu, la
primării, dacă acestea acceptă aşa ceva. Primăriile cu
iubire de Neam şi de Eminescu pot şi ele însele să adune
semnături. Dar toţi românii care doresc să le păstreze în
familie, sau organizaţiile, partidele, bibliotecile,
şcolile, universităţile, revistele, ziarele o pot face.
Strângerea de
semnături o aşteptăm din partea tuturor românilor care cred
în sfinţi, în efectul sfinţitor, protector, mântuitor de
neam reprezentat de Mihail Eminescu, deci şi din partea
celor uniţi cu Roma (greco-catolici) şi catolici.
Pentru
centralizarea generală a numărului de semnături, aşteptăm
scrisorile D-voastră pe adresa:
COPIL Gheorghe Gavrilă
Str.
Aleea Romancierilor nr. 6, bl. E19, ap. 55
Bucureşti cod poştal 061793
Telefon: 021-7456782; 0720127570
E-mail:
gheorghegavrilacopil@yahoo.com.
Vă
rugăm de la bun început, numele D-voastra şi câte semnături
aţi adunat şi abia apoi, dacă vreţi să ne scrieţi opiniile
D-voastră.
Gheorghe Gavrila Copil
30 APR
2006
