|
|
|
|
            |
|
Domnilor parlamentari români,
Spuneți ”NU!” destrămării
Arhivelor Naționale ale României
În martie 2011,
printr-o propunere legislativă foarte insidioasă, s-a încercat scoaterea
unui important și valoros volum de documente din custodia și
administrarea Arhivelor Naționale ale României. De fapt, demersul a
început mai demult. El s-a concretizat însă într-o cerere mult mai
hotărâtă și cosmetizată de data aceasta ca ”propunere legislativă”, abia
în martie acest an. Erau (și sunt) vizate fondurile create de cultele
religioase, precum
Actele de
stare civilă și
Documentele istorice ale episcopiilor,
protopopiatelor, parohiilor, școlilor confesionale, instituții de
caritate, etc., toate având o inestimabilă valoare istorică și
documentară. Este în fapt încă un atac la ceea ce înseamnă statalitatea
românească.
Un demers nejustificat În anul 2008,
într-un interviu acordat jurnalistului Nicolae Balint din Târgu-Mureș,
profesorul universitar dr. Corneliu Mihail Lungu, fost director al
Arhivelor Naționale, făcea următoarea declarație vis-ŕ-vis de insistența
cu care UDMR promova la acea vreme unele propuneri referitoare la
Arhivele Naționale ale României.
”UDMR a
înţeles şi înţelege greşit, spunea atunci Corneliu Mihail Lungu, rolul
arhivelor în cadrul unui stat şi a unei naţiuni. Arhivele nu pot face
obiectul retrocedării pentru că ele - potrivit legislaţiei naţionale -
sunt parte integrantă din fondul arhivistic naţional. După cum prea bine
cunoaşteţi, accesul la ceea ce avem noi în gestiune şi administrare este
liber. Se pot face copii, xerocopii, fotocopii. Deci nu există
impedimente care să împiedice pe cineva să studieze sau să facă copii
după documente. Încă din 2005, într-un proiect prezentat de UDMR s-a
dorit scoaterea sintagmei “naţional”. Vreau să reamintesc faptul -
pentru cei care probabil nu cunosc - că Arhivele Naţionale nu sunt
organizate pe etnii, documentele nu sunt nici maghiare, nici turceşti,
nici germane…chiar dacă avem documente scrise şi în aceste limbi sau în
atâtea altele, ci sunt ale unei naţiuni. Sunt, dacă vreţi, datele de
identitate ale acesteia. Vreau să vă dau un exemplu. Chiar arhivele din
Ungaria se numesc Arhivele Naţionale ale Ungariei, deci instituţia ca
atare conţine în titulatura ei sintagma “naţional”. Pe cine deranjează
acest lucru, dar mai ales de ce?” (Nicolae Balint, ”Oameni, fapte,
atitudini”, vol. I, Editura ”NICO”, Târgu-Mureș, 2008, pp.63-64)
Prof.univ.dr. Corneliu Mihail Lungu: ”…nu exista impedimente care sa împiedice pe cineva sa studieze sau sa faca copii după documente”
Dr. Vasile Lechintan: ”Refacerea prin retrocedare în natură este, repet, o reinstaurare, pe terenul Constituţiei române, a vechilor constituţii medievale transilvane…”
Dr. Ioan Lacatusu: ”... au fost create acele conditii propice pentru pastrarea documentelor arhivistice în deplina siguranta, ferite de intemperii, de incendii, de furturi. (în arhivele judetene – n.a.)”
Prof. univ.dr. Cornel Sigmirean: ”Nu vad de ce s-ar opera cu criterii diferite în ceea ce priveste memoria istorica a bisericilor…Nu vad nicio justificare logica sau de alta natura.”
Falsa problemă a preluării
abuzive de către stat Timpul a trecut,
dar ideea de preluare a unor fonduri a rămas și a fost și mai mult
gândită și elaborată. Inclusiv momentul când urma să fie (re)pusă din
nou pe tapet. Documentele vizate prin propunerea legislativă care urma
să fie promovată prin procedură de urgență pe data de 24 octombrie a.c.,
sunt fără niciun echivoc proprietate a statului român și au un caracter
exclusiv istoric și practic. Ele fac parte din Fondul Arhivistic
Naţional, sunt anterioare anului 1948 și privite cronologic, merg până
în Evul Mediu. Se cuvine subliniat în mod deosebit faptul că
ele nu mai servesc funcţionării cultului.
Ca atare, o asemenea inițiativă venită din partea deputatului
Mártón Árpád Francisc,
dar mai ales insistența cu care este ea este promovată de un timp
încoace, este cel puțin stranie, mai ales dacă avem în vedere faptul că
actuala Lege a Arhivelor Naționale asigură prin conținutul ei, nevoile
practice și de documentare istorică. Proiectul propus de deputatul mai
sus menționat, ar urma să modifice art. 19 al Legii 16/1996, adăugând
posibilitatea retragerii din proprietatea statului român - Arhivele
Naţionale - a fondurilor documentare „preluate abuziv”, indicându-se în
acest sens, decretele 153/1950 şi 472/1971. Aceste documentele ar urma
apoi să fie reclamate și preluate de episcopiile diferitelor culte din
România. De fapt, ce urmăriți cu adevărat domnilor de la UDMR?
Arhivele solicitate reflectă
atacul permanent în identitatea românilor În acest sens,
punctul de vedere al dr. Vasile Lechințan, de la Arhivele Naționale din
Cluj, este unul cât se poate de nuanțat, pertinent și bine argumentat.
”Să nu uităm, spunea istoricul Lechințan, membru al F.A.R., într-un
articol publicat într-un ziar național, că este vorba de documente
extrem de importante pentru istoria românească, documente create de
marile episcopii maghiare care au avut sate întregi de români, ca
iobagi. Să nu uităm că reprezentanţii confesiunilor maghiare
romano-catolice, reformate şi unitariane au fost cei care în Dieta
Transilvaniei au lovit în permanenţă în demnitatea şi viaţa de zi cu zi
a românilor transilvăneni, trădându-le interesele şi asuprindu-i crunt
într-un spaţiu enorm de timp, din Evul Mediu timpuriu până la 1848 şi
chiar după, până la 1918…Urmele acestor demersuri antiromâneşti se simt
cu mare putere morală, culturală şi economică şi astăzi asupra
românilor. Arhivele acestor episcopii se vor astăzi luate de la statul
român pe motivul că ar fi fost preluate în mod abuziv de statul comunist
în 1950. Să nu uităm că Imperiul Austriac, respectiv împărăteasa Maria
Tereza a desfiinţat un ordin religios, şi anume Ordinul Iezuiţilor,
confiscându-i întreaga avere din imperiu, fără drept de apel, pentru că
iezuiţii au lovit în interesele statului austriac.” Cu privire la
atitudinea bisericilor romano-catolică, reformată și unitariană față de
români, Lechințan a mai adăugat: ”Comportându-se ca nişte asupritori ai
românilor timp de secole, stările romano-catolică, reformată şi
unitariană din Dieta Transilvaniei au creat o arhivă care trebuie să fie
menţinută de către statul român, indiferent dacă a fost luată de
comunişti sau nu. Refacerea arhivelor prin această retrocedare de către
confesiunile sus-amintite poate fi considerată în mod clar o restaurare
a vechilor constituţii medievale antiromâneşti. Desigur că firească este
refacerea făcută prin solicitarea unor copii, pentru o clarificare a
unei probleme sau alta. Dar refacerea prin retrocedare în natură este,
repet, o reinstaurare, pe terenul Constituţiei române, a vechilor
constituţii medievale transilvane care au lovit în interesele şi
demnitatea românilor transilvăneni. Arhivele însele, prin vechimea lor,
sunt o avere de miliarde de euro.”
O obsesie legislativă
nejustificată În 2008 nu s-a
reușit, dar în martie a.c. tema arhivelor a fost, așa cum am mai spus,
reluată. E drept, mult mai nuanțat și mai elaborat. Nu s-a reușit nici
de această dată. Trebuie adăugat faptul că organizațiile profesionale
ale arhiviștilor români, corpul academic și universitar, adică cei
direct implicați în valorificarea superioară a informațiilor conținute
de arhive, nu au fost consultați. Nici măcar opinia negativă, dar
argumentată temeinic a directorului Arhivelor Naționale - care în fapt
reprezintă Guvernul României - nu a fost ascultată. Însă cu o
perseverență aproape diabolică și profitând de atmosfera generală de
tensiune politică internă,
aceeași
temă a ”restituirii arhivelor”, a fost reluată în ziua de 24 octombrie
a.c. După un ”bun obicei românesc”, propunerea a fost din nou amânată
pentru data de 31 octombrie a.c. ”Boală lungă, moarte sigură!”, sună un
proverb românesc. Cineva va trebui însă până la urmă să ”rupă coada
pisicii”. Domnilor parlamentari români, din opoziție și de la putere,
mulți dintre dv. urmași ai acelor iobagi, aveți curajul să vă asumați
împreună un ”NU!” hotărât. Aveți această datorie de conștiință față de
cei care v-au trimis în Parlament și pe care teoretic încă îi mai
reprezentați, dar și față de istoria neamului nostru. Ce ziceți, este
această problemă a arhivelor – așa cum vă place să pronunțați deseori pe
un ton afectat și ritos – de ”interes național”? Gândiți-vă bine înainte
de a ridica mâna la comandă.
Opinii
Dr. Ioan Ranca,
fost director al Direcției Județene Mureș a Arhivelor Naționale:
”Desigur, aceste fonduri de arhivă care au fost solicitate sunt
importante și pentru minoritatea maghiară. Cei interesați, au însă acces
liber, ca oricare alt cetățean român, la aceste arhive. Legea le permite
acest lucru fără nicio opreliște. Să nu uităm însă că pentru istoria
românilor au o valoare cu totul aparte. Sute de ani, iobagii români de
pe pământurile grofilor maghiari, spre exemplu, au plătit taxe și
impozite bisericilor de altă confesiune. Prin aceste documente putem
reconstitui numărul de iobagi români de pe o moșie sau alta, cum s-au
maghiarizat ei în timp, cu cât au contribuit românii - fără a beneficia
de niciun serviciu din partea acelor culte – la bunăstarea bisericilor
respective….”
Dr. Ioan Lăcătușu,
fost director al Direcției Județene Covasna a Arhivelor Naționale: ”În
acest moment nu există niciun impediment în a fi consultate respectivele
fonduri. Se pot face fotografii, microfilme, etc. Este foarte important
de menționat faptul că în cadrul Arhivelor Naționale, prin Serviciile
Județene, au fost create acele condiții propice pentru păstrarea
documentelor arhivistice în deplină siguranță, ferite de intemperii, de
incendii, de furturi.”
Prof. univ. dr. Cornel Sigmirean,
Universitatea ”Petru Maior” din Târgu-Mureș: ”Bisericile se bucură în
momentul de față de toate drepturile asigurate prin Constituție putând
să-și organizeze așa cum doresc viața internă. Se bucură de un statut
egal și bisericile tradiționale, precum și cele protestante și
neoprotestante. Nu văd de ce s-ar opera cu criterii diferite în ceea ce
privește memoria istorică a bisericilor…Nu văd nicio justificare logică
sau de altă natură. Într-un anume fel, dimpotrivă, cred că spre
deosebire de situația actuală a arhivelor, prin retrocedare s-ar îngrădi
de fapt accesul la arhive…”
Corneliu CODRESCU
CASETA 1
Ce acte conțin fondurile solicitate?
- ”Actele
de stare civilă ce cuprind registrele de
născuţi, morţi, căsătoriţi, o prerogativă a statului modern. Ele sunt
anterioare anului 1895, când s-a introdus starea civilă de stat.
Anterior, statul încredinţase această atribuţie diferitelor culte
existente, de obicei mai multe în aceeaşi localitate. Conform
proiectului, aceste acte, cu valoare genealogică, istorică dar şi
practică, păstrate acum unitar la Arhivele Naţionale, pe servicii
judeţene şi localităţi componente, după actuala împărţire teritorială,
ar urma să fie separate iarăşi pe culte şi distribuite structurilor de
conducere ale cultelor (ortodoxe, greco-catolice,
romano-catolice, reformate, evanghelice etc.).”
- ”Documentele
istorice ale episcopiilor, protopopiatelor,
parohiilor, şcolilor confesionale, instituţiilor de caritate etc.
reprezintă o mare valoare istorică. Ele acoperă întregul teritoriu al
ţării, cuprind întreaga societate şi adesea conțin informaţii mai vechi
decât cele oferite de arhivele altor instituţii publice sau ale
familiilor. Chiar luate în parte fiecare, arhivele marilor culte
„istorice” depăşesc interesul îngust de grup şi au semnificaţie publică
mult mai amplă, regională şi chiar naţională.”
CASETA 2
- A P E L -
OPRIŢI DESTRĂMAREA ARHIVELOR
NAŢIONALE ! ”Federaţia
Arhiviştilor din România (F.A.R.) protestează cu vehemenţă față de noua
tentativă a Comisiei pentru Cultură, arte, mijloace de informare în masă
a Camerei Deputaţilor de a deposeda Arhivele Naţionale de un fond
istoric de valoare excepţională, creat de-a lungul veacurilor de
instituţiile bisericeşti din ţara noastră. Printr-o procedură confuză –
respingând iniţial proiectul de retrocedare a arhivelor bisericeşti,
apoi promovându-l ca amendament în alt proiect, în aceeaşi şedinţă –
Comisia a înaintat dezbaterii şi votului în plen de luni, 24 octombrie
a.c., un proiect de modificare a Legii Arhivelor
în regim de
urgenţă, care aduce prejudicii incalculabile
ştiinţei, culturii şi prestigiului statului român, precum şi unor
interese private ale cetăţenilor. Proiectul declară abuzive acte
legislative dinainte de 1989, pe baza cărora s-a constituit cel puţin
50% din fondul arhivistic naţional actual, transformă episcopiile în
arhive cu documente istorice originale, iar Arhivele Naţionale în
beneficiar de mâna
a doua, al unor copii după documentele restituite.
Ceea ce urmează a fi predat de către Stat către Biserică sunt exclusiv
documente istorice şi acte de stare civilă, ambele categorii nefiind
necesare funcţionării cultelor şi care în acest moment sunt liber
accesibile la Arhivele Naţionale. După căderea unui proiect similar în
luna martie a.c., Comisia recidivează, ignorând din nou avizul negativ
al Guvernului, al MAI şi al Arhivelor Naţionale în problema restituirii
arhivelor istorice către culte, precum şi opiniile unanime, de asemenea
negative, ale organizaţiilor profesionale ale arhiviştilor, ale unor
personalităţi ale lumii academice şi universitare. Iniţiativa
legislativă, calchiată după exemplul maghiar, ignoră evoluţia istorică
diferită a instituţiilor statului român, experienţele majorităţii
ţărilor europene, unde interesul ştiinţific şi cultural predomină în
raport cu dreptul de proprietate în cazul bunurilor de patrimoniu
cultural şi unde actele de secularizare începând cu secolul XVIII sunt
şi azi în vigoare. Corpul profesional al arhiviştilor români solicită
Camerei Deputaţilor să retrimită proiectul Comisiei de specialitate, cu
recomandarea ca problemea restituirii arhivelor bisericeşti să fie
supusă unei dezbateri publice ample, pe măsura implicaţiei sale asupra
întregii societăţi, şi să ţină cont de opiniile specialiştilor în
domeniu şi de interesul public general. COMITETUL DIRECTOR AL F.A.R.”
Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL |
|
|
|
Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero: Lucian Hetco (Germania). Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România) Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com |
