|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
10 MAI 1877 - 10 MAI 2009
VENERA E.DUMITRESCU-STAIA (Montréal)
De la ultima sarbatorire a Zilei de 10 Mai în tara noastra de origine - România - s-a scurs mai mult de o jumatate de secol. O viata de om ! Acum mai mult ca oricând se cuvine sa ne întoarcem gândurile spre ceea ce a reprezentat aceasta în Istoria României, pentru a întelege si mai bine, a respecta si a transmite urmasilor nostri tot ceea ce, din pacate, multi nu cunosc, dar nu din vina lor, ci a celor care au vrut si au reusit într-un fel, sa elimine adevaratul trecut istoric al României dinainte de 1945. O retrospectiva succinta, ne face sa ne întoarcem cu gândul la abdicarea silita a Printului Unirii - Alexandru Ion Cuza - atunci când fiinta Statului modern român devenea grav primejduita, Locotenenta Domneasca încercând sa salveze situatia, propunând cu îndrazneala - un Print strain. Dupa refuzul Contelui Filip de Flandra, Agentul diplomatic de la Paris, Iancu Balaceanu, a transmis la Bucuresti în ziua de 14 Martie 1866 o telegrama, prin care se pronunta numele de Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. Atitudinea binevoitoare a Londrei a facut sa sporeasca sortii de izbânda ai cauzei României. Avantajele acestei candidaturi erau considerabile, datorita înrudirii Casei de Hohenzollern cu Casa Imperiala Franceza, cea Regala Prusiana ca si cu mai Marile Case Princiare si Nobiliare germane. La 18 Martie 1866, Ion Bratianu, aflat la Paris, a fructificat acesti sorti, sosind la Düsseldorf (Germania), pentru a cere consimtamântul Printului Carol Anton de Hohenzollern, ca fiul sau Carol sa primeasca vacanta Coroana a Principatelor Unite - România. În urma publicarii Proclamatiei de catre popor la 30 Martie 1866, prin care se recomanda alegerea prin plebiscit a Printului Carol de Hohenzollern ca Domnitor al României, cu drept de mostenire si sub numele de Carol I, votul din 2 Aprilie s-a pronuntat cu 685 voturi pentru si 224 contra. Astfel s-a stabilit ca Printul Carol sa calatoreasca incognito în România,, pe cale maritima, cu un pasaport elvetian pentru Odessa (Rusia), sub pseudonimul de - Carol Hetinger - aceasta pentru a nu fi retinut, eventual, în Austria, pe atunci total ostila alegerii sale. Acel tânar în vârsta de 27 ani, cu ochi albastri, par negru, nas aqueline (vulturesc), mustata si barba mijinda pe obraji, cu statura înalta si o pregatire militara exceptionala, al carui destin se va schimba complet în acel an 1866, când o tara de ginta latina, cu aproape 5 milioane de suflete, Îi va oferi Coroana. Era o personalitate complexa, sanatos la minte si trup (Mens sana in corpore sano),extrem de serios, muncitor, ordonat si metodic, orientat în viata sociala, la care se adauga un remarcabil simt politic. Traseul de la Turnu-Severin pâna la Bucuresti, a fost permanent populat si aclamat de români. A urmat un - Te Deum - care a avut loc la Mitropilia din Bucuresti, unde a fost întâmpinat de I.P.S.Patriarh Nifon, urmând apoi depunerea Juramântului conform Legilor Tarii: "Jur de a pazi legile României, de a mentine drepturile sale si integritatea teritoriului. Ales de natiune Domn al românilor, mi-am parasit tara si familia, fara a sta la îndoiala, spre a raspunde la chemarea acestui popor, care mi-a încredintat destinele sale. Punând piciorul pe acest pamânt sacru, am devenit român".
Fotografie din anul Unirii 1877, reprezentând în partea stânga a imaginii pe CAROL I.
Parlamentarii au votat indigenatul Familiei Hohenzollern-Sigmaringen si principiul ereditatii în aceasta familie. Atunci, în Ziua de 10 Mai 1877 s-a pus temelia Dinastiei, care prin Decretul din 22 Martie 1889 se va numi ROMÂNIA. Domnitorul a început transformarea tarii dintr-un Principat, uitat la Gurile Dunarii si aservit Portii Otomane, într-o tara cu o armata bine organizata, ce-si va dovedi eroismul la luptele de la Marasesti, Grivita si Plevna, îmbogatind-o cu o cultura si o industrie înfloritoare, a restaurat Mânastirea Curtea de Arges, lacasul de veci al Familiei Regale a României, precum si constructia Castelului Peles de la Sinaia, realizat din banii proprii. În Ziua de 10 Mai 1877, în baza Rezolutiei votata de Parlament cu o zi înainte, Carol I proclama independenta României fata de Poarta otomana, declarând, citez: "Azi, când ultima umbra de vasalitate a tarii a disparut, regret mai putin ca oricând de a fi parasit Patria mea si familia si sper ca România independenta va fi folositoare nu numai sie-însasi, dar si Europei întregi". A urmat anul 1877 platit scump, cu sânge...iar în 1878 s-a confirmat Independenta de stat a României, dar independenta deplina fata de Marile Puteri depindea de ridicarea tarii la rangul de Regat, tzel în vederea caruia Guvernul Bratianu a dus multiple tratative, care au permis ca prin vointa unanima, la 10 Mai 1881, România sa se proclame - R E G A T. În seara zilei de 10 Octombrie 1914, Regele Carol I a trecut în Eternitate, în somn, la Castelul Peles, dupa o Domnie glorioasa de aproape jumatate de secol, fiind înhumat alaturi de nepretuita Lui sotie - Regina Elisabeta (alias scriitoarea Carmen Sylva) în Catedrala Mânastirii Curtea de Arges, unde se afla si Regele Ferdinand (nepotul mostenitor al lui Carol I) si sotia Regina-Mama Maria. NIHIL SINE DEO (Nimic fara Dumnezeu) a fost si a ramas Deviza Familiei regale a României de Hohenzollern-Sigmaringen, din timpul Regelui Carol I, preluata de Stema Domneasca, apoi Regala a României. Închei aceasta scurta prezentare a Zilei memorabile de 10 Mai, cu câteva versuri din Imnul scris de marele scriitor român Vasile Alecsandri, intitulat "10 Mai", Imn ce se cânta în toate scolile din România cu aceasta ocazie, precum si la finalul defilarii armatei române, care avea loc la Bucuresti, pe Stadionul hipic de la Cotroceni, în prezenta întregii Familii Regale, Zi care simboliza Independenta de Stat a României ZI de mare sarbatoare nationala a tuturor românilor, pe care din fericire am trait-o în toti anii copilariei si adolescentei, pâna în anul 1945.
PRO MEMORIA, "10 MAI" - câteva versuri scrise de
V.Alecsandri: Tot Vasile Alecsandri, pe 15 Mai 1848, cu ocazia Revolutiei, fenomen general european, pregatita de marile transformari din structura societatii, inaugurând o etapa noua în dezvoltarea LUMII MODERNE, când si România s-a încadrat în procesul revolutionar european, V.Alecsandri, scria... redau o singura strofa:
VENERA E.DUMITRESCU-STAIA
(Montréal)
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >> |
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart. Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero: Lucian Hetco (Germania). Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România) Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com |
132
de ani de la proclamarea Regatului României
