Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

Daria DalinA unsprezecea poruncă

Mihai Antonescu

 

 

Motto: „Să nu vinzi, să nu dai altuia, pe mână niciodată o femeie! E ca şi cum ai da la fiare, trupul mumii tale.” (Daria Dalin, foto)

                        

          …şi, pe când umbla ea singură lumină pâlpâindă cu baierele sufletului vraişte, printr-o lume nelume, numai ce-l întâlneşte pe Dumnezeu: „Bărbat, trebuia Doamne, să mă fi făcut !”. „Păi, de ce? Păi, uite de ce:” Astfel începe un dialog de tot extraordinar între femeia plină de angoase şi deznădejdi, şi un Dumnezeu pe cât de echidistant, pe atât de răbdător - sfătuielnic. Aici, măiestria Dariei Dalin într-ale introspecţiei sufletului feminin, e fără margini. Cu orgoliul pe care numai suferinţa personală ţi-l poate conferi, autoarea volumului bilingv româno - francez „Este vreme…” apărut la Editura Noul Scris Românesc, Craiova, 2007, se încumetă la o teribilă experienţă, aceea a facerii şi desfacerii eului până la ultima fibră a sincerităţii dinaintea orbeniei cotidiene, avându-l drept martor şi suprem auditor pe însuşi Dumnezeu.

Femeia lumină, femeia floare. Scânteie ducând în ea măreţia unui incendiu de iubire, ca să primească la schimb tocmai frigul nepăsării şi dispreţul bărbatului rodosian, simbol şi motivaţie a însăşi noţiunii de a fi, întru pereche. Dar, perechea e una a singurătăţii, iar credinţa întregirii e preţuită în talanţi puţini pe tarabele unui târg mincinos. Femeia buruiană, „cu gust de verde şi miros amar” cum fantastic spune autoarea la un moment dat, întregindu-se doar cu propria-i umbră, spre a redeveni scânteie, mai înainte să înceapă „a vremui”. De nu cumva, a şi vremuit, iar ploile au trecut lăsând în urmă semnul păsării bolnave destrămându-se într-un orizont fără speranţă.

          Daria Dalin subjugă dimensiunea spaţiului - timp învelindu-şi cu ea fiinţa aparent plăpândă, propunând jocul secund ca scut şi ultimă formă de apărare, dinaintea mult prea evidentei suferinţe, a lipsirii de sens şi rost în afara dualului. Aici răzbat ecouri din „Preţul loialităţii”, romanul de debut al Dariei Dalin, despre care  am avut cinstea să mă pronunţ la vremea respectivă. Întorcându-mă la cartea în discuţie, văd cum nesemnificativul devine semnificativ, iar esenţialele nimicuri din poşeta unei femei se întregesc şi ele dând formă şi substanţă.

     „Bărbat, trebuia Doamne, să mă fi făcut !. Sau de nu, să nu te fi oprit la 10 porunci, numai. Să mai fi dat  încă una, pentru ei, pentru bărbaţi”. „Şi după tine, cum ar fi sunat ?”. Atunci, femeia murmură trist - înlăcrimată versetul celei de-a unsprezecea porunci, speriindu-l cumplit pe bunul Dumnezeu, căci ea, a blestem suna mai îndată, necum a povaţă întru omenesc. „Atunci, blestemă-i !”. Căci, porunca e pe măsura inimii celei ce s-a dus însetată la ei şi s-a întors întotdeauna cu cana goală, pe când nici lacrimi nu mai avea să ude cu ele deşertul înstrăinării lor. Iar bărbatul, ehei, Doamne, ce demon în travesti poate el să fie, atunci când ne ţine cu inima la vântul umilinţei !

    Înfricoşata măreţie a celei de-a unsprezecea porunci, e placa turnantă cumva, osia cercului etern sunător pe toată lungimea-drum a acestui micro-roman excepţional. Va să zică, aşa cum spune şi autoarea „e vreme” pentru orice îndeletnicire, sub cer: de iubit, de suferit, de murit şi nemurit, de dat chiar şi a unsprezecea poruncă la o adică, adăugăm şi noi. În ce mă priveşte, citindu-i această nouă carte, acest „tratat despre o anume poetică a prozei”, pot spune că m-am întors din mirabila îndeletnicire „cu cana plină”. Bogdaproste!

                                                                                            

Mihai Antonescu

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)