Actualitatea ideilor folcloristice

ale lui Ovid Densuşianu

 Iulian Chivu

Cronica unei carti care evoca un moment de reper in focloristica romaneasca, momentul Densusianu, cand se incerca sa reorienteze, la 1909, cercetarea spre lucruri abia acum intrate in atentia etnologiei romanesti.

La un secol de la rostirea discursului de introducere în cursul de filologie romanică (9 noiembrie 1909) la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti, susţinut de Ovid Densuşianu, cunoscutul istoric al folcloristicii româneşti, Iordan Datcu, se opreşte prin lucrarea Ovid Densuşianu. Folclorul. Cum trebuie înţeles, apărută de curând (Ed. Saeculum I.O., Bucureşti, 2009), asupra observaţiilor filologului  şi a receptării în timp a ideilor lui în pe priveşte folcloristica românească la sfârşitul veacului al XIX-lea şi începutul celui de al XX-lea. Autorul cărţii reia textul discursului după ce  subliniază noutatea ideilor lui Densuşianu, lucru pe care, ulterior, il vor face de altfel o serie de folclorişti, sociologi, etnologi şi filologi reţinuţi în sumarul cărţii de Iordan Datcu.

Ovid Densuşianu, în discursul său despre înţelegerea folclorului, face o întemeiată pledoarie în sensul etnopsihologiei în spiritul ideilor lui Wilhelm Wundt (Ethik. Eine Untersuchung det Thatsachen und Gesetze des sittlichen Lebens – 1886), care găsea în Wölkerpsychologie mijlocul de a studia limbajul, miturile şi obiceiurile dintr-o altă perspectivă decât aceea a bunului sălbatic, din scrierile lui Montaigne şi Lescarbot, sau cea a lui Voltaire (lˋhonnéte homme).

Densuşianu, care cunoscuse fără doar şi poate lucrarea lui Drăghicescu din 1907, aşa cum o va face peste aproape două decenii Emil Cioran când  observa că românii acuză o severă lipsă de actualitate, motiva în 1909 că nimeni „nu trăieşte numai din ce moşteneşte, ci şi din ce adaugă pe fiecare zi în sufletul lui, şi că aceasta este  mai ales partea ce merită să fie explorată”. Nostalgia nici măcar bucolică a unor libertăţi primitive, cenzurate firesc de o viaţă socială cu deschidere spre modernizare, este citată şi de Densuşianu în discursul său  (Mai bine era pă vremea turcului, făceam 12 zile pă an şi dam dijmă la porumb; încolo nimic...Mă apuca namiazu pă câmp şi nu mă-ntreba nimeni de unde viu şi unde mă duc) nostalgie care străbate şi din culegerile de folclor ale secolului al XIX-lea. În această conjunctură, Densuşianu apreciază că folclorul trebuie să ne arate cum se răsfrâng în sufletul poporului de jos diferitele manifestaţii ale vieţii, cum simte şi gândeşte el fie sub influenţa ideilor, credinţelor, superstiţiilor moştenite din trecut, fie sub aceea a impresiilor pe care i le deşteaptă împrejurările de fiecare zi.

Ne amintim însă că o astfel de recomandare o făceau şi ideologii proletcultişti, soldată cu o serie de culegeri insidioase, despre care am scris în altă parte (Studii şi articole de etnologie, Ed. Universal Dalsi, Bucureşti, 2007). Un răspuns serios avea să vină abia după 1990, nu atât la recomandarea lui Densuşianu, cât mai ales  după modelul etnologilor şi antropologilor occidentali, cum ar fi de pildă al celor de la LˋHomme. Revue française d`anthropologie (vezi şi Cercetări etnologice în spiritul antropologiei complexităţii; rev. online Agero, Stuttgart).

Caracterul programatic al ideilor lui Densuşianu, exprimate în cursul său introductiv, la care facem referiri, neluate în seamă de Școala sociologică a lui Dimitrie Gusti, îl determină pe profesor să scrie un pamflet virulent, în 1936, Sociologia mendax, la care va face referiri mediatoare Traian Herseni (rev.Sociologie românească, septembrie-octombrie 1937). De fapt, în legătură cu perceperea în timp a ideilor lui Densuşianu, Iordan Datcu selectează opinii ale unor nume de referinţă în folcloristică, sociologie, filosofie şi filologie. Ion Chelcea, de pildă (rev. Satul şi şcoala, nr. 10-12/1938), îl încadrează pe Densuşianu în acelaşi curent psihologizant (demo-psihologie), alături de profesorul italian Giuseppe Pitre, ambii „văzând în această disciplină cel mai eficace mijloc prin care se poate pătrunde în sufletul neamurilor” (pg. 59).

Iar Gh.Vrabie consemnează că Densuşianu este un precursor al faptului-viu din folclor, asemenea lui Arnold van Gennep (Le Folklore – 1924) sau lui Giuseppe Vidossi (Nuovi orientamenti nello studio delle tradizioni popolari – 1934), cum remarcă şi profesorul Nicolae Constantinescu de la Universitatea Bucureşti, în Limbă şi literatură (vol.III-IV/1990), la 80 de ani de la rostirea cursului introductiv al lui Ov. Densuşianu, Folclorul. Cum trebuie înţeles.

Iulian Chivu

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com