ADIACENŢE LA MEMORIA AFECTIVĂ

Veronica BALAJ

O carte  are  totdeauna drumul său dupa ce a fost  editată. Autorul   o desprinde  ,o rupe de sine   prima oară  după ce a scris-o şi a   pitrocit-o  din propriile-i  gânduri şi trăiri, a doua oară, gestul se repetă  la alte  cote şi conotaţii  în momentul   primei întâlniri  cu publicul, la aşa numitele lansări .De data aceasta , am a vorbi despre o carte care a pornit  în  lume, la prima confruntare  cu  publicul sau, fără să fie şi autorul prezent. O carte  scrisă  dintr-o adâncă însingurare, iată, se asează în memeoria primilor cititori,  de una singura. Ajutată de  editor, de prezentatori, dar dincolo de aceştia, ea este singura, Şi e foarte frumos acest început  de istorie al unei publicaţii. Este ca un om singur care ştie că, atunci e mai puternic , atunci  când trebuie să înfrunte totul singur, dă măsura  forţei sale aşa ca, noi, cei din  rândul al doilea, (prezentatori, editor,  preiteni ai autorului), nu am făcut decât să ne raliem   unei bucurii noi, unei prelungiri a   stărilor scriitorului aflat   la   câteva mii de kilometri depărtare  de toposul carţii.

La Ciudanoviţa,  lângă Oraviţa,  într-o după amiază, toamnă, 2009, cartea semnata de Ben Todica, (aflat în Australia  în zilele calendaristice  dar ici în nopţile  de dor), " şi-a  semnat " colaborarea cu memoria timpului”.

Se numeşte  absolut  sugestuv:" ÎNTRE DOUĂ   LUMI". Aparută la Editura Atticea  din Timişoara, sub îngrijirea  editorailă a Marianei Gurza, ea însăşi creatoare de universuri poetice, cartea în discuţie a fost  prezentată mai întâi şi mai întâi, la Şcoala Generală din Ciudanoviţa. Fosta localitate minieră, azi mineritul din zona fiind o amintire, îţi lasă impresia unei lumi astrale, părăsite  Doar "şcoala este vie "cum spunea în discursul său, Mariana Gurza.Copii care  au aflat atunci că există pe lume scriitori  şi înca vii, că unul dintre aceştia  a stat  cu ani în urmă chiar în băncile lor, unde învaţă ei  ce mai este nou şi vechi în lumea mare, aceşti copii au fost primii care au  facut   cunoştinţă cu cartea. Insist asupra acestui moment din mai multe motive, unul   inatacabil    fiind   acela că, autorul  a trecut în paginile volumului  tot ce  a lăsat urme în memoria sa afectivă: oameni, întâmplări, din oraşul copilăriei sale, Ciudanoviţa, dar , insist mai ales pentru că, aceşti primi cititori ai cărţii, copii din băncile vechi  ,scrijelite de generaţii , aceşti copii, nu au mai primit niciodată în dar o carte (în afară de cei care  au fost premianţi  la fine de an şcolar,) dar, cei aflaţi   la acel moment în faţa  cărţilor  şi a unor persoane {adică, editorul, o fostă colegă de-a scriitorului şi prezentatoarea în persoana mea} , noi deci, îi atrăgeam într-o aventură  a lecturii  spunânâd  că  în paginile acelea  se  vorbeşte despre  părinţii lor, sau despre oameni din sat pe care şi ei îi cunosc. O minunaţie. La întrebarea când au mai primit cărti în dar, au fost derutaţi , cum adică în dar o carte? Au rămas  miraţi şi apoi, au răspuns, noi>>??? niciodată/ se părea că albastrul ferestrelor  şi al uşilor vopsite proaspăt se învolburează  şi nu mai ştiam care-i limita între bucurie şi  amărăciune .În secolul  XXI,  nişte copii  primeau pentru prima oară  în dar o carte.  Era    prima oară când ei erau în acest fel privilegiaţi. Ei  erau  importanţi indiferent de notele primite în  catalog. Ei meritau în ziua aceea  o carte în dar.. Şi visul le-a fost pe dată  împlinit, iar noi, ne-am mirat   în continuare   în secret  ne-am marcat ziua  cu bucuria  că  i-am întâlnit  pe aceşti primi iubitori ai carţii în care  memoria afectivă  a unui fost  localnic, îi face  părtaşi  la  o mărturie    emoţionanată.

Trecând  peste acest moment care poate părea  un amănunt, dar la care , vă asigur, se poate medita până se va ajunge la paliere  socio_culturale, ei bine, trecând totuşi peste acstea toate, aş vrea să reamarc  faptul că  volumul în discuţie  se situează la limita între documentar şi  artistic, între  publicistică şi artă literară, aşa cum autorul însuşi este    deopotrivă şi cineast şi  scriitor, şi om de radio şi  publicist în  mai multe reviste din ţara sau din Australia. El este  la fel, omul de suflet al Ciudanoviţei  dar şi al Oraviţei, unde în aceeaşi zi a avut loc încă o lansare  a carţii la Teatrul Mihai Eminescu , for cultural invocat   în paginile carţii  cu o caldură  aparte şi care l-a marcat afectiv  pe autor  cand era copil.

Cartea  rezistă prin  ceea ce s-ar numi într-o_formulă foarte europeană, "interculturalitate". Autorul şi-a asumat o altă cultură pentru a se  acomoda în noua   ţară dar, nu se desprinde nici o fărâmă de  cultură  din Banatul său  natal,  care i-a imprimat-o emblema spirituală pentru totdeauna. ..Interferenţa  între aceste  două  spaţii spirituale fiind  una dintre  punctele de bolta ale carţii,  Cheia textelor este  fără îndoială   reiterarea  unui TOPOS.  Toposul existenţei imprimat în memoria sa afectivă.

O   anume stare  spirituală acumulată în copilărie leagă  într-o  formulă tainică, discretă , toate cele patru capitole ale cărţii. Se adună în aceste pagini, oameni cunoscuţi demult, prietenii durabile, nostalgii, identităţi afective  aşa încât , poţi  spune în finalul   lecturii că avem de-a face cu o carte document socio-istorico-afectiv.

Dimensiunile   înţelesurilor  pot  fi chiar mai multe dar ne-am referit doar la cele principale.O carte în care   lumea  descrisă este diversă şi mai nouă şi mai  veche, mai ales veche, norma morală după care este  asimilată   interior  , {şi e vorba de o lume în mişcarea anilor  aproape cinematografic, o lume   care se întinde  pe  câteva zeci de ani} , este  norma  memoriei afective, constructive.   Convergenţa     SENSURILOR   unei lumi în diversitate  se  înşiruie şi curge  cât se poate de  veridic   în paginile cărţii.

Volumul  domnului Ben Todica   ne mai   dovedeşte încă odată    forţa  artei . 

Graniţele  devin fum atunci cand e vorba de  carti.

Veronica BALAJ

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com