AFORISME DESPRE SENECTUTE

CEZARINA ADAMESCU, Agero

* Rugăciunea: un pod de flori între spirite.

* Trăieşte aşa cum te rogi: cu smerenie, cu blândeţe, cu ardoare. Şi nu te ruga aşa cum trăieşti: în grabă, cu egoism, cu trufie.

* Ochii nu pot fi înneguraţi când inima e doldora de lumină.

* Negura de pe ochi se transformă în zgură pe suflet.

* Drumul sfinţeniei nu admite … popasuri.

* Alcătuieşte-ţi cu minuţie un program de sfinţenie: meditează în linişte,  elimină tot ce te-ar putea distrage de la contemplarea misterelor. Deschide-ţi inima către Dumnezeu, fii disponibil la lucrarea Duhului în tine.

* Minunile nu se pot dobândi niciodată cu bani.

* Adevărata minune: dintr-un izvor secătuit să faci să ţâşnească râuri de apă vie!

* Edificarea semenilor trebuie să înceapă cu edificarea de sine.

* Grea povară; să te simţi înstrăinat până şi de tine însuţi.

* Nu poţi clădi pe un teren mişcător, mlăştinos, plin de buruieni otrăvitoare. Să facem întâi curăţenie împrejur, apoi înlăuntrul nostru, la urmă să adăugăm cu smerenie prima piatră la edificiu.

* Şi dacă în clipa următoare va trebui să pleci în marea călătorie şi Dumnezeu la judecată ţi-ar spune, aşa cum şi tu spui deseori: Te iert, dar nu pot să uit niciodată ce mi-ai făcut?

* Cum poţi fi inuman când aparţii umanităţii?

* Valoarea unui om nu poate fi socotită în arginţi.

* Nimeni nu mai are destui bani pentru a-şi cumpăra…nemurirea.

* Chiar şi cele mai înalte culmi ale progresului nu pot garanta fericirea omului pe pământ.

* Ce absurd! A-ţi cumpăra fericirea la kilogram, la metru sau la litru! Daţi-mi, vă rog, o litră de bucurie. Un centimetru de linişte. Un metru de

pace. Nu doresc decât atât: un plus de tandreţe.

* ”A-ţi pierde timpul” cu Dumnezeu, iată ce înseamnă a-ţi câştiga veşnicia...

* Valoarea unui lucru izvorăşte din lumina pe care o împrăştie în jur, făcând să-ţi domnească în inimă bucuria adevărată.

* Nu tot ceea ce ignoră alţii este fără preţ…

* În străinătate constaţi că sufletul îţi hălăduieşte undeva pe acasă.

* Ia-ţi mâinile de pe sufletul meu!

* Fii fără teamă. Nimeni nu-ţi poate smulge pământul de sub genunchi.

* Sănătatea trupului şi a minţii nu înseamnă absenţa maladiilor, dar prezenţa Duhului care ajută în depăşirea oricăror încercări.

* A învinge boala înseamnă, de fapt, a o putea ţine sub control.

* Binecuvântează-mi, Doamne, această suferinţă!

* A te deprinde cu moartea încă din naştere, iată adevărata ştiinţă a vieţii.

* O lume construită fără Dumnezeu. Ce poate fi mai zadarnic?

* Priveşte în jur: lumea e un imens tablou în mişcare. Toţi sunt preocupaţi să se întreacă, să ajungă, e o adevărată competiţie dominată de sloganul: qui pro quo. Câtă zarvă! Stai o clipă şi pironeşte-ţi privirea spre cer. Acordă-ţi răgazul acesta. Din văzduh picură liniştea în steluţe mici de zăpadă. Şi totuşi, o dată ajunse pe inima ta, aceste steluţe de linişte pot să-ţi aducă o mare împăcare cutine. Şi de aici până la împăcare cu ceilalţi nu mai e decât un mic pas. Îndrăzneşte!

* Oricât de puţini, oricât de neînsemnaţi, Dumnezeu se poate servi de noi pentru a-i salva pe cei mulţi şi puternici.

* Pentru o mamă, cuvintele cele mai potrivite sunt lacrimile.

* Acolo unde nu e nimic de făcut, fii sigur că e de făcut…totul.

* O virtute de admirat: discreţia desăvârşită.

* Ieri, azi, mâine: dumicaţi din pâinea rotundă a vieţii…

* Să ne împreunăm mâinile şi să pornim prin iarna vieţii în căutarea primăverii veşnice…

* Alergare inutilă, agonisire a cât mai multe hanţe, buclucuri, fiare vechi, gunoaie. Acesta să fie gustul sărat şi lucid al vieţii pentru care lupţi cu

unghiile şi cu dinţii?

* Biserica-i o casă unde locuieşte Infinitul.

* Drumul democraţiei trece de la libertate la libertinaj.

* Fii fericit dacă poţi să creezi un lucru care să nu coste nimic şi nici nu aduce bani, ci doar o imensă bucurie spirituală!

* Bucură-te de lucruri care există pe gratis: stelele, iarba, o floare, cântecul păsării, apa, munţii, soarele, colbul din uliţă. Nu te simţi mai bogat admirându-le pur şi simplu?

* Când văd un copil plângând mă cuprinde duioşia; când văd un bătrân plângând, mă cuprinde disperarea!

* Tinereţea – ecoul speranţelor. Maturitatea – ecoul împlinirilor. Senectutea – ecoul amintirilor.

CEZARINA ADAMESCU, Agero

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com