Revista AGERO Stuttgart - redactor Lucian Hetco

Apocalypsis cum Figuris

Şapte nuvele fantastice şi un epilog

Însemnări după lectura cărţii

Lucian Hetco

Proză fantastică sau nu, lucrarea „Apocalypsis cum Figuris“, cele şapte nuvele scrise de profesorul Artur Silvestri caută să explice cu dragoste de detaliu, trăirile unor personaje reale, într-o lume aparent ireală. Cititorul are prilejul de a le localiza dintr-o perspectiva cu totul nouă, cu exactitatea peliculei ce urmăreşte atent fiecare imagine neconformă a momentului existenţial, căreia nu-i scapă nici un detaliu.

Fiecare frază are greutate, e gândită, detaliile sunt bine cuprinse în descrieri exacte, gesturile şi dialogurile sunt în fapt cunoscute, dar nu le putem anticipa greutatea decât în măsura în care ne lăsăm purtaţi de scenariul propus de autor, în acele subtile nuanţe ale Dasein-ului pe care numai în afara cunoaşterii le percepem subconştient, într-o lume în fapt ireală, ce nu ne va fi accesibilă decât ca însumare cognitivă a stărilor de fapte, a acumulărilor intelectuale, a profunzimii şi ascuţimii simţurilor.

Ne regăsim aşadar în toate aceste nuvele ca participanţi atenţi, observatori independenţi şi nepărtinitori ai reflecţiei „celorlalţi“, personajele imaginare şi totuşi identificabili cu oameni din preajma noastră. Artur Silvestri le gândeşte real, le simte trăind, prezentându-ne într-un cadru meticulos aranjat, un univers mistic creat pe fondul unor discuţii aparent banale, care sunt în cele din urmă în fapt rezultatul unei meditaţii neobişnuite, ce ne scapă de regulă în cotidian, ca reflecţie palpabilă şi raţională.

Scriitorul trezeşte voit subconştientul, provocând prin invitaţia la meditaţie o plăcută stare anticipativă, bazată pe cognitiv, o stare de spirit ce ascunde toate acele elemente ale vieţii intens trăite, determinante şi în fapt existeţiale. Această înaltă stachetă a cunoaşterii şi a trăirii, devine astfel accessibilă nu numai sufletelor sensibile.

Neobişnuită este succesiunea şi bogăţia detaliilor, prezenţa luminii şi bogăţia percepţiilor, ca o succesiune de fotografii clare într-o peliculă alb-negru: umbrele, siluetele personajelor, dar şi ochii şi privirea, percepţia naturii pure. Simţurile se ascut, simţi mirosul de câmp, de ploaie, percepi tufele înalte de lipan, junglele de brusturi, roua tremurând fericită, tulpinile retezate. În urma tuturor culoare prinde doar globul purpuriu, gigantic şi ameţitor, Soarele.

Îl simt pe Artur Silvestri ca pe un regizor al sufletului. Scenele în care se desfăşoară dialogurile sunt cadre sigure, verificabile, însă atemporale. Interpelarile sunt cele de zi cu zi, uneori stranii, caci unghiul percepţiei se schimbă, obligă la meditaţie, fiindcă în spatele cuvintelor se ascunde ceva nespus pînă acum, o teamă de analiză obiectivă, precauţie. În urma lecturii irealul devine palpabil, accesibil, fiind subliniat prin uşoare nuanţe metafizice, aproape mistice. (foto: Coperta editiei in limba franceza)

Lucian Hetco

Agero, Germania

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

Webmaster (editor) : conceptia paginilor, redactarea Revistei Agero : Lucian Hetco [ Impressum ]

Prezentarea grafica, design: Lucian Hetco.