HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

ROMÂNIA TAINICĂ -

UN EDIFICIU PURTÂND PECETEA DURATEI -  EVOCARE

 

DOI ANI DE LA TRECEREA LA CELE VEŞNICE  A PROF. DR. ARTUR SILVESTRI

 

CEZARINA ADAMESCU, Agero

 

             Oricât ar părea de ciudat, un Om de dimensiunea spirituală a Domnului Dr. Artur Silvestri, deşi  plecat prea curând, continuă să rămână, nu numai în memoria celor apropiaţi, care-i prelungesc astfel existenţa, gândurile, idealurile, crezul, munca, simţămintele. Chiar dacă nu aidoma, pentru că nici nu s-ar putea astfel, ci, călcând pe urmele sale, rămase, nu sub forma unor băltiţe pe nisip, dar, adânc încrustate în sinea fiecăruia.

            Aşa se întâmplă cu Domnul nostru Artur Silvestri, de vie şi pioasă amintire, personalitate de excepţie, care şi-a imprimat pecetea duratei în noi, fie că l-am cunoscut personal, fie virtual.

            Prin prodigioasa şi copleşitoarea operă, întemeiată pe Iubire, lăsată ca dar neamului român, pe care l-a iubit, împărţindu-se, aşa cum spunea gânditorul Petre Ţuţea, „între Dumnezeu şi neamul meu”,  Domnul Artur Silvestri şi-a câştigat, nu numai coroana de învingător al Timpului şi Spaţiului, dar şi Efigia de neşters – pe frontispiciul  Culturii Universale.

            Pentru că Domnul Artur Silvestri nu era un spirit închis între frontiere, pe paliere înguste şi pe criterii şi categorii fundamentale cunoscute, îndeobşte, pe dimensiuni ontologice, dar  – un  veritabil spirit de universalitate.

            Fenomenul cultural iniţiat, promulgat şi promovat cu asiduitate şi cu dragoste jertfelnică de Mare Zidar al MĂNĂSTIRII SUFLETULUI ROMÂN, nu este doar un curent oarecare, doar o şcoală, o grupare în jurul unei reviste sau idei, în jurul unui partid sau mânată de un hobby oarecare. El a devenit, prin tot ce a întreprins pentru cultură, un Model, imprimat în memoria neamului românesc. El care a iubit atât de mult  MODELUL OMULUI MARE,  a fost totdeauna şi mai ales acum, a devenit un MODEL DESĂVÂRŞIT.

            Edificiul spiritual întemeiat de Domnul Artur Silvestri – numit frumos ROMÂNIA TAINICĂ, numit ARP, numit – am spune noi – MIŞCARE DE SPIRITUALITATE ŞI CULTURĂ UNIVERSALĂ – sub oblăduirea Asociaţiei Române pentru Patrimoniu,  este o  uriaşă lucrare, a cărei temelie e alcătuită din pietre vii, scriitori, istorici, oameni de cultură de pretutindeni, cu prestigiu internaţional şi cu o înaltă ţinută morală, îmbinaţi în chip fericit, cu un liant cât se poate de trainic, alcătuit din  ingrediente, precum: Adevărul, Frumosul, Credinţa, Iubirea de Oameni, Nădejdea, virtuţi cât se poate de folositoare, dar uneori ignorate cu desăvârşire.  Esenţa acestei Românii Tainice trebuie redescoperită.

            Vocea autorizată a Domnului Artur Silvestri, statura sa neclintită în faţa compromisurilor, dăruirea până la jertfa de sine – fac din el un Om providenţial, un  umanist de excepţie, a cărui Opera Magna, emulii săi, au datoria morală s-o continue, s-o înnobileze cu personalitatea şi generozitatea  fiecăruia, şi, la rândul lor, s-o răspândească şi s-o înalţe pe culmile desăvârşirii.

 

 

            Domnul Artur Silvestri, un om devenit Istorie.

            O istorie prezentă, dar mai ales, viitoare.

            O istorie care, chiar dacă nu se poate repeta, ea poate lăstări, înflori, coace şi da roade, strălucind cu aceeaşi intensitate.

            El şi-a câştigat, prin truda de-o viaţă, dreptul la memorie.

            Şi memoria neamurilor trebuie să-i fie fidelă, aşa cum şi el a fost fidel neamului său.

            O declaraţie de fidelitate făcută la puţin timp, de când Domnul Artur Silvestri şi-a dobândit Dreptul la nemurire, ar fi idealul de râvnit şi de atins  al Asociaţiei Române pentru Patrimoniu şi al susţinătorilor ei, membri, simpatizanţi  şi colaboratori de pretutindeni.

            Valorile perene pe care le-a înălţat la rang de virtuţi: dragostea de neam, de cultură, de patrimoniu material şi spiritual, trebuie să se afirme în continuare, pentru propăşirea culturii şi civilizaţiei româneşti, aici, şi în toate colţurile lumii.

            Arhetipul Artur Silvestri este menit, fără doar şi poate, să dăinuie şi, mai ales, să biruie vremelnicia. Altfel, în zadar toată truda, vocaţia jertfelnică a sacrificiului, a zecilor de mii de ore, vai! numărate în Cartea vieţii sale pământeşti – dăruite altora, cu o seniorială generozitate.

            Să demonstrăm că, providenţialele cuvinte ale lui Artur Silvestri, „Eu sunt Istorie!” rostite în prefaţa la cartea „Exerciţii de exorcism social, „Hazard dirijat”, lichidatorism şi „vremea Ducăi-Vodă”  -   sunt adevărate.

            Dar nu o istorie moartă şi îngropată, uitată şi colbuită în negura anotimpurilor, ci, una vie, efervescentă, clocotitoare, sfântă, bazată pe idealurile şi virtuţile sădite de Artur Silvestri: Adevăr şi Dreptate; Demnitate şi Omenie; Caritate şi deschidere la fenomenele sociale, Sinceritate şi Iubire neîngrădite, Bunătate şi Frumuseţe morală, Pace şi Prietenie.

            „Omul” Artur Silvestri – biruitor în această Istorie – avându-şi „Locul” său binemeritat, va demonstra astfel că, nimic din ce a sădit, nu a fost azvârlit, pierdut, uitat, ci, mai devreme sau mai târziu,  va da roade.

            Să medităm puţin la aceste adevăruri, fără încrâncenări,  fără temeri, cu mare  Încredere şi  Sinceritate, având convingerea că, de Undeva, din realitatea în care se află, Mentorul nostru priveşte şi se bucură de copiii săi spirituali, care-i continuă uriaşa Operă.

            Ecoul faptelor sale de excepţie suntem noi, cei de azi, care am rămas, şi mai ales, cei care ne vor urma. Rezonând ca într-o uriaş inimă colectivă, să trimitem  razele noastre, aşa cum sunt ele, pentru ca, unindu-se, să alcătuiască o cunună de Lumini binecuvântate în amintirea Marelui Om, Domnul Artur Silvestri.

            Cetatea Culturii româneşti de pretutindeni va purta de acum, efigia şi  numele său, înscrise pe frontispiciu.

            „Să ne ajute Dumnezeu, dar şi sufletul Marelui om ARTUR  SILVESTRI, să ne strângem, mai mult şi mai  cu folos, Duhurile noastre, laolaltă!” -  cum spunea distinsul profesor dr. Adrian Botez.

            Uniţi în chip tainic în spirit – e cazul -, aşadar,  să strângem rândurile într-o Comuniune care va milita, ca şi până acum, pentru prietenie, înţelegere, pace şi promovarea valorilor perene ale  neamului românesc, pe care, în memoria Domnului Artur Silvestri, să le ducem cu folos, mai departe.

            Aşa să ne ajute Dumnezeu!

 

CEZARINA ADAMESCU, Agero

http://www.agero-stuttgart.de

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com