|
 Remember
ARTUR SILVESTRI
OMUL, CA O PLANTĂ CELESTĂ
Elisabeta Iosif
Grafica de Roca, Agero
,,În suflet am livada înflorită
Şi-ascult durerea sa, prin mii de muguri
Ca o povară stă “Măiastra” adormită.
Şi cântă piatra. Noi construim pe ruguri.,,
E
greu să scrii despre un om cu vocaţie pentru valori universale,
armonizată cu legăturile profunde ale tradiţiilor creştinismului. Este
aproape imposibil să cuprinzi tot. De aceea am încercat să mă sprijin pe
o idee susţinută de Constantin Noica: “nu eşti, dacă nu îţi
supravieţuieşti: sădind un pom, lăsând un gând”…
Şi
revenind la expresia “omul, ca o plantă celestă, avându-şi în cer
rădăcinile”, am ales din simbolismul universal al arborelui vieţii, pe
acela ce a fost numit “arborele înţelepciunii”, un pom al vieţii, ce
apare adeseori răsturnat. Potrivit textelor vedice, această răsturnare
şi-ar avea obârşia “într-o anumită concepţie despre rolul soarelui şi al
luminii în creşterea fiinţelor: “ele îşi trag viaţa de sus…rămurişul
joacă rolul rădăcinilor, iar rădăcinile, pe cel al crengilor. Viaţa vine
din cer şi pătrunde în pământ”…Şi Dante vorbeşte undeva despre un copac
anume, acela care se hrăneşte din vârf”…
Această imagine, considerata si de Mircea Eliade cu semnificaţie
solară, mi-a venit în minte, dorind să descriu imaginea aceluia ce a
însemnat pentru noi toţi modelul clasic european, îmbogăţit spiritual
şi
care
“şi-a supravieţuit” sădind un imperiu mediatic: Artur Silvestri.
Acest
perimetru mediatic, format din 18 reviste de cultura si literatura sunt,
intr-un fel construite in direcţia data de Titu Maiorescu: “sa fim
romani cu fata spre universalitate”. Artur Silvestri avea pentru omul de
cultura o diplomaţie speciala, intr-o lume învrăjbita. Prin aceste
reviste încerca să unească scriitorii români de pretutindeni, fiind
ştiut, că purtăm acea genă de la traci care, dacă nu s-ar fi certat
între ei, ar fi stăpânit lumea.
Dar eu
vreau să vă vorbesc acum, despre cum a luat naştere cea de-a
19-a
revistă, pentru “literatură, arte şi cărţi”, pe care a numit-o “Cetatea
lui Bucur”.
Era
într-o noapte de 16 septembrie 2008, când încă primeam zeci de
înscrieri, purtam cu scriitorii corespondenţa on-line şi dialogam zilnic
cu mulţi de peste hotare. Eu avusesem ideea, îmbrăţişată de Artur
Silvestri , de a-i reuni în Liga Scriitorilor din filiala Bucureşti pe
toţi colaboratorii revistelor Asociaţiei Române pentru Patrimoniu, al
cărei preşedinte era.
În acea
noapte, aproape de orele 24,00, după ce rezolvasem corespondenţa şi mă
pregăteam să închid calculatorul, un sunet de atenţie mi-a îndreptat
privirea spre ecran. Artur Silvestri îmi scrisese să accesez urgent
adresa <liga-scriitorilor-bucuresti.com> . Mare mi-a fost surpriza. Îmi
făcuse bucuria înfiinţării unui cite pentru filiala noastră din
Bucureşti. Am rămas câteva secunde fără grai. Şi într-un târziu am
scris: “Asta înseamnă că ne-am înfiinţat! “ Nu aveam destule cuvinte,
prin care să-i mulţumesc în numele tuturor celor care ne scriau, ne
trimeteau adeziuni de înscriere. A fost un moment magic. Şi în timp ce
citeam materialele, rubricile de pe cite , mă văd din nou atenţionată:
“Accesează şi <cetatea–lui-bucur.com> “. Era o nouă surpriză, care o
întrecea pe prima: înfiinţase o revistă, (a nouăsprezecea) pe
frontispiciul căreia scrisese “literatură, arte, cărţi” şi unde numise
un colegiu redacţional, existau primele reportaje, materiale… Era
miracolul înfăptuirii unui deziderat comun. Iar imediat a adăugat: După
ce-i facem puţina popularitate, o scoatem şi pe hârtie”…
Iar
acum, aşa a fost să fie, graţie bunăvoinţei şi dorinţei doamnei Mariana
Brăescu Silvestri, care ne-a dăruit-o ,ca pe un mărţişor preţios, în
luna lui Martie, 2009, apare primul număr al revistei on-line “Cetatea
lui Bucur”.
Şi l-aş
parafraza din nou pe Noica (“oricine nu stă la Păltiniş, să se simtă în
exil”) invitându-i pe scriitori Ligii, adaug glumind: “oricine nu va
dori să scrie în “Cetatea lui Bucur”, să se simtă în exil”.
Dacă
cineva se mai întreabă, care a fost ultima creaţie culturală,
mediatică, înscrisă în imperiul “Artur Silvestri”, cred că are acum
răspunsul. El, intelectualul febril, Artur Silvestri, “îşi
supravieţuieşte “ şi astfel.
Elisabeta
IOSIF
|
Comentarii de la cititori |
|
