Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

Artur Silvestri -

Dimensiunea īnţeleasă a actului social

Lucian Hetco, Germania

N-am apucat să-l cunosc mai devreme, sunt puţini ani de atunci şi chiar faptul de a ne fi īntretăiat drumurile īn anul 2004 părea să fie cel puţin atunci, doar o coincidenţă de moment. Imi scrisese un mesaj de mulţumire pentru un citat din opera Sa, īntr-un articol bine alcătuit al unui profesor de istorie despre o temă rară si anume despre protoromāni, un subiect ce mă pasiona la rāndul meu. Il citez aici, fiindcă acest pasaj a fost īnceputul unei corespondenţe ce a durat neīntrerupt patru ani şi are o relevanţă deosebită, reflectānd de la bun īnceput caracterul şi personalitatea gānditorului Silvestri: „...citind splendidul studiu al domnului Mihai Aldea despre străromāni ce l-aţi publicat recent, mi-am dat seama că ideile mari - ce se dispreţuiesc de către belferimea intelectuală din Romānia, o ţară ocupată de o ideologie de tip creol ce se va īnlătura şi ea vreodată, dar cu greu... - pătrund acolo unde este bună credinţă. Ingăduiţi să vă felicit şi să-l felicit şi pe autor”…

A fost prima mea īntālnire pe calea rāndurilor cu Artur Silvestri – căreia i-au urmat sute de epistole, multe dintre ele scrise la ore tārzii din noapte, atunci cānd ştiam că-l găsesc (īn īnchipuirea mea) undeva īntr-un nor de fum albăstrui de ţigară, cu părul cărunt legat la spate, sprijinit īn barbă, poate īntr-un scaun de piele īn spatele biroului masiv de stejar, unde părea a fi un Nestor, mentor şi intelectual rasat, fin şi atent observator al al societăţii şi literaturii romāneşti contemporane precum şi al istoriei noastre străvechi.

A fost pentru mine, o dovadă suplimentară ca intelectualitatea romānă de excepţie, cea „tainică”, aşa cum īi spunea, īşi strāngea deja rāndurile īn vederea unei confruntări cu Puterea şi mentalitatea celui īnvins. A fost pentru mulţi dintre noi un exemplu de marcă īntre intelectualii romāni ai momentului, ce au analizat mentalitatea romānească, ori dramatismul exagerat, lipsa de curaj şi morală a unei societăţi īn derivă.

Artur Silvestri n-a apucat să īmbătrānească. Ştiam de o vreme că era suferind, dar era atent cu boala sa, un diabet ce reuşise īn timp să-l controleze cu o voinţă de fier. S-a dus la Domnul la numai 55 de ani, dintr-un alt motiv ce nu s-a putut nici măcar īnchipui, īn decurs de săptămāni, la o incredibilă vārstă a creaţiei, īn plenitudinea forţelor sale intelectuale. Ar mai fi putut trăi trei decenii! Dar mesajul său pentru posteritate era deja format şi tot acela ar fi fost: curaj, credinţă, morală şi perseverenţă!

Se spune că nicicānd nu sunt oamenii mai individuali, ori mai creativi ca īn preajma acestei vīrste. Cred pe undeva că şi singurătatea Sa, a scriitorului de tip mesianic īn nopţile reci şi umede ale Bucureştiului pe care l-a iubit şi urīt totodată, a produs ceea ce mi-ar place să denumesc aici ca fiind efectul puterii cuvāntului scris, fiindcă orice argument ce īl analiza, īl relata cu lux de amănunte, cu o bucurie sinceră de a fi pătruns īn miezul mai puţin vizibil, īn cauza problemei. Īmi plăcea să stăm nopţile de vorbă, īn scris şi cīteodată şi telefonic, fiindcă era pentru mine deja prietenul mai mare, omul bun aşa cum l-am cunoscut eu – şi aşa cum am putut eu să-l īnţeleg, de la distanţ㠖 căci īn spirit eram apropiaţi. Ştiam de o vreme şi de atacurile la adresa sa īn presa scrisă şi nu numai, la care observam că se expune īn mod repetat, dar ce le-a suportat cu tărie şi cu distincţie. L-am admirat şi eu ca mulţi alţii, nu doar pentru faptul că era un mare erudit, dar īn special pentru metoda şi īnţelepciunea cu care īşi argumenta acţiunea. Dat fiind faptul că un om de calibrul său polarizează pīnă īn cele mai īnalte sfere, īşi asigura īn acelaşi timp cu tenacitate notorietatea necesară, alături de discipoli şi o gardă loială de gānditori ori cărturari ce īi asociase. Acest fapt reflectă īncă o dată valoarea socială şi morală a acţiunii sale, prin cadrul creat pentru scriitori, mesajul social ori filozofic precum şi prin credinţa īn capacitatea poporului său de a se ridica prin cinste, corectitudine şi muncă.

Orice s-ar spune despre cărturarul Silvestri, şi multe bune se spun, apariţia sa pe scena literară şi istorică romānească de la finele secolului trecut nu a fost nicidecum meteorică, dimpotrivă. Prezenţa sa a avut un cu siguranţă şi un marcant caracter politic, prin patriotismul ce l-a promovat, ce s-a observat, perceput şi analizat ca mişcare social-literară şi ce s-a īncercat a se combate prin repetate atacuri la persoană, sub centură. Ca personalitate puternică şi complexă, n-a fost cu siguranţă īnţeles īn detaliu ori profunzime de o seamă de contemporani, pentru că metoda sa de a pune problemele era de tip saxon, directă, argumentată şi orientată spre succes,  īntr-o alcătuire deosebită, īntr-o mantie superbă de demonstraţie īntru morală şi credinţ㠖 (accesibilă  pīnă şi creolilor) nicidecum paradoxală şi de bună eficienţă. Metoda sa de a pune problemele, de a le discuta cu acuitate, rezistenţa aceasta nouă a gardei intelectualităţii romāneşti din umbră ce se sfiise a se arăta pīnă la venirea sa īn peisajul liber al comunicării, iată că producea deja, chiar şi cu paşi mici, schimbarea ce şi-o dorea pentru neamul său. Vorbesc aici despre o schimbare ce nu avea voie a fi doar teoretică, şi ce a speriat pe mulţi prin eficienţa şi directitudinea sa, nu numai la nivel de mentalitate īn general, ci mai ales prin efectul său prin intermediul argumentelor credinţei strămoşeşti īn care vedea forţă, dar şi generozitate iertătoare.

Baza atributelor creştineşti cu care īşi īncepea orice scrisoare  a fost respectul faţă de partenerul său de discuţie. Cred că acesta a fost numitorul comun ce ne-a legat ani la rānd, liantul ce trebuia să impună prin metodă, dar mai ales prin morală, alături de lipsa sa de a face compromisuri, acolo unde comportamentul oponenţilor săi era de tip delicvent.

Fiind un vizionar incomod n-a avut cum să placă Puterii şi cred că şi de aceea şi-a trăit cu intensitate fiecare clipă a existenţei, pe care a perceput-o ca pe o luptă asumată cu morile de vīnt ale oligarhiei post-decembriste. Unii poate că i-ar reproşa īn acest caz, o anume doză de „dramatism”, dar vă asigur că n-a fost aşa. Şi sigur că īn lupta sa cu  mentalitatea balcanică, cu sechelele comunismului, ori cu cele ale fatalismului mioritic, decepţionat de instituţiile romāneşti ale vremii, n-a avut cum să convingă de la bun īnceput şi nici nu cred că i-ar fi fost īn timp, cu adevărat necesar. Căci dacă ceva a avut importanţă īn demersul său, aceasta a fost acţiunea – anume ieşirea din pasivitate a unui număr crescānd de intelectuali. Orice schimbare īn bine agită spiritele, fiindcă schimbarea distruge tipare şi este īn sine incomodă. Filozoful Silvestri a īnţeles de timpuriu acest mecanism al trecerii, a īnţeles provocarea istorică ce determina mesajul său social, pe care īl descifrase şi analizase şi pe care l-a perfecţionat prin atitudine, maniera nouă de a gāndi liber, ce nu poate fi doar atributul intelectualului eliberat de sechelele trecutului, chiar şi de cele proprii.

Artur Silvestri n-a căutat să arate contemporanilor săi, decīt că metoda valahă se poate perfecţiona, fără a pedepsi cu adevărat. Să nu fie nimănui frică! Şi ce bine i se potrivea dictonul latin: „Aquila non captat muscas!”  Căci pe cei ce nu i-a iubit, ştiu sigur că i-a iertat – dar n-a mai pierdut o secundă cu ei ... Şi iată,  timpul i-a fost scurt şi a avut dreptate! Dar pe cei ce i-a iubit (şi nu puţini au fost), i-a promovat şi susţinut cu forţa şi spatele intelectualului rasat şi de excepţie - cu īngăduinţă şi credinţă īn puterile lor. Īn umbra sa s-a alcătuit de cāţiva ani īncoace o gardă nouă de intelectuali, aleasă nu doar din aşa-zisa „elit㔠purtătoare de lobby , ci īn special dintre cei tineri, o grupare alcătuită din cei „nevăzuţi” ori „tainici” aşa cum īi plăcea să o spună, atenţi la nevoile naţiunii, dar lipsiţi de mijloace materiale, de lobby sau de propagandă. Acesţia au avut curaj urmāndu-i modelul, să īşi exprime părerea īn mod consecvent īn cadrul creat de revistele Asociaţiei Romāne pentru Patrimoniu, al cărui fondator a fost.

S-a făcut astfel ieşirea din capitolul fricii pentru o mare parte a intelectualităţii romāneşti deprinsă cu pasivitatea. Meritul cărturarului este faptul că piatra de hotar ce a pus-o de o vreme, este deopotrivă vizibilă şi incomodă īn continuare pentru cei ce n-au reuşit să īl īnţeleagă, personalitatea sa fiind o provocare de proporţii ce trebuie acceptată alături de metoda ce a impus-o şi ce sunt sigur că va convinge īn timp, fiind singura cale către succes! Căci lucrurile adevărate, cinstite dar incomode trebuie să se spună īntotdeauna, precum şi argumentul cuvintelor trebuie să fie īntotdeauna mai puternic decīt cel al pumnilor.

Avānd conştiinţa nemărginirii, a eternităţii, a tragismului intelectualului romān, opera lui Artur Silvestri şi nu mă refer aici doar la cartea scrisă, ci īn special la fapta Omului mare ce a fost, nu mai este astăzi nici tainică şi nicidecum ascunsă ori de factură dizidentă, ci este de acum īnainte un punct de reper pentru orice intelectual ce se respectă, chiar şi pentru cei ce i-au purtat sīmbetele. Şi fiindcă lucrurile sunt īntotdeauna aşa cum sunt şi nu cum multora le-ar place să fie – călduţe - prin nepăsare ori dezinteres, sunt sigur că mesajul social al scriitorului şi istoricului Silvestri va pune pe gānduri generaţii īntregi de romāni.

Lucian Hetco

redactor şef al revistei AGERO

Germania

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com