„ĂSTA SUNT EU”:

CEL „CU INIMA ÎN PALMĂ”

 Angela Monica Jucan

De câte ori scriu sau vorbesc, scriu şi vorbesc cuiva anume, calitatea cuvântului meu este corespunzătoare calităţii celui care mă citeşte sau mă ascultă (Al. Florin Ţene)

A apărut deja, în contul anului 2010, la Editura Contrafort din Craiova, CU INIMA ÎN PALMĂ. DIALOGURI PRIVILEGIATE – un volum de interviuri cu Al. Florin Ţene realizate de Monica Mureşan, Costel Iftinchi, Menuţ Maximinian, Ionuţ Caragea, Maria-Diana Popescu, Elisabeta Iosif. Pe copertă, o imagine a idealului exprimat (greu de zis) material – substanţă sugestivă şi de o formă superbă, sculptura Vol de nuit a lui Marian Sava. Cartea – nu întâmplător închisă într-o asemenea copertă – a avut, în ce mă priveşte, puterea de a întinde pânze pentru o navigare de-o clipă înspre finele mileniului de un deceniu încheiat, când, într-o redacţie, dorind să facem cunoştinţă, cineva de-al casei a luat un ziar, mi-a arătat o semnătură şi a spus: „Ăsta sunt eu”. Numele şi omul erau Al. Florin Ţene. Citind, acum, dialogurile strânse în prea puţinele pagini ale cărţii Cu inima în palmă, concluzia se conturează în vechea prezentare. „Ăsta” este cel care semnează Al. Florin Ţene - omul care a răspuns „cu inima în palmă” la toate întrebările; scriitorul care îşi afirmă plastic punctul de vedere, observaţiile, explicaţiile, mărturisirile, chiar destăinuirile din viaţa personală, omul care contribuie la reuşita dialogului (cu dezvoltări şi completări ale temei propuse, când e cazul) scăpând de banalitate ori de saturaţie unele întrebări; promotorul cultural care nu e loc unde să nu vorbească şi despre alţii.

În relaţia de dialog cu Monica Mureşan, care a dorit să creeze câteva focare de interes, Al. Florin Ţene face tranşări ale chestiunilor, emite obiecţii şi trece sub tăcere cele câteva perle din întrebările partenerei de discuţie. Răspunsurile către Costel Iftinchi sunt frumoase, relaxate, chestionarul acesta fiind cel mai economic conceput, echilibrat, elegant şi cu rost. Costel Iftinchi conectează interlocutorul (dacă, în afara comunicării vorbite, se pot folosi termenii „locutor” şi „interlocutor”) la problemă, apoi îl lasă „singur”, aşa încât e asigurată şi favorizată anatomia replicii.

Menuţ Maximinian este mai posesiv, pare că nu suportă opinii diferite şi, o dată cu întrebarea, trasează orientări răspunsurilor (pune întrebări de influenţare, „reinekeniene”) şi este interesat (cam o pătrime) de cuantificări. Al. Florin Ţene nici nu-l lasă să piardă. „Din toate timpurile, scriitorul a fost în... criză”. Ionuţ Caragea încearcă să nu-şi divulge preferinţele, totuşi există un punct vulnerabil: „Putem să ne naştem pe Internet?”, la care „poetul născut pe google” primeşte un răspuns obiectiv: „Nu! Cu NU mare”. Sigur că da. Nu mai departe, Ionuţ Caragea - scriitor veritabil şi activ (nu virtual), cu scris reliefat, căruia „cu fiecare cuvânt [i] se scurge o picătură din viaţă”, doar că gândul şi fantezia nu se coagulează la contactul cu papirusul, ci, cum ar zice Steinhardt, „undeva, printre infinituri şi abstracţiuni şi idei pure” şi unde nu se pierde, ci unde e recepţionat. Interviul Mariei-Diana Popescu, şi ea poetă (poetă şi în versuri, şi în proză) este senzaţional, surprinzător, chiar puţin ofensiv, dar întrebările sunt prevenitor redactate şi au un nu ştiu ce aristocratic. Maria-Diana Popescu iniţiază tratative.

Este o artă a expresiei şi una a diplomaţiei în interviul ei, din care îşi asumă partea de problematizare, lui Al. Florin Ţene revenindu-i rezolvările. Elisabeta Iosif preferă cozeria, întrebările sunt compuse în doi timpi (unul preparator şi, totodată, probă de erudiţie, altul propriu-zis interogativ) şi impune un schimb de păreri (nefăcând un secret din ale ei). Dialogul cu Elisabeta Iosif are o mai pronunţată urmă de oralitate, deşi, probabil, ca şi celelalte, interviul se va fi... născut pe internet (!), a fost publicat în format electronic şi abia apoi a fost fixat şi, tradiţional, pe hârtie - presă şi carte.

Deşi nu agreez cifrele (considerabilă, e drept, cantitatea nu are, totuşi, capacitatea de a asigura perenitatea operei), aş vrea să semnalez o informaţie depăşită, în prezent. Al. Florin Ţene nu mai are publicate 26 de cărţi, ci, cu aceasta, s-au făcut 28. Alături de ele sunt şi realizările „altcumva”: Liga Scriitorilor, cenaclurile, revistele întemeiate demult sau mai de curând, multe alte activităţi culturale doar în parte pomenite în interviuri.

Şi încă o obiecţie. Ceea ce face, pe lângă scris, scriitorul Al. Florin Ţene neagă ideea exprimată de nimeni altul decât Domnia Sa, în încheiere, cum că, „în contradicţie cu lărgirea orizontului de cunoaştere şi de transmitere a informaţiilor prin intermediul internetului, rolul intelectualului s-a restrâns doar la cel de gânditor”. Al. Florin Ţene este şi cel puţin un mentor. Dacă este şi profet, vor afla-o cei care vor urma după noi.

 Angela Monica Jucan

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com