Reclama Dvs.

Pagina de front | Istorie | Proză și teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate și apeluri


 



.

 

Binefacerile plictisului

Cătălin GICARU-CINCĂ

 

N-aş fi crezut să ajung a mă plictisi vreodată! Există însă un moment în care mulţimea analizelor de sine devin brusc un exerciţiu de exteriorizare. E ca şi cum ai asista la o transformare a spiritului în materie. Şi-n prezenţa acesteia te simţi invadat de un plictis generalizat. Şi atunci înţelegi că abia plictisul este izbăvitor în raport cu mulţimea diferenţelor, nu adevărul.

Dacă n-ai şti că plictisul este totuşi un dizolvant al esenţei, ai fi tentat să crezi că-n astfel de momente împarţi cu Dumnezeu acelaşi pustiu despre care se vorbeşte în Geneză. Dar omul nu poate fi după chipul şi asemănarea creatorului său, decât poate prin aceea că accede şi el, la fel ca divinitatea, la ceea ce îi este propriu, în cazul lui, la contingent. Să fi mers oare Isus atât de departe pe calea contingentului încât Dumnezeu nu a mai putut să-l urmeze!? „Eli, Eli, Lama Sabactani?” (Matei: 27-46). Sau e vorba doar de împrejurarea că plutind în adevăr Isus nu avea parte de plictis!? Căci trăite cu intensitate maximă, clipele de oroare ale plictisului îţi relevă că Dumnezeu este cu tine chiar şi-n propria ta contingenţă. Şi atunci, nu cumva, în contingenţa lui, omul dă tocmai măsura înţelepciunii, după care năzuieşte însetat însuşi creatorul, în virtutea atotputerniciei sale!?

Aşa să fi fost oare şi înţelepciunea ştiută a moraliştilor de odinioară!? Oricum, e sigur că ea nu stă sub semnul adevărului, ci al plictisului dizolvant pentru tot ceea ce ar putea aminti de esenţă, începând chiar cu acea înţelepciune metafizică pe care trebuie să o vezi cum devine doar o ştiinţă practică în treburile vieţii şi fără a ocoli nici acea disperare, tot metafizică, care, la rândul ei, se transformă într-o disperare din pricina celor zilnice. Altfel spus, din metafizică plonjezi direct în mizeria zilnică în care nimic nu-ţi mai este indiferent, nici salariul, nici serviciul, totul culminând cu mirarea de a vedea că şi iluziile pe care le credeai doar ale tale sunt de fapt iluziile tuturor.

 

Cătălin GICARU-CINCĂ 

 

 

Dreptul de aproba copierea articolelor prezentate in revista AGERO apartine detinatorilor de copy-right (autorul/autoarea),  care trebuie contactati si informati in timp util.  Orice preluare de texte din revista AGERO fără aprobarea autorilor și precizarea sursei intra sub incidenta "Legii drepturilor de autor".

 

Impressum

 

 

Revista Agero ® ist ein Markenprodukt von NewAgero,  Deutschland

Chefredakteur: Lucian Hetco (Deutschland). Stellv.Chefredakteur - Maria Diana Popescu. Redakteure: Ion Măldărescu,  Cezarina Adamescu (Rumänien)