Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

BOALA SI MOARTEA LUI EMINESCU

Autor: Nicolae Georgescu - Cartea la zi

 Melania Cuc, redacţia Agero

În una din ultimele zile ale lui noiembrie 2007, în somptuoasa sală a oglinzilor de la Casa Vernescu, la sediul Uniunii Scriitorilor din România, într-o ambianţă  amintind de oameni şi vremuri ce au fost dar în faţa unui public întrunind scriitori cu notorietate de Premiul Nobel, dar şi a studenţilor veniţi acolo ca să-şi felicite Profesorul, a fost lansată cartea Boala şi moartea lui Eminescu.

Aparută recent, la Editura Criterion Pulishing, editură coordonată de scriitorul Gabriel Stănescu, lucrarea distinsului critic şi istoric literar, Nicolae Georgescu, redutabil eminescolog,  se vrea, prin însăşi  subtitlul acestei ediţii, o "abordare  filologică" a subiectului, care nu doar incită spiritele.

Argumentată  prin paginile de prefaţă, lucrarea, care a presupus o documentare sisifică şi  capacitate  intelectuală de excepţie din partea autorului, volumul  întrunind documente de mare valoare, nu doar pentru istoria literară, este mult mai mult decât o simplă apariţie editorială  într-o grafică elegantă şi , de pe coperta căreia chipul Poetului ne atrage magnetic.

Iată Argumentul, aşa cum îl defineşte autorul: " E greu să argumentezi necesitatea unei cărţi întregi pe tema bolii şi morţii lui Mihai Eminescu, spune autorul, şi continuă: Subiectul se tratează convenţional, într-un capitolaş, în toate biografiile  poetului: ce poţi să mai aduci nou? Să le răstorni pe toate, adică o convenţie statornicită de atâta timp, sau să mai publici un act, o nouă părere, o reconfigurare a informaţiei? Un prieten cam hâtru îmi spune că numai asemenea subiecte incendiare , precum boala, moartea, cabala, declarării nebuniei, mai atrag azi publicul…

  M-am ocupat intens de opera lui Eminescu, publicând o ediţie critică a poeziilor sale antume dar şi multe articole de ziar pe care alte ediţii nu le conţin;am studiat îndelung activitatea politică a sa, mai ales la Timpul,- propunându-mi încă de la început să ofer publicului interesat acea a doua  viaţă a lui Eminescu, adică personalitatea, ceea ce trece dincolo de biologic, de viaţa primă în general. Aceasta viaţă primă, ca biografie, ne scapă chiar şi nouă, proprietarii ei: " Şi când propria ta viaţă singur n-o ştii pe de rost/ O să-şi bată alţii capul s-o pătrunză cum a fost?" Dincolo de asta rămân,însă, celelate umbre ale tale, cea a operei – câtă ai lăsat- cea a relaţiilor, a faptelor, a personalităţii tale într-un cuvânt. Goethe  afirma( în traducerea lui Eminescu):

"Spun popoară, sclavii, regii

Că din câte-n lume-avem

Numai personalitatea

Este binele suprem!"

În acest sens, îmi este şi mai greu să explic de ce am resimţit necesitatea strângerii într-o carte a teoriilor, documentelor şi comentariilor celor mai importante privind tocmai ce iese definitiv din constituirea personalităţii – şi se aşterne cel mai aproape de pământul din noi.

Perseverez în această rătăcire de program, atras de o singură cauză: aceea a documentelor ca documente, care, odată aşternute pe hârtie şi înregistrate, încetează, şi ele, să mai fie doar înscrisuri. La fel, o amintire a cuiva despre cineva: odată devenită publică şi comentată ea nu mai este doar literatură, are şi o altă viaţă – atât ca referenţial cât şi ca document în sine. Consultându-le  în litera lor şi, paralel, la cei care le reiau astăzi, observ că acestea sunt adesea depersonalizate, se folosesc ca simple ştiri de consum, se extrag din ele ce convine, etc.

Prin urmare, aceasta convocare a documentelor se face în cartea de faţă cu intenţia de a le conferi personalitate: valoare, ierarhie, afiliere. Metoda nu poate fi decât cea filologică: citire completă, contextuală, comparativă a textelor. Tinerii din zilele noastre vor imagine, caută cauze directe, agenţi siguri ai istoriei, individualizări de sarcini şi răspunderi. În loc de indivizi – le ofer persoane pentru a alege singuri adevărul.

 Nu pretindem că am construit alt chip al lui Eminescu târziu, dar, întrucât cu avizarea materiei dinspre filologie, credem, cel puţin, că am pus dialogul în firea lucrurilor. Dialogul trece dincolo de noi – pe când monologul, monologurile, monoloagele stau în transpiraţia clipei…

Aceasta carte a fost provocată de prietenul George Roncea. Ca să-l conving că" lucrurile  nu stau chiar aşa" , i-am oferit amintirea lui Dumitru Cosmănescu despre moartea poetului. Nu s-a mulţumit cu atât -" nu cred!"  cum zic ei, tinerii din ziua de astăzi – şi a trebuit să îi dau şi alte amintiri, la fel, necunoscute până acum sau citate trunchiat. Între timp, ziarul la care dânsul m-a invitat să public s-a despărţit de George Roncea ( sau invers; nu  mă interesează, încă,  "prăzile lupilor tineri"; până când vor deveni istorie) –dar dl. Petre Niţeanu a continuat să fie atras de temă. Prin internet, aceste texte fiind mai întâi publicate  în "Atac" au circulat prin Germania, la revista Agero, unde dl. Lucian Hetco mi-a făcut o primire călduroasă, prin Danemarca la revista "Dorul" scoasă cu mare grijă de dl. Dan Romaşcanu – precum şi, o parte din ele, în revista Argeş unde dl. Jean Dumitraşcu le-a acordat o mare atenţie. Dl. Artur Silvestri îmi face onoarea de a mă găzdui la revistele D-sale – mai ales la Neamul românesc, fiind pe măsura unor studii de acest fel - iar Dl. Gheorge Neagu mă răsfaţă, ca să zic aşa, în "Oglinda" care apare la Focşani. La "Bucovina literară" a d-lui Ion Beldeanu dezvolt cu precădere texte de filologie privind lecţiuni eminesciene, dar am găsit prilejul şi pentru a discuta unele aspecte privind viaţa politică a lui Eminescu –iar, "Tribuna învăţământului" pe care dl.Sorin Ivan o conduce cu nerv, nu s-a ferit niciodată să publice chestiuni cât de aride sau incomode din domeniul eminescologiei.

Acum recent, dl. Gabriel Stănescu dorind să reia în revista D-sale "origini" părţi din acest documentar, a constatat că îi este mai la îndemână să publice totul sub formă de carte – şi, obligându-mă să recurg la asta, primeşte în numele tuturor celor de mai sus – şi al altora, pe care nu i-am amintit aici – multumiri din partea autorului. (Nicolae Georgescu)"

Desigur, numai parcurgând textul –argument, semnat de autor, sau poate pornind doar de la sintagma de titlu al cărţii, cititorul se simte atrag spre lectura celor peste 150 de pagini.  Stilul defel tern, captivant chiar pentru un document de istorie literară, face ac lectura să fie una  potrivită pentru toţi românii aflaţi în căutarea rădăcinilor, a identităţii. La toate acestea, spuse odată, se mai adăugă, pentru un ochi avizat şi avid de informaţie, de la prima răsfoire a cărţii,  fie şi numai  titlurile de capitole sau subtitluri, care prin ele însele dau altă notă  inedită, fascinantă de-a dreptul lucrării. "Ultimele  lui ceasuri, povestite de un martor ocular" ; Cum era ca bărbat Eminescu" ; " Notesul poetului"; "Mercur şi pucioasă" ; " O compilaţie denumită - raport-…, iată câteva dintre "mostrele" de istorie literară, din care  Nicolae Georgescu a zidărit cartea de faţă.

Într-o perioadă în care se aud şi voci de români ce îl contestă pe Mihai Eminescu, rostul acestui studiu filologic, este să aducă fie şi numai o rază de lumină în nebuloasa prin care l-am pierdut pe Eminescu al nostru.

Felicitări domnule Profesor!

Melania Cuc

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)