Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

CODUL LUI DA VINCI SAU DESPRE ÎNGERI

Dan Octavian CĂPĂŢÎNĂ

Întâmplarea face ca pe piaţa de carte să se găsească în acelaşi timp o carte de succes internaţional şi o carte de valoare. Făcătura de succes are probabil mai multe scopuri între care şi unul pur sânge american – banul. În fond, în lume sunt destui proşti ca să umple contul Dan Brown, pentru producţia sa de scandal. Şi pentru aceasta nici un mijloc nu e de nevizitat. Ca într-o bătaie de joc, la adresa cititorului, în a patra fraza, autorul declară gratuit şi fără să roşească: „Toate operele de artă, obiectivele arhitecturale, documentele şi ritualurile secrete menţionate în această carte sunt reale”!

Documentele pe care se sprijină construcţia lui Brown, „Les dossiers secrets”, ele există, sunt reale, doar că sunt falsuri, artefacte recente, fără vreo legătură cu personalităţi istorice ca Isac Newton, Da Vinci, Boticelli sau Victor Hugo şi cu „adevăruri tăinuite”. Construcţii de genul „Nimeni nu ştie sigur ... , dar toţi specialiştii au căzut de acord ...” seamănă leit cu unele reclame frauduloase şi scandaloase ce se servesc astăzi la televiziunii pentru a vinde cutare pastă de dinţi sau cutare detergent şi par a fi supremul argument! Autorul nu e un obişnuit al conceptelor teologice şi filozofice, el mestecă fără discernământ şi în devălmăşie cuvinte şi paradigme ca sacrul feminin, zeiţa Venus, pământul mamă, zeiţa sexualităţii, religiile păgâne ca un tot, vag nominativ. Acestă succesiune vagă şi imprecisă, sugerată, de autor ar circumscrie un adevăr evacuat, de biserică, din adevărata credinţă, din nu se ştie ce motive. În rest textul, ca roman poliţist alert, are toate ingredientele de succes pentru omul nou, care se cultivă la TV şi pentru care supremul efort intelectual propriu e citirea unor opinii din tabloide sau magazine.

Romanul poliţist ar trece absolut neobservat, dacă nu ar „dezvălui” adevăruri ascunse de autorităţile ecleziastice. Iată câteva imposturi, la îndemâna orişicui. Răscoala evreilor împotriva ocupaţiei romane a avut loc între anii 66 şi 70, iar distrugerea templului in anul 70, după care a avut loc răspândirea evreilor în lume, prin nordul Africii. Prin urmare, după autor, Maria Magdalena - însărcinată de Isus, a născut după mai bine de 37 de anii în sudul Franţei! Dar falsul elucubraţiei atinge apoteoza în concluzia: „urmaşii lui Isus Christos au supravieţuit la adăpost, în Franţa, până în secolul V, când printr-o mişcare îndrăzneaţă, s-au unit cu familia regală franceză şi au dat naştere dinastiei merovingiene”. Nici mai mult nici mai puţin! O altă temelie a „adevărului” scos la lumină, după două milenii, de autor, e fresca „Cina cea de taină” din sala de mese a mănăstirii Sfânta Maria a Graţiei din Milano.

Şi aici procedeul impostorului e sugestia – portretul apostolului, din dreapta Mântuitorului, aparţine unei femei, deci e vorba de Maria Magdalena, cea care a născut după vârsta de 70 de ani, în Franţa! O frescă pictată în 1497 la Milano ar conţine adevărul ascuns de biserică! Ca şi cum fresca cu pricina ar fi pictată în anul 30 la Ierusalim, sau dacă nu e o fotografie document, e cel puţin o copie fidelă. Fresca e o compoziţie gândită de Leonardo, în 3 ani, de zbucium şi căutari, pentru a ilustra starea psihică a apostolilor, ce succede dezvăluirii de către Isus a trădării ce va urma: „Unul din voi mă va vinde”. Chipurile apostolilor, toate diferite, ilustrează fizionomii umane, studiate de pictor prin pieţe, pe străzi, prin ateliere şi târguri, pentru a reda reacţiile ucenicilor, din urmă cu 14 secole! Intr-un tablou de Pietro Perugino, din Pinacoteca Veche din München, Ioan Botezătorul şi sfântul Nicolae (270-352) se închină pruncului Isus.

Am dat acest exemplu pentru a arăta că plecând de la o operă de artă, s-ar putea fabula, dar nu se pot face demonstraţii plauzibile. Cât despre portrete emasculate, sau efeminate, e plină pictura renascentistă. Pe scurt, dacă ne referim la esenţe, multă iesle şi doar atât.

 Pe cînd cealaltă carte, menţionată în titlu, este o unghie de Christos, din toate punctele de vedere - conţinut şi stil. Aici cititorul are opţiunea unei provocări intelectuale de calitate. În Despre îngeri, Andrei Pleşu îndeamnă la reflexie, exercitiu care te bruschează, te scoate dintr-un sedentarism intelectual şi din prejudecăţi „moderne”. Pentru autor „a vieţui mecanic şi apter, cum o facem mai tot timpul în agitaţia zilnică, a folosi, pe parursul întregii vieţi, doar câteva sute de cuvinte, a trăi repetitiv, gândind standardizat şi simţind zoologic, pe scurt, a trăi aşa cum trăim de obicei” e desastruos. În demersul său autorul pleacă de la o observaţie a lui Toma d’Aquino şi anume lipsa unui regn din ordinea lumii instituită de Dumnezeu.

Deducţie făcută de filozof, asemeni celei a lui Mendelev privind lipsa unor elementele din tabelul periodic, dar cu 7 secole înainte. Procedeul a fost folosit şi de Lucian Blaga când s-a încumetat să stabilească trăsăturile generice ale tracilor, în lipsa unor documente scrise, plecând de la o matrice a popoarelor indo-europene.

Revenind la carte, intervalul dintre om şi Dumnezeu, acest loc vacant din chibzuiala lumii nu poate fi escamotat. După regnurile corporale până la spiritul necorporal (Dumnezeu) e o verigă lipsă. Succesiunea mineral (a fi), vegetal (a fi viu), animal (a fi viu şi activ), uman (a fi viu, a făptui şi avea spirit) e urmată de înger (a fi doar spirit fără corp). Doar astfel, creaţia e întreagă. Zeci de autori, de tratate, de texte sfinte, la care în mod fatal nu avem acces, sunt puse în balanţa cititorului pentru a judeca, pentru a se îndoii, pentru a prelua povara şi demnitatea libertăţii adevărate.

De altfel autorul duce o cruciadă veche împotriva lipsei de nuanţe şi împotriva „blocajului gândirii în dihotomii” şi omniprezenţei anchilozante a binoamelor de tipul bine-rău, estici-vestici, stânga-dreapta, negru-alb etc. Pentru cititorul român e o încântare în plus stilul spumos şi lejer, totodată, uşurinţa cu care limba autorului abordează, probleme din cele mai grave ale gândirii contemporane. Plăcerea unui asemenea regal, nu poate fi povestită, ea trebuie savurată direct de la sursă.

Dan Octavian CĂPĂŢÎNĂ

1. Ce doriti sa imi transmiteti?:  opinie
2. Tema in discutie:  Codul lui Da Vinci
3. Numele si prenumele Dvs.:   Dimitrie Grama
4. Adresa Dvs. E-mail: antegrama@uglenet.dk
5. Numarul Dvs. de telefon (fix): 

6. Numarul Dvs de telefon (mobil):

7. Textul mesajului Dvs.: 'Am ramas putin surprins de critica inversunata adusa lui Dan Brown, un prozator de excelenta, care bine-nteles ca are libertatea sa faca orisice declaratie imaginabila la inceputul sau la sfirsitul unei nuvele. Poate de exemplu, sa renege existenta ingerilor sau sa spuna ca are dovezi concrete ca exista sau nu exista Dumnezeu, ca Maria Magdalen intr-adevar a nascut la 70 de ani, ca, in secret, a intilnit un direct urmas a lui Isus Christos, etc., etc. Toata literatura, atit laica, cit si religioasa, este plina de astfel de probabilitati si de "adevaruri". Dar pe aceasta libertate a gindirii si a tiparului s-a bazat succesul Renasterii si mai ales succesul cuvintului scris, chiar si al D-lui Capatina. Apoi comparindu-l intr-un fel sau altul pe Dan Brown cu Andrei Plesu, este aberant, Brown fiind un colos al literaturii universale, chiar daca nu place citorva istorici sau critici romani, iar A. Plesu un necunoscut international cu pretentii locale si admiratori din complezanta sau interes?'
 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)