Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

Cameleonul cu aripi

Cartea de poezie. Lansare de carte

Melania CUC

Gheorghe Mizgan, inginer de profesie, se constituie în acel exponent al iubitorilor de vers care  confirmă  afirmaţia: Românul s-a născut Poet! Intr-un volum de aproape 200 de pagini, si initulat CAMELEONUL CU ARIPI, inginerul Gheorghe Mizgan şi-a adunat o sumă de poeme scrise de-a lungul anilor. Sunt prezente, faţă în faţă, versuri de adolescent îndrăgostit de poemul eminescian dar şi tresăltând la frumuseţea fizica a unei fete care trece strada. Continuă cu strofe scrise în perioada  armatei, a studenţiei,- a primului sărut  până (şi) după căsătorie, când devine tatăl a doi feciori.

Unii vor spune, că nu sunt poeme în adevăratul sens al cuvântului, aceste versuri ritmate sau, multe dintre ele zvâcnind vulcanic,modernist. ,,Soţiei mele  Ana şi copiilor mei Adrian-Dan şi Mihai – Ovidiu,, - stă scris pe  pagina a treia a cărţii, asta pentru că, volumul a fost gândit ca un soi de album de familie,- dar, pe parcurs a devenit , prin punerea în pagină şi editarea sub semnul uneia dintre editurile clujene de elita, Editura Cartea de Ştiinţă, - a devenit o carte şi pentru prietenii întru iubirea cuvântului şi nu numai. Coperta, într-o grafică elegantă, semnată de acelaşi Gheorghe Mizgan atrage, aşa cum atrage şi titlul: Cameleonul cu aripi.

Bucuria scrisului se simte pe fiecare pagină, şi de asemenea, stângăciile  începutului sunt evidente, dar, indiferent de stadiul poetic atins  prin acest volum, de Gheorghe Mizgan, acesta este POET  fie şi numai  pentru că, gândeşte şi scrie pentru minte şi inimă. Despre demersul poetic al inginerului Gheorghe Mizgan, poetul Alexandru Cristian Miloş scrie la pagina 180 a cărţii: ,,Terrianul inginer Gheorghe Mizgan ne propune un debut editorial sub titlul Cameleonul cu aripi, noi descifrând în titlu, încercarea autorului de a-şi clarifica demersul scriitoricesc, bănuim noi, renunţând în cele din urmă la ascundere prin schimbarea culorii, dar nu, în nici un caz la aripile vitale. Spunem  acest lucru deoarece autorul încă oscilează între omul-cameleon şi omul-cu aripi, între un album de familie şi cartea de poezie cosmică. Având şi preocupări plastice, pictură şi sculptură,autorul presară paginile cărţii de poezie cu reporduceri plastice proprii.,,

În oglindă cu A.C.Miloş, celebrul de acum, poet cu dor de Cosmos,-  Alexandru Misiuga, baron al Casei de Dracula dar şi unul dintre cei mai de seamă scriitori umorişti contemporani, în paginile prin care prefaţează cartea la care facem referire, scrie: Se spune că G.M. ar fi inginer-poet, născut undeva , într-o yonă deluroasă, la confluenţa Văii Ilişua cu pârâul Hălmăsău, în comuna Spermezeu din judeţul Bistriţa Năsăud.(…) Trubadurul Mizgan a studiat facultatea de Electrotehnică din Timişoara dar, se pare că a cam încurcat ,,borcanele,, pentru că dovedeşte cu prisosinţă şi fără tăgadă că ştie  a scanda, ştie ce este o metaforă, ştie ce-i rima, ştie ce-s iambii, ce sunt troheii, ştie ce-i versul, ce-i strofa, ce-i catrenul, ce-i metrica şi prozodia, ce taine ascunse se găsesc în tolba poeziei şi cu ce se mănâncă… stilul liric- tot lucruri care nu se învaţă la Politehnică.,,

Mă alătur lor, celor care  s-au aplecat cu drag şi generozitate peste paginile scrise de G.M., care i-au salutat colegial Debutul şi îl susţin să îşi fac un drum al său în Lumea Poeziei. Nu-i va fi uşor, dar, dotat cu har şi putere de muncă, cum îl ştiu,  va trece printre furcile caudine ale criticii de gen, cu capul sus şi învăţând că, a fi Poet nu este doar o figură de stil.

Felicitări Gheorghe Mizgan!

Melania Cuc

Redacţia AGERO 

PE CORZI DE GHITARĂ

Încerc să-ţi dăruiesc lacrima iubirii

înfiripată pe corzi de ghitară,

în amurg autumnal,

împodobit cu salbe de galbeni

pe teii bătrâni din margini de potecă.

Încerc să sădesc în sufletul tău,

în inima ta,

într-un decor presărat cu frunze arămii,

iubirea mea.

Printre ramuri şi frunze

aşternute pe poteca visurilor,

printre ramuri fredonând

maturitatea sentimentelor noastre,

în bătaia vântului pribeag,

plutesc notele vii ale unei romanţe

ce ne leagă amintirile.

DECOR CU COPACI

Copaci strâmbi, crescuţi

pe taluzul gândurilor,

apăsaţi

de promoroaca suferinţelor.

Copaci negri cu ramuri uscate

de tumultul aşteptărilor.

Copaci goi cu crengile plecate

în calea destinului.

Copaci negri încărcaţi

cu zăpada albă a lacrimilor

fulguite din imensul

orbitelor glaciale.

PICĂTURI

Colier din picături de ploaie,

înşirate pe traiectoria căderii,

în ritmul cadenţat al bătăii secundei.

Picături de ploaie, prelinse din streaşină

pe lespezi de piatră, pe brusturi

şi-ntr-un ulcior de lut ars.

Picături de ploaie, adunate

din adâncul privirilor deznădăjduite,

adunate

în ritm de consolare,

în unduirea inimii.

Broboade de sudoare, născute

în suprema încordare a conştiinţei,

inundând fruntea cu laurii

biruinţei ori înfrângerii.

Stropi de sânge ţâşniţi

în elanul vitejesc al eroilor,

pe flamuri fluturând, în bătaia

frământărilor.

Sânge turnat la temelia ţării...

Picături de ploaie,

prelinse din ramuri, de pe flori,

pe lespezi de piatră, pe morminte,

în ritmul cadenţat al eternităţii.

NOCTURNĂ

Se zbat în spasm rafale grele-n geam,

Furia lor transpune urgia soartei,

E negură afară, în vacarm

Gânduri foşnesc înspre cetatea artei.

Se-aud bătrânii tei hodorogind,

La masă, în tăcere tresărind,

Pe drumuri adâncite de nevoi

Condeiul meu alunecă vioi.

Se zbate lumânarea-n întuneric,

Târziu e, vin iele luciferic,

Iar pe pereţi în umbre mohorâte

Se-ascund, frânturi de versuri pribegite.

Şiroi de lacrimi se preling pe geam,

Ăsta-i destinul, îmi ziceam.

Vâslind adânc la barca visării,

Scriam plutind la Masa Tăcerii.

DESTIN

Suntem purtaţi încet, încet spre mal,

Suntem corăbii ce, izbind în val,

Ne ducem lin, spre asprul Litoral,

                 Spre culmi rătăcitoare.

O pânză mare, albă, la catarg,

Se umflă tare, încercând în prag

S-oprească vântul ce o-mpinge-n larg,

                  Spre apa-nşelătoare.

PRIN UNIVERSUL BRÂNCUŞI

Aplecat pe Masa tăcerii,

ascult cum clepsidra-şi picură timpul;

picăturile bat cadenţat în Poarta sărutului

marcând eternitatea-n

                Coloana infinitului.

În trilurile lui Paganini,

bătea din aripi

                 Pasărea măiastră

purtând Oul

                 unei noi epoci

spre Găinuşa ce răsărise

pe cerul străpuns

                  de Coloana infinitului. 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)