Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

Când emoţia şi liricul se întâlnesc

Cuvinte cu gust în poezia Corinei Lupu

Octavian Curpaş, SUA

“Daca lumina ar canta/ varsandu-si puzderia,/ Noi am vedea cum cantecul/ consuma materia”, spunea Lucian Blaga in “Suprema ardere” si este foarte adevarat ca fiecare poet ajunge sa creeze si sa traiasca la un moment dat, un cantec nascut din lumina. In poezia Corinei Lupu (n. 7 aprile 1967, Bucureşti), cantecul acesta nu isi epuizeaza limitele, dovedindu-se liber de orice constrangeri, intr-o desfăşurare de registre tematice şi de exprimări cuminţi, emoţionate şi emoţionante, ce stau sub semnul diversitatii.

Licentiata a Universitatii din Bucureşti, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, autoarea adapteaza in poemele sale scenariul clasic la o scriere modernă, pe care o construieste intr-o maniera ornamentală, liniştită, expresivă. In versurile pe care le scrie, Corina Lupu transforma imaginile obisnuite, din lumea reala si concreta, in tablouri in care intimitatea, inefabilul, visarea si frumosul devin notiuni de sine statatoare. Poeziile ei dau impresia de tablouri, de pânze atent lucrate, de pictură în cuvinte, în culori vii, pastelate, însă în acelaşi timp diafane, capabile să surprindă în mod clar, fără ezitări şi cu detalii preţioase, un anumit aspect din realitate. Demn de remarcat este faptul ca formularea frazelor este nuanţată şi riguroasă, iar stilul - controlat, elegant, concis, sobru, fără efuziuni retorice şi clişee leneşe – se caracterizeaza prin coerenţă, claritate şi expresivitate. O analiza atenta ne descoperă o autoare cu un spirit liber, deschis, colocvial, echilibrat, cu o atitudine relaxată, dezbărată de orice inhibiţie.

“O bucurie nu este mare numai prin ea insasi, ci si prin faptul ca trezeste si cheama amintirea altor bucurii mai vechi”, afirma Alexandru Philippide, iar poemele Corinei Lupu vorbesc despre bucuria renuntarii la abstractizare, la generalizare, desteptand amintirea  bucuriei cuvantului ce naste o noua lume, pe calea cunoaşterii senzoriale. Poeta descrie ceea ce vede şi ceea ce aude, descifrand cu atentie propriul conţinut sufletesc, intr-o compoziţie autentică, uniliniară, fără alunecări de prisos şi fără crispări morale, oferind pe alocuri răgazul trăirilor lăuntrice lucide şi pertinente, dar avand grija sa nu se abata de la obiectivul iniţial - să fii sincer la modul absolut.

Daca ar fi sa ne gandim la interferenta dintre arte, in speta la cinematografie, trebuie sa evidentiem faptul ca poeziile Corinei Lupu, fiecare in parte, amintesc prin plasticitatea si culoarea lor de succesiunea secventelor dintr-un film, de instantanee ce pastreaza echilibrul tiparului traditional, cu scopul de a lasa loc ludicului sa se desfasoare. Ne intalnim deci, cu poezii oneste, avandu-si geneza intr-un prea plin sufletesc, fara a pune insa mari probleme sau intrebari existentiale, dar captivand prin trăiri necosmetizate si destul de intense. Autoarea descrie imagini familiare, ce ii sunt la indemana, transpunandu-le cu fidelitatea unui fin observator, fara pretiozitati artificiale, cu nuante sentimentale, pe un ton tandru, spontan si sensibil.

Desi aparent fragile, poemele Corinei Lupu fascineaza prin forta imaginilor, dar si prin transparenta si prospetimea expresiei, abordand constructiv viaţa si detasandu-se de tot ceea ce inseamna monotonie, ambiguitate si lipsă de perspectivă, optand pentru o structura de mozaic, diversă şi atrăgătoare prin varietate, apta sa stimuleze imaginaţia. Fantezia sa este inteligenta si ingenioasa, iar cuvantul curge tulburator si plin de afectivitate, intr-un stil cultivat, dar în acelaşi timp lejer si degajat, apelând la unelte literare fara pretentii, cum ar fi epitetul, comparaţia, metafora.

Cu certitudine, poeziile Corinei Lupu pot fi incadrate in categoria celor apartinand poetilor despre care acelasi Lucian Blaga declara ca “vorbind sunt muti. Prin evii, ce se nasc si mor/ cantand, ei mai slujesc un grai pierdut de mult” (“Poetii”).  

Octavian Curpaş

Phoenix, Arizona

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România)