Cărţi şi Scriitori - 2006

Eugen Evu

Impresii si pareri personale in FORUM

GABRIEL PETRIC – TRAGICUL ŞI CREŞTINISMUL ,editura eMIA, 2006

Iată cum distinsul profesor orăştian ,eseist şi critic de aleasă formaţie, îşi prezintă succint propria-i carte : „Cum îşi poate defini creatura măsura onto-religioasă ? Istoria a demarat de mult ,iar vina a devenit evanescentă ca origine şi tot mai dramatică prin consecinţă.Chiar dacă stau uneori pironiţi întru rugăciune , ochii fiinţei nu mai scrutează cerul.(subl.n.)La marile întrebări pe care şi le pune află răspunsuri de taină , iar sufletul e prea slab ca să mai primească ploaia binecuvântătoare a revelaţiei .În faţa limitelor,limitărilor şi limitaţiilor, adesea relativismul îngemănează cu dezorientarea .Există clipe când ea alege .Când devine purtătoarea propriului sens , nu se face deplin decât prin împărtăşire.Ceasul cere întâlnirea cu Celălalt, trecerea dincolo de tine (subl.n.)

Să mori pentru a învia !Modelul există în întrupare-t aina tainelor.(…) Singurul reazem e darul libertăţii , pe care se altoieşte propria personalitate, şi simţământul acoperişului spiritual al cerului

PAUL ARETZU – VIZIUNI CRITICE, editura RAMURI, 2006

Excelentul poet şi eseist Paul Aretzu ne-a fericit cu unul dintre cele 3oo de exemplare ( tiraj specificat ! ) ale unei cărţi care ,iată , ne-a sugerat genericul acestei rubrici , parafrazîndu-l pe cel cu „umbra cărţilor în floare „ …Lumina caldă (există şi lumini reci,n ) , vălureşte dinspre textele sale , geamănă cu cea dinspre poemele sale . Cităm „ Un criutic chiar face cărţi din cărţi .El este un cititor profitor. Fiind foarte ocupat cu munca lui , timpul de trăire efectivă este foarte redus şi,de aceea , trăieşte prin delegaţie ,din citit ,dând credit creaţionist autorilor , este un vieţuitor stilistci .Astfel , criticul literar se citeşte pe sine prin alţii .(Remember Steinhard,n .) El îşi citeşte lecturile , pregătirea teoretică .”(cit. cop. Cărţii ) .

Eseurile lui Paul Aretzu sunt referinţe la cărţi înnoitoare , cărţi cu lumină proprie , esenţiale, garantul fiind autorul însuşi , posesor al harului unui admirabil simţ valoric ,empatetic .

Voi fi restrâns în citarea numelor celor despre care referă autorul , evident , din lipsă de spaţiu ,cerând scuze pentru asta : Blandiana, Grigurcu ,Kiropol ,Ion Mircea ,Danilov ,Muşina , Stoiciu ,Chifu, Doina Uricariu,Flora , Drăghici ,Bârsilă, Dinulescu, Petean, Stanca, Evu ,Vulturescu, Spiridon, Chioaru, Chichere, Christi, Dsiaconu, Gârbea, Vorasangian, Smeoreanu, Ion Maria …Un corolar care depăşeşte, ca opţiune selectivă , subiectivitatea , autorul fiind categoric dincolo (şi dincoace !) de orice suspiciune .

MIRCEA MOŢ – Ion Creangă sau pactul cu cititorul , editura Paralela 45

Profesorul braşovean Mircea Moţ , odinioară un preţuit hunedorean între hunedoreni ,a fost recent primit în U.S.R . ,fapt ce ne dăruie un duminical sentiment nostalgic al tinereţii şi mişcării literare din stânga Castelului …Cartea recent editată de Dsa ,intră pe merit sub umbra luminii rubricii noastre .Sudiul este elaborat impecabil ,sondând profunzimea geamăn –luciferiană a geniului crengian .Limbajul autorului are ceva tainici ,parcă indus magnetic , din chiar stilul marelui Povestitor.Această sintonie , această comuniune aproape mistică , este a unui cărturar în stare să întocmească , în fine , o aşteptată şi competentă istorie literară a confinilor săi culturali, cel puţin ,Pactul cu cititorul ,care este şi un impact(!) , este în viziunea lui Mircea Moţ , o temă majoră a receptării şi rostului răsădirii prielnice a valorii arhetipale în textul- ogor din cultura paideumatică .

Noi ştim că opera este” un strigăt care se povesteşte „.Aşadar , cred potrivit a parafraza ,prin dulce grai moldovinesc ,sentinţa asta , apelând la ceea ce Creangă (ludic şi coţcar ) , scria prefaţă Poveştilor sale :

„Iubite cetitoriu, Multe prostii ai fi cetit ,de când eşti .

Ceteşte rogu-te şi ceste şi unde-i vede că nu-ţi vin la socoteală ,ie pana în mână şi dă şi tu altceva mai bun la ivală căci eu atâta m-am priceput şi atâta am făcut „ (Autoriu ) .

Cartea lui Mircea Moţ destăinuie, rezonant , un spirit al înţelegerii esenţiale , modern şi categoric

referenţial universitar , o vocaţie critică de excepţie .

NICOLAE D. PETNICEANU – Bigamul ,vol 2, ed.Gordian 2006

Critici demni de luat în seamă, cum sunt Cornel Ungureanu , Ionel Bota ,Geo Găletaru ,Valeriu Bârgău, au surprins principalele trăsături ale acestui autor prolific , viguros , împătimit în a fi cronicarul istoriei post-belice , un cronicar dornic să recupereze din memoria fie opturată, fie trucată de anii dejismului ,stalinismului , până în „obsedantele decenii” încă fumegând pe mormanul lugubru al „memoriei colective” …N.D. Petniceanu este un justiţiar dar şi un

patetic pledant al lustraţiei în cheie epică , iar verva sa de cronicar se împlineşte în romanul acesta ,amplu , frescă de mare suprafaţă , compoziţie minuţioasă , retrospectivă , a marii drame istorice

care ne-a adus în anii de după război, primejdia slavizării şi , de fapt , a răsădit sforţat în ţară ideologia comunistă sovietică …Personajul Mihai Crihană ,în acest al doilea volum al frescei ,se înscrie în galeria celor mai reuşite ale epicii noastre istorice .

Documentat , ca de obicei , cu acribie , N.D. P. se „reproiectează” în personajele –cheie, ca un iscusit regizor , pătrunzând cu arta psihanalistului în intimitatea sufletească a acestora .

Romanul este bine echilibrat , patosul chtonic iradiază limpede , necontrafăcut , iar un anume idilism în cazul lui nu este decât învelişul baladesc –eroic care dă ţinută solemnă , mitologică deja , figuranţilor unei istorii în cumpăna forţelor obscure , alogene …

Sentimentul chtonic , focalizat la originea banatică interferentă cu flancul slavonic infiltrat , de la Sud , transpare la acest autor neobişnuit de fertil , fără ostentaţie , însă dacă romancierul evocă un paradis pierdut , acesta pare a fi însăşi identitatea individului smuls din vatră şi purtat să poarte războaiele, ori să supravieţuiască ( vezi acest Crihană ) , exilării în Siberia .

Pentru a forja cu uşurinţă în retroproiecţiile sale , N. D. P . a cercetat arhivele , dar pare-se el se bazează pe mărturii individuale , de unde deja preia o anume aură mitizantă , specifică oralităţii populare .Soarta personajelor lui ,toate de obârşie rurală , memorabile , se extinde prin arta transferului afectiv în tipologiile acestora , devine soartă , destin colectiv . Omul rural , ca în toate romanele cu ţintă istorică (recentă ) , se proiectează statornic , de drept , revenind mereu în matca originară , ca prag de rezidire a unei identităţi umane neînstrăinate de furia istoriei ,ori de tălăzuirile , de puhoaiele ei .

Romanul Bigamul este operă de maturitate deplină a unui autor viguros ,harnic şi omenos , care a realizat nu doar în spaţiul lui , un adevărat urbariu al memoriei colective , o bibliotecă proprie , cu verva unui cronicar nesăţios şi obsedat de marile teme , dar mereu impregnat de un sentimentalism debordant . De unde ispita idilismului , acesta fiind izvorât dintr-un patos inepuizabil , al vieţii . Faţă de patima iubitoare ce răzbate în toate scrierile acestuia impetuos narator , povestitor implacabil , nu ai cum să taci , iar criticii neînregimentaţi au scris despre prezenţa lui importantă în scrisul românesc .

Mărturiile lui imediat după revoluţie partea nevăzută a mişcării literare banatice din perioada ceauşistă , ardoarea cu care autorul pledase deja pentru o „lustraţie morală „ necesară ,( „Tot ce am pe inimă „ ),ca şi fervoarea şi sacrificiala lui lucrare de a menţine o revistă cu tonus naţionalist autentic , mi l-a apropiat în mod aparte , deoarece am simţi pulsul viu al unei conştiinţe rare , a unei demnităţi intacte , cu toate derizoriile gâlceveli balcanice care ne macină viaţa literară , viaţa culturală , viaţa – viaţă .Îl asociez oarecum cu Ioan Iancu , dar şi cu Nina Ceranu , ca prezenţe necesare şi benefice întregii mişcări literare din sud-vestul ţării .

Eugen Evu

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero : Lucian Hetco [ Impressum ]

Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)