Revista AGERO Stuttgart - redactor Lucian Hetco

Cel mai vechi colind de CRĂCIUN

Mirela Beatrice DOBRIN

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII

Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Rostul colindelor este de a-L aduce pe însuşi Dumnezeu în sufletele noastre: „Bucuria bună-i Doamne/ Cînd aştept pe Domn din cer/ Să pogoare pe pămînt”. Colindele au la bază teme precreştine, ele sînt încărcate de simbolistica vechii religii solare, dar, peste care, s-a aşternut, cu vremea, haina curată a creştinismului. Colindatul, acest frumos obicei de Crăciun, a fost pe vremuri interzis. Cel care a decis că muzica este nepotrivită pentru o zi de sărbătoare sfîntă, cum este Crăciunul, a fost Oliver Cromwell. Cel mai vechi cîntec de Crăciun este „Jesus refulsit omnium”, compus de St. Hilary din Poitiers, în sec. al IV-lea. Cea mai veche transcriere după un colind englezesc este unul scris de Ritson, în 1410. În 1818, un ajutor de preot din Austria, Joseph Mohr a fost anunţat cu o zi înainte de sărbătoarea Crăciunului că orga bisericii s-a defectat şi nu va putea fi reparată la timp pentru slujba Naşterii Domnului. Aflat într-o situaţie delicată, Joseph Mohr a scris trei piese pentru cor, cu acompaniament de chitară. Una dintre ele, intitulată „Silent Night, Holy Night”, este cîntată şi astăzi în peste 180 de limbi.

Alte poveşti spun că în secolul al VII-lea călugării foloseau forma triunghiulară a bradului pentru a descrie Sfînta Treime. Prin anii 1500, oamenii au început să vadă în bradul de Crăciun un simbol al copacului din Paradis. Ei l-au decorat cu mere roşii, simbol al păcatului originar. În sec. al XII-lea, de Crăciun, brazii se atîrnau în tavan, cu vîrful în jos, ca simbol al creştinătăţii. La primii creştini sărbătoarea Naşterii Domnului era celebrată în luna septembrie, odată cu „Ros Hashana” (sărbătoare din calendarul iudaic). În secolul al XVI-lea, creştinii foloseau la ornatul bradului hîrtie colorată, fructe şi multe dulciuri. Multă vreme, în sud-estul Europei, Crăciunul a fost o sărbătoare solstiţială. Oamenii celebrau o divinitate păgînă, un zeu solar. Termenul de „moş” indicînd vîrsta zeului adorat, care trebuia să moară şi să renască împreună cu timpul calendaristic. Peste sărbătoarea Crăciunului s-au suprapus Saturnaliile romane (la începutul mil. 1 î.H. zeul Saturn se celebra între 17 şi 23 decembrie).

În anul 264, Saturnaliile au căzut în data de 25 decembrie, iar împăratul roman Aurelian a proclamat această dată „Natalis Solis Invicti”, festivalul naşterii invincibilului Soare. În anul 320, Papa Iuliu I a specificat, pentru prima dată oficial, data naşterii lui Iisus ca fiind 25 decembrie. În 325, împăratul Constantin cel Mare a introdus oficial Crăciunul ca sărbătoare care celebrează naşterea lui Iisus şi a decis ca duminica să fie „zi sfîntă”, introducînd Paştele cu dată variabilă. Cele mai multe ţări nu au acceptat Crăciunul ca sărbătoare legală decît din sec. al XIX-lea. Alabama a fost primul stat din S.U.A. care a adoptat Crăciunul ca sărbătoare legală, în 1836. Oklahoma a fost ultimul stat, în 1907.

Mirela Beatrice DOBRIN

Comentarii de la cititori

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero : Lucian Hetco [ Impressum ]

Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România)