Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

Cenacluri şi scriitori

Cenaclul literar "SEMENICUL" din Reşiţa

Prezentare de Melania Cuc, Redacţia  AGERO

Într-un centru muncitoresc cum a fost Reşiţa, încă de la  sfârşitul  deceniului 50, sunt consemnate în  presa locală activităţile cenaclului literar de la  Şcoala  Medie  Tehnică  Siderurgică.  Scriitorul  Toma  Gheorghe  Maiorescu  apreciază  în scrierile sale că,  cenaclul  reşiţean  era  „unul  dintre  cele  dintîi  înfiinţate  după  război” fixîndu-i  data  la  finele  anului  1948.

           În  orice  caz, această acţiune, care aduna tinerii condeieri, era una  dintre  primele  din  fosta  regiune  Banat. Referinţe scrise  s-au  regăsit  abia în  ziarul  „Flamura  roşie” , la  începutul  anului  1949. Înfiinţarea  cenaclului  este consemnată  pe  data  de  13 februarie 1949, printr-un articol  cu  titlul "Prima  şedinţă  a  cenaclului  literar  din  Reşiţa" . Este relatata  întâlnirea  din 6  martie. Printre  cei  care  au  citit  atunci în cenaclu, se  numără  Ştefan  Stroia, un „tânăr  talentat  ieşit  din  rândurile  oamenilor  muncii”. Ştefan Stroia debutase deja în   ziarul  „Luptătorul  bănăţean” din  Timişoara, fiind şi  premiat  pentru  o  poezia    "Şantierul Văliug". Primul  secretar al Cenaclului "Semenicul"  a   fost  Toma Gheorghe  Maiorescu,  care  şi-a publicat  la  Reşiţa  cel  dintîi  volum  de  versuri, "Lespezi  pe  un  veac  apus" 1947. În anii care au rumat,  cenaclul  a  urmat  un  drum  oarecum sinuos.

         Dintre secretarii coordonatori ai  cenaclului, care au activat aici pe parcurs, îi amintim pe: Maria  Balboşescu (1949-1952), Gheorghe Ebetiuc (1952-1954), Marin Dobre (1954-1960), Sever Damşa (1960-1961), Constantin Chiotan (1961-1963), Nicolae Păunescu (1963-1965), Aurel  Popa (1965-1967), George Nicolivici (1967-1971), Gheorghe Jurma(1971-1991).

         După  1991  cenaclul  a fost  condus  de  Ion Chichere  care a  preluat  treptat atribuţiile secretarului  literar, iar după plecarea sa spre stele,  poetul  Costel  Stancu a preluat munca de coagulare şi perpeture a cenaclului. Deşi, ca număr de participanţi, cenaclul reşiţean nu mai are consistenţa şi forţa pe care o avea odată, rămâne un factor extrem d eimportant in istoria litarră a locului, un spaţiu în care tinerii scriitori îşi întâlnesc maeştrii, unde se exersează măsura literaturii reşineţe în contextul general, aşa cum ne relatează unul dintre membrii cei mai destoinici ai Cenaclului "Semenicul", scriitorul Iulian  Barbu, din a cărui creaţie vă prezentam o veritabilă mostră de literatură. 

...................................................................................................

Iulian Barbu -

La Universitate, în Viitor

(Fragment din romanul în lucru FAI  PANS)

     Chris Hadfield  îşi  făcea  doctoratul  în  Drept Penal  unde  era  foarte  activ  la  cursuri  dar  şi  la  seminarii. La  o  altă  secţie  de  inginerie  şi  medicină  cibernetică  se  făceau  experienţe  cu  ţesuturi  vii pe  maşini   unde  lucrau  cei  mai  buni  prieteni  ai  lui  Chris  Olga  şi  Michael. Aceştia  era  împreună  în   timp  ce  Chris  umbla  cu  o  fată  pe  nume  Betty  Thompson.

     După  ce  a  stat  la  locul  de  muncă  până  la  ora  două,  a plecat  înspre  universitate  unde  îşi  pregătea  doctoratul  cu  savantul  Giovanni  Gemma.  Un  vechi  prieten  de-al  tatălui  său.

      Firma  la  care  lucra  Chris  se  numea  Forex inc.  Un  mare  concern  de  exploatare  a  lemnului  unde  era  consilier  juridic  în  timp  ce  la  universitate  era  asistent  la  catedra  profesorului  doctor  Giovanni  care  era  de  origine  italiană  stabilit  în  Gotham. Chris  era  şi  agent  de  imobiliare.

       În  drum  spre  universitate  a  poposit  la  restaurantul  Aristocrat  unde  s-a  întîlnit  cu  un poet,  ce  renunţase la scris  de  ceva  vreme.

- Cum  mai  merge  munca  la  institut? zice Peter.

            - Bine. Cercetez  cazuri  juridice  de  excepţie  pentru  teza  de  doctorat.

            - Olga  şi  Michael  ce  mai  fac?

            - Ocupaţi  cu  maşinăriile  lor.

            - Publicul  aşteaptă  un  nou  proiect editorial  de al tine.

            - Da, pregătesc  volumul  de   versuri „Vioara  de  gheaţă”

            - Succes!

  Asta  a  fost  discuţia  celor  doi,  după  care  Chris  s-a  îndreptat  spre  universitate  ca  să  se  întîlneasca  cu  profesorul  Giovanni  dar  si  cu  colegii  de  la  secţia  de  inginerie.

.................................................

         Chris  Hadfield  l-a  întrebat  pe  Michael;

              - Cum  decurg  experimentele?

              - Foarte  bine! Cu  încă  un  coleg  de  la  medicină  reuşim  să  operăm  circuitele  în  ţesuturi  vii, dar  mai  avem probleme  cu  mersul  la  android.

     Olga  Petrovna, prietena de  origine  rusă  a  lui  Michael, intervnii:

       - Tu  Chris, ce-ai  mai  făcut?

        -  Acum o  oră  m-am  întâlnit  cu  un  coleg  de  Cenaclul ”William Sakespeare” , care  m-a  întrebat  acelaşi  lucru. I-am  spus  că… o  duc  foarte  bine.

       - Betty ce mai  face?

       - Nu  am  mai  văzut-o  de  ieri,  de  la  piesa de  teatru, unde  am  fost  împreună.

-La  revedere!Trebuie  să  plec, o  să  trec  luni  din  nou  ca  să  văd  cât  aţi progresat  cu  lucrările  la  android.

Chris  a  plecat   la   profesor,  pentru  "studii  de  caz".

....................................................

Dick Hadfield,  savant  şi  om  de  ştiinţă  renumit, era  un  om  trecut  de  cincizeci  de  ani,  cu  părul  negru  şi  ochi  căprui  pe  faţa  căruia  se  putea  observa  că  anii  de  muncă  la  corporaţie  i-au  băut  toată  frumuseţea  tinereţii.

             Dick  lucra  la  acelaşi  proiect  la  care  munceau  şi  prietenii  lui  Chris  dar  el  avea  probleme  nu  doar  cu  mersul  ci  şi  cu  tehnica  militară  de  vârf  cu  care  trebuia  dotată  maşina.

             Guvernul  şi  Ministrul  Apărării  făceau  presiuni  neâncetate  asupra  savantului  pentru  a  găsi  o  cale  de  ieşire  şi  a  salva  investţiile  statului  în  proiect  căci  aceşti  roboţi  puteau  fi  folosiţi  în  univers  pe  Terra  9  sau  celelalte  planete  descoperite  la  locuri  de  muncă  cu  risc  maxim  dar  şi  ca  arme  de  luptă  în  războaiele  cu  civilzaţiile  extraterestre  din  galaxia  Tills.

      Într-o  zi  la  prânz  când  uitase  să-şi  mai  servească  masa,  ca  de  atâtea  ori,  a  primit  pe  neaşteptate  vizita  Preşedintelui  Americii Unite,  care  aproape  că  se  răsti  la  acesta:

       -Timpul  ne  presează! Când  terminăm?

      - În  treizeci  de  zile  o  să   avem  rezultatul. Am  găsit  două  arme  noi  pentru  android  şi  anume,-  sabia laser,  care  iese  prin  mâna  robotului  şi  care  poate  în  timpul  duelului  să  arunce  şi  raze, în   timp  ce   se  dă  la  o  parte  învelişul  de  ţesuturi  vii  de  pe   piept   de  unde  androidul  poate  să  tragă  cu  o  rază  laser  atât  de  puternică  încât  topeşte  şi  un  regiment  dacă  stă  în  calea  ei.

      - Foarte  bine  profesore  Dick! Cu  mersul   cum  stă? Au  avansat  cercetările?

      - Dacă nu  găsim o soluţie să poată păşi vom construi  robotul în aşa fel, să se deplaseze  pe  şenile. Eu  totuşi,cred  într-un  miracol  al  ştiinţei, minunea care  ne-a  salvat  de  nenumărate ori!  zise Dick,  după  care,  crispat    îşi  reluă  lucrările până  târziu  în  noapte, intrând  în ziua  de  duminică.

        Preşedintele  ieşise  în  grabă  urcându-se  în  maşina  prezidenţială  care  l-a  dus  în  zbor  la  o  altă  conferinţă  pe  teme  politice.

        Era  un Cadillac  lung  care  nu  avea  şofer, din  motive  de  securitate.

        Iulian BARBU

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com