|
|
|
|
            |
|
CENTENAR ŞTEFAN CIOBOTĂRAŞU 1910-2010 POLIVALENŢA ACTORULUI ŞI SCRIITORULUI ŞTEFAN CIOBOTĂRAŞU
Vasilica Grigoraş
Cu prilejul aniversării sau comemorării unor mari personalităţi ale judeţului Vaslui, am folosit sintagma „reîntoarcerea acasă” şi nu mă sfiesc să o folosesc şi de această dată. Ba, mai mult, doresc din tot sufletul să devină o cutumă în a ne reaminti cu dragoste, recunoştintă şi preţuire de cei care ne-au încântat sufletul şi mintea în diferite timpuri. De data aceasta, împlinitu-s-a un veac de la naşterea artistului emerit Ştefan Ciobotăraşu, o stea strălucitoare a scenei şi ecranului românesc, născut în comuna Lipovăţ, judeţul Vaslui. Pentru a marca aşa cum se cuvine acest eveniment, în perioada 21 - 30 martie 2010, la Vaslui şi Lipovăţ s-au desfăşurat mai multe activităţi culturale dedicate maestrului Ciobotăraşu: 21-30 martie 2010 - Biblioteca Judeţeană „Nicolae Milescu Spătarul” Vaslui, Sala de lectură - Expoziţie de carte şi publicaţii periodice despre viaţa şi activitatea lui Ştefan Ciobotăraşu, în Sala de împrumut pentru adulţi - Expoziţie de carte de dramaturgie, artă dramatică, critică de teatru şi film, iar la sala Multimedia au avut loc mai multe vizionări ale filmului documentar “In memoriam Ştefan Ciobotăraşu”, realizat în 1973 de Tudor Caranfil, TVR şi ale filmului "Pădurea spânzuraţilor", al cărui protagonist a fost Ciobotăraşu; 21 martie 2010 – Centrul Cultural „Ştefan Ciobotăraşu” din Lipovăţ a organizat Simpozionul „Centenar Ştefan Ciobotăraşu”, cu trei secţiuni – teatru, film, poezie (coordonator Marcel Rusu); 25 martie 2010 – Şcoala „Ştefan Ciobotăraşu” din Lipovăţ – Zilele şcolii „Centenar Ştefan Ciobotăraşu” (coordonator director, prof. Daniel Gheronte); 26 martie 2010 – Colegiul Economic „Anghel Rugină”, (coordonator prof. Elena Anuşca-Doglan) în colaborare cu Biblioteca Judeţeană „Nicolae Milescu Spătarul” Vaslui a organizat pentru cadre didactice şi elevi „Centenar Ştefan Ciobotăraşu”; asemenea activitate a organizat biblioteca şi în colaborare cu Liceul „Mihail Kogălniceanu” Vaslui (coordonator prof. dr. Nicolae Ionescu); 29 martie 2010, în Sala de activităţi a Bibliotecii Judeţene „Nicolae Milescu Spătarul” Vaslui, un public numeros şi iubitor de cultură a participat la o manifestare amplă “Centenarul Ştefan Ciobotăraşu” al cărui coordonator şi moderator a fost directorul instituţiei, prof. Voicu Gelu Bichineţ. Aici, vasluienii au asistat cu emoţie la: comunicarea "Polivalenţa actorului şi scriitorului Ştefan Ciobotăraşu"; interviu cu Ştefan Ciobotăraşu, realizat de TVR sub genericul "Cu dragoste şi preţuire să-l revedem pe actor"; moment poetic realizat de liceeni, vârsta la care poetul a cunoscut şi îndrăgit Vasluiul - "Versuri din creaţia sa lirică"; expoziţie de fotografii, pe trei secţiuni: familia, teatru, film - "Imagini de neuitat". Cu drag pentru cultură şi respect pentru valorile naţionale zămislite pe aceste meleagurile, viceprimarul municipiului Vaslui, prof. Valeriu Caragaţă ne-a bucurat cu prezenţa sa şi a anunţat auditoriul că, în semn de preţuire a marelui actor român, una dintre străzile Vasluiului se numeşte „Ştefan Ciobotăraşu”. Astfel inimoşii slujitori ai culturii şi educaţiei din satul natal al actorului şi din oraşul în care acesta şi-a construit temelia personalităţii polivalente, au desfăşurat manifestări culturale închinate celui care le-a încălzit sufletul prin evoluţia sa artistică şi calitatea omului. „Reîntoarcerea acasă” este pentru urmaşi şi un apel la nemurire şi neuitare.
POLIVALENŢA ACTORULUI ŞI SCRIITORULUI ŞTEFAN CIOBOTĂRAŞU
Dacă Aurel Leon îşi începe cartea: „Destinul unui actor - Ştefan Ciobotăraşu„ cu ziua ultimului popas al actorului împreună cu familia la Lipovăţ, noi am ales ca mod de prezentare a vieţii şi activităţii talentatului şi îndrăgitului actor şi scriitor cu rădăcini vasluiene, cronologia evenimentelor şi faptelor.
Ne-am propus să-l consfinţim în plenitudinea creaţiei
sale artistice teatrale, cinematografice şi literare, în multitudinea şi
profunzimea trăirilor sale pe scenă, pe ecran şi în viaţă. Nu în ultimul
rând, să ni-l reamintim plin de candoarea copilăriei şi tinereţii la
Lipovăţ şi Vaslui. În paginile sale de jurnal consemnează „Mă trag din neam de ţărani vasluieni. Bunicii şi părinţii mei s-au ocupat, de bine, de rău cu agricultura...”, dar nu aveau pământ decât în jurul casei şi 40 de prăjini către Chiţoc. Mama ambiţioasă, l-a convins pe tată să intre frânar la calea ferată la Vaslui, Câmpina, Mărăşeşti. Ştefan Ciobotăraşu are amintiri vii, chiar de la vârsta de 3-4 ani, când „avea de furcă cu gîştele, cărora nu le plăcea rochiţa mea de stambă, cu buline albastre...” După aceste episoade cu gâştele, trece la purtatul pantalonilor, dar şi acest lucru i-a dat bătăi de cap, de data aceasta cu câinii, de care îi era tare frică, fiind nevoită biata mamă să-l afume şi cu păr de lup pentru a-l scăpa de teamă. Însă vindecarea i-a venit de la un lup, în timp ce mergea la Vaslui, la tatăl său. Pe un omăt sclipitor, prin pădurea de la Rediu îi iese în cale o „dihanie de cîine mare sur”. Neştiind că este lup, chiar îi era drag acest „cîine frumos” cum nu mai existau prin sat, gândindu-se chiar să-l ia acasă şi să se fălească cu el. Din fericire, animalul este văzut de consătenii cu care plecase la drum, mai maturi decât el şi au speriat lupul, care a fugit în pădure mâncând pământul... De atunci nu s-a mai temut nici de câini. Îşi aminteşte cu mare drag de faptul că bunicul de pe tată ştia ceva carte şi ştia bine a cânta din trişcă, un fel de piculină. L-a învăţat şi pe nepot să cânte pe când avea vreo 6 anişori şi păştea văcuţa pe câmp, printre bordeiele soldaţilor, satul şi pădurea fiind pline de soldaţi, de cai, de tunuri şi chesoare. Tot în satul natal a învăţat să cânte din frunză, din fluier de bostan, să joace „bătuta” şi „corăgheasca” după flăcăii satului. Povesteşte cu dragoste şi mândrie despre Lipovăţ, ca fiind un „sat frumos, cu oameni harnici şi copii cuminţi”, unde a cunoscut obiceiurile şi datinile satului moldovenesc.
Frecventează cursurile Şcolii primare în satul natal,
dar mucalit şi hâtru precum era, mai târziu scrie: „Vă spun cu mîna pe
inimă, aşa [cuminte] eram şi eu, deşi învăţătorul care m-a luat în
primire din clasa întîi cam umbla cu vărguţa pe la palmele mele”. Dar a
învăţat carte şi de atunci a ţinut minte proverbul: „cine are carte, are
parte... de mere sau de nuci, plata pentru ca să te lase să-nveţi
lecţia”. Astfel copilăria i se cam termină şi începe să se maturizeze. Prima imagine a atelierului de cizmărie, condiţiile în care lucrau muncitorii l-au impresionat într-atât, încât ar fi vrut mai degrabă să se întoarcă decât să intre, dar şi-a adus aminte cuvintele mamei: ”Tu vezi, Ştefane, că n-avem nici de unele, pămînt puţin şi slab, eşti doar bărbat acum! Singura ta scăpare de foame e meseria, dragul mamei. Să fii cuminte şi supus stăpânului. Să nu pui mîna pe-un capăt de aţă străină, să nu răspunzi obraznic; să te gîndeşti totdeauna la ce-i acasă”. Cu asemenea sfaturi, nu putea decât să rămână, încercând să se adapteze la munca aceea. Între timp se împrieteneşte cu un tânăr de la tramvai şi era plăcut şi de clienţii de familii bune ai atelierului de cizmărie. Cu toate acestea, într-o bună zi îşi ia valiza, pleacă de la cizmărie şi se angajează ca ucenic la un atelier de pictat firme, unde a mai pierdut un an inutil, „acumulând doar o experienţă amară de veşnică slugărie, dezorientare şi desperare, neputinţa de a evada”. Printr-o scrisoare, părinţii îi comunică faptul că s-au mutat la Vaslui şi într-o noapte friguroasă de octombrie 1924 pleacă acasă: „ce mi-e obor, ce mi-e iarmaroc, tot un drac. Dacă e să îndur mizerie, barem să trag mîţa de coadă lîngă ai mei”. S-a întors „zdrenţăros, flămînd, jigărit ca o potaie, dar nu înfrânt”. Şi mai ales, se întorcea, maturizat sufleteşte, acasă... „Ce mare şi cald e acest cuvânt: ACASĂ”. Revenit alături de familie, în perioada 1924-1929 este elev al Liceului „Mihail Kogălniceanu” din Vaslui. „Tot ce pot să spun, e că în sînul Liceului M. Kogălniceanu a existat pe vremea mea un climat favorabil dezvoltării culturii şi talentelor... Elevii aveau şi preocupări muzicale, cîntând şi în corul oraşului şi sportive, practicând atletismul, chiar pe terenul regimentului 25”. La solicitarea cadrelor didactice şi elevilor liceului, în 1970, când începe a se edita revista „Vlăstarul”, trimite o emoţionantă scrisoare: „...Iată ce-aş vrea eu să vă recomand. Să îmbinaţi armonios în întreaga voastră activitate, dar mai ales în această unică perioadă a tinereţii, cultivarea permanentă a spiritului cu cealaltă muncă (practică, fizică... gimnastică, joc, exerciţiul fizic). În sensul devenirii voastre nu vreau să mă erijez în sfătuitor. Dar faceţi din ţelurile voastre pasiuni şi pasiunile voastre totuşi precise şi folositoare... Vă doresc, dragii mei, ca la un pom tînăr şi sănătos ce sunteţi, roade bune şi îmbelşugate!” Angajat în Vaslui ca paznic la gara unde lucra tatăl său, în anul 1929 se decide să-şi încerce încă odată norocul de a-şi face un rost în viaţă. De data aceasta, se îndreptă spre Iaşi, centru scriitoricesc, oraş cu activitate culturală deosebită. În perioada 1929-1933 este student la Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică „George Enescu” din Iaşi, clasa Mihai Codreanu. În însemnările sale scria: „grea a mai fost perioada anilor noştri de studenţie, căci părinţii, îndatoraţi şi ei pînă peste cap, n-aveau cum să mă ajute. Nici figuraţia de la teatru, pe care o prestam fortuit, nici versurile publicate pe la diferite reviste din Iaşi nu mă întreţineau decît moralmente, că şi soiul acesta reverenţios de muncă artistică nu avea nici o căutare....”. Şi adaugă, cu umorul său moldovenesc „ Şi nu întămplător, colegii m-au poreclit <statuia mizeriei> - eram doar înalt, vînjos, flămînd şi rece!”. Pasiune şi preocupări artistice avea încă de pe băncile şcolii din Vaslui. „Personal am organizat în amfiteatrul liceului un spectacol cu O noapte furtunoasă, în care interpretam pe Jupîn Dumitrache. Am recitat, de asemeni, aici, versuri de Goga şi Coşbuc, precum şi nişte „cînticele” de Alecsandri”. Având şcoli multe, Vasluiul nu era ocolit de trupe de teatru, de personalităţi literare sau muzicale. Sub auspiciile unei Case culturale a ascultat aici conferenţiari ca: Jean Bart, Mihail Negru ş. a., i-a auzit lecturând pe M. Sadoveanu, Mihai Codreanu, G. Topîrceanu, Ionel Teodoreanu ş.a. Impresionant a fost pentru adolescentul Ştefan Ciobotăraşu „miracolul George Enescu, care părea anacronic pe mica scenă din Vaslui”. Intrând la conservator în anul 1929, datorită talentului său deosebit este remarcat de Mihai Codreanu, însă viitorul actor, nu se bazează doar pe talent, ci a crezut în muncă, ceeea ce a şi făcut întreaga viaţă. Debutează la Iaşi în Macbeth de Shakespeare, în două roluri de ucigaş, însă sever critic al propriei interpretări, consemnează mai tîrziu: „Şi nu mi-e ruşine s-o spun: am fost un ucigaş desăvîrşit, am ucis ... rolul!”.
Nu după mult timp a avut o explozie artistică uriaşă,
interpretând şi însufleţind 4 roluri în piesa Crucifiaţii de Omer
Popovici. Odată cu restructurarea teatrelor (1948, până în 1950), Şt. Ciobotăraşu a fost repartizat la Arad, primul teatru de stat înfiinţat în ţară, unde a început o nouă epocă de pionierat şi experienţă. În anul 1950 este chemat la Teatrul Municipal din Bucureşti, unde locuieşte cu familia până în ultimele clipe ale vieţii. Aici are cea mai rodnică activitate artistică teatrală şi cinematografică. Abordează cu dăruire şi talent şi teatrul radiofonic şi teatru TV. Fără a trăda scena şi dramaturgia, este solicitat să joace diferite roluri în peste 35 de filme, dând cea mai naturală expresie a personajelor interpretate. „Actorul celor 300 de roluri” a participat la diferite festivaluri naţionale şi internaţionale de teatru şi film: Mamaia (1964), Botoşani cu ocazia Centenarului naşterii lui Ion Creangă (1937), Moscova (1963), Atena (1965), Praga (1965). Pasiunea şi talentul pentru arta dramatică şi cinematografică i-au fost răsplătite prin numeroase premii şi titluri onorifice (artist emerit). A fost iubit şi preţuit de întreaga ţară iar, la rându-i nu şi-a uitat niciodată rădăcinile. Ştefan Ciobotăraşu a debutat cu versuri în anii de liceu la Vaslui, în revista Năzuinţa, a redactat împreună cu colegul Valer Mitru revista Uzinuţa de humor şi a mai colaborat la săptămânalul Vasluiul şi revista Ziua. De-a lungul anilor a semnat cu pseudonimul Ciciricea. Îl atrage viaţa culturală şi literară ieşeană. Aici participă la Cenaclul literar al Iaşului alături de nume mari de scriitori, poeţi, oameni de cultură şi ştiinţă: Mihail Sadoveanu, Mihai Codreanu, Gr. T. Popa ş.a. Într-un interviu, soţia sa mărturiseşte că era timid şi nu vroia să citească în cenaclu poeziile sale pe care le purta în buzunar. Sadoveanu ştia acest lucru şi într-una din sedinţe îl roagă să citească şi este foarte apreciat. În Iaşi a colaborat la revistele: Cadran, Însemnări ieşene, Luceafărul, Lumea-bazar, Pagini moldave, Tot, Teatrul, Viaţa românească. În timpul studenţiei, împreună cu Costel Ioanid editează revista Humorul literar (1932), în care au publicat neretribuiţi mari condeie: G. Topîrceanu, Al. O. Teodorescu, M. Codreanu, Otilia Cazimir ş.a. La Arad este consecvent cu pasiunea sa literară şi va conduce cenaclul literar „Alexandru Sahia”. Membru al cenaclului literar „George Călinescu” din Bucureşti, Ştefan Ciobotăraşu a continuat să scrie poezie. Aici a colaborat la Informaţia Bucureştiului. Pe ciornele privind munca de realizare a rolurilor, din loc în loc scria versuri şi desena portrete ale personajelor pe care le interpreta. Ştefan Ciobotăraşu a scris poezii, sonete, satire, pagini de jurnal, însemnări, piese de teatru, având ca teme de inspiraţie: natura, iubirea, mediul artistic în care trăia, oamenii cu viaţa lor reală. „Gustul pentru poetic s-a născut la mine poate din dorinţa evadării. La început, a fost poezia populară. Ea a stăruit mult timp în mine fără să ştiu, ca un ochi adînc de fîntînă. O intuiţie gravă pentru melodie şi ritm, pentru freamăt şi culoare”. Prietenul şi colaboratorul său Aurel Leon consemnează: „Fără să-şi dea seama Ciobotăraşu a trecut chiar ca poet sub influenţa sonetistului, supunîndu-şi impulsurile năvalnice de senzual primitiv controlului lucid al raţiunii. Treptat, a topit materia primă adusă din experienţa satului în aliaj apt pentru gingaşă filigranare. A optat pentru sonetul, să-l numim cerebral. Bineînţeles fără ca, Mihai Codreanu să i-o fi impus, cu numai din admiraţie pentru profesor, acea admiraţie care te face să ţi-l alegi model. Dacă nu l-a putut imita în eleganţa vestimentară şi gestică, Ciobotăraşu rămînînd în această privinţă „nealterat”, l-a urmat în eleganţa poetică”. În întreaga sa creaţie literară, dar mai ales în paginile de jurnal şi însemnările sale foloseşte un grai dulce moldovenesc, apropiat de cel al marelui povestitor român Ion Creangă. A publicat poezii în presa vremii. Avea intenţia să publice o plachetă de versuri, un jurnal şi o carte cu piese de teatru, din păcate nu a făcut-o. După prematura disparţie a autorului, soţia trimite materialele spre publicare la Editura Cartea românească, dar s-au „pierdut”. Pe 20 iulie 1930, Ştefan Ciobotăraşu o cunoşte pe Aurelia Donose la un bal în comuna vasluiană Deleni, elevă a Şcolii comerciale superioare din Brăila. Se logodesc în anul 1933 şi se căsătoresc în anul 1934. La 12 august 1940 se naşte unica fiică, botezată Magda. Tatăl era mobilizat la Focşani, dar a venit ca un „vultur” să-şi vadă fata. „Era nebun de bucurie că semăna cu dînsul”. Căsătorită Fotescu, are un băiat Răducu şi trăiesc în prezent în Germania. Actorul, om al cuvântului scris şi rostit face o mărturisire esenţială: „Iubesc viaţa, o iubesc cu ochii, cu urechile, cu nasul; iubesc iubirea!”. Din păcate viaţa a fost nedreaptă. Pe data de 27 august 1970, în timp ce aştepta maşina pentru a ajunge la Piteşti, unde se filma „AŞTEPTATEA”, trece în lumea celor drepţi, intră în Împărăţia Cerurilor, rămânând veşnic viu în sufletul tuturor românilor. După 100 de ani de la naştere, pe aceste minunate meleaguri moldave, îl readucem la Vaslui, pentru că, de câte ori revenea exclama: „EU SÎNT, ŞI-S LA MINE ACASĂ!” Într-o scrisoare, fiica actorului, Magda Fotescu ne mărturiseşte: „Ştiu sigur un lucru – indiferent unde s-a aflat de-a lungul carierei sale artistice, inima omului, tatălui şi actorului Ciobotăraşu a rămas însă pentru totdeauna aici, pe aceste locuri atât de dragi lui”. Fiul Lipovăţului şi, în aceeaşi măsură al Vasluiului va rămâne pururea în mintea şi sufletul vasluienilor şi românilor ca o „Prezenţă poate unică în istoria teatrului şi filmului românesc, Ştefan Ciobotăraşu a creat o surprinzătoare diversitate de eroi, fiecare cu propria-i viaţă, dăruit cu emoţie, căldură umană şi autenticitate, dar, dincolo de personaj, regăsim totdeauna personalitatea complexă, de o uimitoare vitalitate, a acestui artist”. Aurel Leon – Destinul unui actor – Ştefan Ciobotăraşu.
Addenda- roluri interpretate
Teatrul Naţional Iaşi:
Singor Bracolli, rolul Denis;
Cartoforii de Gogol, rolul Servitorului; Neamul Şoimăreştilor,
dramatizare de M. Sorbul după Mihail Sadoveanu, rolul Tudor Şoimaru;
Ancuţa, rolul birjarului; Ţarina de Lengzel, rolul contelui Alexei
Czerny; Încurcă-Lume de A. de Herz, rolul Emil Strâmbuleanu; Crucifiaţii
de Omer Popovici, rolul Tudor; Extemporalul, localizare de Gusty, rolul
Directorului; Hocus-Pocus de Goetz, rolurile Directorului de teatru şi
Avocatul; Meşterul Manole, de Lucian Blaga, rolul Celui de-al VI-lea;
Dracul de Mihail Sorbul, rolurile conu Costache Guranda şi conu
Dumitrache Mârza; Rodia de aur de Al. O. Teodoreanu şi Adrian Maniu,
rolul Un boier; Clopoţelul de alarmă, rolul Bob; Omul cu mârţoaga de G.
Ciprian, rolul Proprietarului; Hoţii de Fr. Schiller, rolurile Karl şi
Frantz Moor în acelaşi spectacol; Mai mult decât dragoste de K. Csapek,
rolul Kneidl; Gaudeamus de L. Andreev, rolul Onufri Nicolaevici;
Profesorul Storitin, rolul Savici; 13 CANŢONETE de V. Alecsandri, rolul
Ion Păpuşarul; O femeie dată dracului, rolul Raymond Tournier; Otrava de
Emile Zola, rolul Poisson; Elisabeta, femeia fără bărbat, rolul lui Fr.
Bacon; Nu te mai cunosc de Aldo Benedetty, rolul Paul; Hamlet de
Shakespeare, rolurile Laert şi Spectrul; Onoarea de Sudermann, rolul
Muhling; Trei, şase, nouă..., rolul Muhling; Viforul de Delavrancea,
rolul Trotuşanu; Ciuta de Victor Ion Popa, rolul lui Costea Moceanu;
Răzbunarea sufleurului de V.I. Popa, rolul Criticul; Şcoala cerşetorilor
de N.Kiriţescu, rolul Parastas; S-a stins candela de N. Manolache, rolul
Irimia Runcu; Bătălia de H.Bataille, rolul Un ostaş japonez;
Necunoscuta, rolul Fleuriot; Doi sergenţi, localizare de T. Muşatescu,
rolul Sergent Guillaume; Rachieriţa de Ion Luca, rolul Radu; Chemarea
codrului de Diamandy, rolul Postelnic Iordache; Miss Hobbs, rolul Ofiţer
de Marină; Micul Weber, rolul Avocatului; Un asasin, rolul
Procuratorului; Fabia de Sabou, rolul Jeanot; Bal mascat, rolul
Angelino; Napoleon printre noi, rolul lui Mussolini; Taifun de Joseph
Conrad, rolul Un japonez; Femeia care şi-a cumpărat un bărbat, rolul
Fontanelle; Trenul fantomă, rolul comandantului; Sosesc diseară de Tudor
Muşatescu, rolul Factorului; Jolly Jocker, rolul unui Dansator; Macbeth
de Shakespeare, rolul Un ucigaş; Baba Hârca de Matei Millo, rolurile mos
Gânju şi Chiosa; Datinile de Mihail Sadoveanu, rolul Melchior; Datinile
de Sandu Telejean, rolul Moş Nicolae; Serenada din trecut de Mircea
Rădulescu, rolul Postelnic Stamate; Nunta lui Figaro de Beaumarchais;
Bursa neagră de Isaia Răcăciuni, rolul Un asistent; Noaptea regilor de
Shakespeare, rolul Orsino; Domnişoara Nastasia de G.M. Zamfirescu,
rolurile Vulpasin şi Haimanaua; Acolo, departe de Mircea Ştefănescu,
rolul Barbu; Ea, el şi ceilălalt de La Fouchardičre, rolul Alexis;
Zâzania de Charles Vildracq, rolul André Pain; Veste bună de Mircea
Ştefănescu, rolul Riza; Un om care dă palme vieţii de O. Desilla, rolul
Nicula; Plicul de Liviu Rebreanu, rolul N. Galan; Faguri din munţii
Vrancei, de Tr. Gheorghiu, rolul Gelu Codru; Ion Creangă de S. Teleajen
şi A. Pascu, rolul Ion Creangă; Când ies pâraiele de S. Teleajen, rolul
Danubiu; Bimba-bimba, revista de Ion Sava, câteva roluri episodice;
Androcles şi leul de B. Schaw, rolul Căpitanului; Rataţii de Lenormand,
rolul Muzicantului; Un, doi, trei de Fr. Molnar, rolul Antonio; D-aia
n-are ursul coadă, revistă de Ion Sava, roluri episodice; Banii de
Mirbeau, rolul Vicontele de Lafontenelle; Sfârşitul Sodomei de
Sudermann, rolul Krammer; Omul fără identitate de V. Mardare, rolul
Martorul; Visuri americane de Profira Sadoveanu, rolurile Diky şi
Dansatorul de step; Madam Sans-Géne de Sardou, rolul Lefebvre; Mama de
I. Morel, rolul Locotenentul; Regele Lear de Shakespeare, rolul Edgar;
Ivan Turbincă, dramatizare de A. Pascu, rolul Sf. Petru; O mireasă la
loterie, dramatizare de C. Popa după Hoffman, rolul lui Lenov; Oedip de
Sofocle, rolul tatălui; Allegro ma non tropo de I. Minulescu, rolul Titu
Micşoreanu Nepoftitul, rolul Gauthier; Burghezul gentilom de Moličre,
rolul Servitorului; Othello de Shakespeare, rolul comandantului gărzii;
Topaze de Pagnol, rolul Laurent Verneuil; Pe-aici nu se trece de Mircea
Rădulescu, rolul Sentinela; Crima de la „Universal”, rolul Albert Dac;
Faust de Goethe, rolul Valentin; Catiheţii de la Humuleşti de I. I.
Mironescu, rolul Zaharia; Vlaicu Vodă de Davilla, rolul Groza
Moldovanul; Napoleon şi femeile, rolul Mareşal Durac; Surorile Aman de
Sandra Cocoraşcu, rolul Mihai; O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale,
rolul Jupân Dumitrache; Conu Leonida faţă cu reacţiunea de I.L.
Caragiale, rolul Leonida; Năpasta de I.L. Caragiale, rolurile Dragomir
şi Ion nebunul; Mireasa din Tarascău de Otto Indig, rolul Endre; Mirtil
şi Hloe de G.Asachi, rolul Mirtil; Scene de stradă, rolul Vinet Jones;
Revoluţie în evoluţie în mănăstire, rolul Poetului; Harap alb,
dramatizare de Nella Stroescu, rolul Marelui ştiutor; Domnişoara de
ciocolată, opereta de R. Sculy şi A. Pascu, rolul Servitorului; Gheişa,
operetă, rolul Un marinar; Banca Nemo, rolul Un funcţionar cinstit;
Vînzătorul de păsări, operetă, rolul primarului; Cine a ucis?, rolul
Martor.
Vasilica Grigoraş
Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL |
|
Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >> |
|
Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero: Lucian Hetco (Germania). Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România) Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com |
