Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

Andra MotreanuCOLAJ  DE ARTE ÎN PICTURA LUI ROMEO NIRAM

ESEU DESPRE MANUEL DE OLIVEIRA ŞI SERGE TRÉFAUT

Andra MOTREANU*

 

 

„Ensaio sobre Oliveira e Tréfaut” (Eseu despre Oliveira şi Trefaut)  propune o aserţiune picturală asupra amestecului ideatic pe care îl presupune arta. Pictorul Romeo Niram este preocupat de abordarea acestei uniuni dintre diversele paliere ale artei şi reuşeşte să surprindă transferul care se relizează între pictura contemporană, fotografie, cinematografie, media alternativă, etc. Astfel, acest eseu care centrează figuri impozante precum cea a regizorului Manoel de Oliveira, dar şi cea  a lui Serge Trefaut, îndreaptă registrul picturii spre vizualizarea sa în cadru filmic.

 

Două role de film ce deschid perspectiva spre două drumuri tapate cu imagistica brută a celei de a şaptea arte a muritorilor. Avem perspective, dar nu avem continuitate. Astfel, prima dă impresia unei incursiuni silenţioase pe un perete din fundal, dar o aruncătura de ochi mai subtilă observă suprapunerea imperfectă. Cea de a doua dispare, îndreptându-se spre un colţ, măreţia ei se deschide dintr-un plan uşor înclinat. Apare prima asimetrie de poziţionare a cadrelor, a viziunilor  a două imagini ce survolează şi preamăresc filmul în ipostaza de material palpabil, aşa cum se naşte el şi până la moartea sa dată de distrugerea peliculei.

 

Sunt aruncate în nuditatea lor fără confesiunea unui început sau sfârşit, excită analizatorul prin nuanţări diferite; una acceptă  culoarea şi cuvântul, vrea să conţină un mesaj deschis, impunător, iar a doua scufundă întunericul, e oarbă, tăcută, e protectivă cu introspecţia. Fiecare îşi poartă greutatea, un simbol pe care îl duce o dată cu desfăşurarea ei, o aluzie la strigăt… un om cu muşchii încordaţi, în rolul de statuie grecească, poziţionat pe margine, nu întinează literele, cu capul înclinat în jos, e atent la poveste, parcă uită să-şi revendice locul în faţa ultimei fiice a artei, doar un disc în cădere îi trădează o sforţare de mobilitate, o pereche de ochelari aşezaţi cu grijă îşi caută locul şi menirea în obscuritate, premergători ai unei cuşti ce întemniţează un obiect greu de percutat, un tertip al eludării. Se înalţă  o mare de bej, nervoasă, neuniformizată, ce subliniază linia unui perete, configurează filamentul ideii şi universul eroinelor (rolele de film), pentru a fi la final agresată, spartă, lăsând lumea din afară să-şi facă intrarea o dată cu noaptea şi cu două pete de culoare, fiecare purtând stigmatul propiu: un astru şi doi ochi reptilieni.

 

Cuvântul apare ca imagine, nu are forţă în câmpul cognitiv, ci în percepţie. Îşi derulează  grandoarea de-a lungul rolei, adjudecându-şi locul pe care l-ar fi avut dacă s-ar fi aflat într-o imagine cinematografică. De fapt, el e pasul ce face corelarea între cele doua arte şi apropierea devine din ce în ce mai evidentă, luând aspectul unui afiş publicitar.

 

Pictura de Romeo NiramDetaliile sunt cele care îl readuc spre pictură, ele totuşi nu formează un ansamblu unitar, aşa încât mesajul se regăseşte anevois în receptare.  În “Ensaio sobre Oliveiro e Trefaut” al lui Romeo Niram,  chipurile sunt duplicitare, trec de la portretizare la radiografie. Ele se arată în două forme diferite: nu se schimbă doar coloristica, ci şi analiza asupra lor, ochiul omenesc fiind înlocuit de cel maşinăresc, de producţie.

 

În acest soi de eseistică picturală, jocul cu artificialitatea include fiecare element (cu preponderenţă detaliile) în corsetul unei logici proprii asupra unui nou discurs al construcţiei desenului. Perspectivismul, dar şi alternanţele  de dimensiuni şi culori dau o senzaţie terifiantă, aceea a unei interpretări mult prea conştiente şi obositoare, născocirea şi joaca fiind suporturile pentru “Ensaio sobre Oliveira e Trefaut”.

 

E cu atât mai incitant acest hibrid dintre filmic şi pictural, năucitor printr-o tehnică de augumentare a detaliului, cu cât tabloul poate duce la conexiuni rostuite metamorfozelor şi dedublării atât dintre fiinţe, cât şi cele care privesc complementariul sau antagonismul artelor.

 

Andra MOTREANU

Iulie, 2007

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 

*Andra Motreanu, este o jurnalistă talentată. Absolventă a Facultăţii de Stiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării, secţia Jurnalism la Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. A colaborat la mai multe ziare şi reviste, printre care editorialist şi redactor al revistei „Zile şi Nopţi”, redactor al cotidianului „România Liberă”, Cluj în 2005, reporter al săptămânalului „Gazeta de Cluj”. A publicat în revistele „Campus”, „Exist”, „Altermedia”, „Observatorul”, „Memoria”, etc. Îi apreciem scrierile şi îi dorim bun venit la revista noastră.

 

George ROCA

Redactor AGERO

 

Comentarii de la cititori

 

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)