Lucia Daramus

Compendiu de Suicidologie

        Apărută la Casa Cărții de Știință, Compendiu de Suicidologie, autor Doina Cosman, reprezintă o suită de eseuri cultural științifice pe tema suicidului. Limbajul, īn cazul īn care nu avem de-a face cu date medicale, este unul accesibil, oferind informații despre suicid īn istorie, despre persoane, artiști de geniu care au comis suicidul. Maniera de scriere este una reflexivă, profesor doctor Doina Cosman tratīnd subiectul din interioritatea ființei umane, mergīnd pīnă spre legăturile omului cu divinitatea, īn acest sens, putem afirma că tratatul ia conotații filosofico-eseistice, astfel explicīndu-se lipsa notelor de subsol, deși materialul bibliografic este foarte complex și stufos.

          Īn primul capitol - Suicidul īn istoria omenirii - se face o trecere īn revistă a comportamentului autodistructiv, așa cum a evoluat de-a lungul timpului la diferite popoare. Se au īn vedere ariile geografice, cultura, timpul īncadrat īn istorie: 'Īn societățile primitive, chiar și īn epoca contemporană, sīnt bine primite sacrificiile vieții acelor membri ai tribului care ar putea deveni o povară, datorită bolii sau vīrstei īnaintate, pentru restul comunității. Astfel de exemple au fost citate īn legătură cu triburile de eschimoși, cu cele din Samoa sau ale indienilor din America de Nord sau Canada. Acest tip de comportament a și primit o precizare terminologică īn opera lui Duerkheim, fiind clasificat īn categoria suicidului altruist'. (op.cit.p.9)

          Apelīnd la date culturale, primul capitol dăruiește informații despre antichitatea evreiască, afimīndu-se că īn Biblie sīnt menționate doar patru cazuri de suicid, conjunctura fiind aceea de război iar īn Noul Testament , după cum afirmă Doina Cosman, este relatat un singur caz de suicid. Īn același pasaj aflăm că limba ebraică leagă actul autodistrugerii de conștiință, sinucigașul fiind īn deplinătatea facultăților mentale: Expresia verbală pentru sinucigaș īn limba ebraică este acela care se distruge pe sine cu bună conștiință. Referirile culturale trec prin Grecia și Roma antică, prin erezia cathară, ajungīndu-se pīnă spre modernitate, amintindu-se de Goethe, Suferințele tīnărului Werther, de războaiele napoleoniene etc.

          Influența filosofilor iluminiști s-a reprezentat īn schimbarea de atitudine īn privința comportamentului autolitic, renunțīndu-se treptat la atitudinea legiuitorului de a condamna penal acest tip de conduită. Decriminalizarea sinuciderii īn Europa a īnceput īn 1786 īn Toscana, continuīnd īn Franța și Prusia. (op.cit.p.11)

         Problema sinuciderii este tratată ca particularitate, dar și ca un act colectiv, amintindu-se de Massada, anul 73, cīnd asediați de romani evreii preferă sinuciderea īn grup. Spre susținearea acestei idei este dat un citat din istoricul Josephus Flavius, din cartea Războiul iudaic. Desigur, evenimentul amintit este legat de un act istoric, bine cunoscut īn cultură, īnsă sinuciderea īn grup poate fi și un act voluntar manipulator, după cum reiese din cartea doamnei Doina Cosman.

Sinuciderea colectivă se poate produce și prin manipulare. Un exemplu revelator de contagiune mintală este cel īntīmplat īn 1978, īn statul Guyana, unde sute de oameni dintr-o sectă religioasă (...) s-au sinucis printr-un ritual de otrăvire colectivă cu cianură, la ordinul liderului lor. (op.cit. p.13)

         Cu subcapitolul Istoricul suicidologiei ca știință intrăm pe domeniul științific. Se amintește de școala psihiatrică franceză care deschide porțile acestui palier psihiatric: (...) īn primul rīnd Esquirol descrie sinuciderea din punctul de vedere al alienistului, considerīnd că aceia care comit acest act suferă de o boală psihică. (op.cit. p.13)

Cea mai importantă referință, cea a lui Durkheim, nu este neluată īn seamă, ci, dimpotrivă, i se acordă īn carte un spațiu meritat. Analizīndu-i acestuia scrierea - Le suicide - Doina Cosman identifică trei categorii ale comportamentului autolitic suicidul egoist, suicidul altruist, suicidul anomic. Definiția suicidului este asumată tot prin prisma cercetătorului Durkheim: termenul de suicid este aplicat oricărui caz īn care moartea rezultă direct sau indirect dintr-un act pozitiv sau negativ făcut de victima īnsăși, care știe că respectivul act īi va produce moartea. (op.cit.p.17)

        De la definirea suicidului se ajunge la parasuicid, amintindu-se de Norman Kreitman care a introdus termenul prin intermediul lucrării Parasuicide.

        Conform compendiului, metodele folosite īn parasuicid sīnt diferite, de la procedeele traumatice la procedee asfixice și procedee toxice. Studiul metodelor vizează ariile geografice, doctor Doina Cosman arătīnd că īn Franța se preferă spīnzurătoarea, China intoxicațiile cu opiu, țările nordice īnecul. Sensul suicidului este relatat, trecīndu-se īn revistă mai multe teorii, printre care un loc aparte īl deține teoria psihanalitică a lui Freud care susține că două grupe de forțe antagonice luptă īn interiorul ființei umane: una īl īmpinge pe individ spre autodistrucție, pe cīnd cealaltă lucrează ca o forță pozitivă, constructivă pentru īntreaga personalitate. (op.cit.p.30)

Ca un amănunt īn plus, demn de luat īn considerare, nu doar ca fapt cultural, este perspectiva creștină pe care profesor doctor Doina Cosman o imprimă acestui compendiu. Se amintește de tradiția catolică, de Sf. Augustin, care a propus excomunicarea celor care au comis suicidul, scoțīndu-se īn evidență īnsuși punctul de vedere al Bibliei : dacă nimicește cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela īl va nimici Dumnezeu, căci templul lui Dumnezeu este sfīnt și așa sīnteți și voi. (op.cit.p.32)

         Un studiu aparte este rezervat aspectelor biologice și neuropsihologice ale comportamentului suicidar, făcīndu-se legătura īntre suicid și schizofrenie, dependență de alcool, tulburări de personalitate, tulburări anxioase. Cercetările lui Asberg și colaboratorii subliniază faptul că asociația īntre scăderea nivelului 5 -HJAA și sinucidere s-a găsit și la cazuri cu alte diagnostice decīt cel de depresie (schizofrenie, tulburare de personalitate, alcoolism cronic) - op.cit. p.35

Există īn sinucidere o marjă de risc, risc pe care doctor Doina Cosman īl trece la factorul genetic, nu īnsă fără a aduce amănunte legate de aspectul cultural și psihologic. Īn susținerea ideilor oferă o seamă de date plecīnd de la cercetătorii Roy și Tsuag care au observat un comportament suicidar īn special īn familiile īn care acest fapt a avut deja loc prin antecedente:

(...) se pare că există un factor genetic ce favorizează suicidul și care operează independent sau adițional față de depresie sau alte psihoze majore. Este o posibilitate interesantă ca predispoziția genetică spre suicid să reprezinte o tendință spre un comportament impulsiv, īn care suicidul să reprezinte o primă modalitate de manifestare. (op.cit.pp.77-78)

Comportamentul suicidar, după cum se arată īn carte, este legat  și de tulburările afective, de depresie, stările depresive apărīnd īn orice boală mintală sau de afecțiuni ale sistemului nervos central, afecțiuni gastrice, cardio-vasculare, endocrino -metabolice etc. Ca factori de risc sīnt amintiți factorii psihologici, familia, profesia, stresul, evenimentele negative, influența mass-media etc: o cercetare romānească desfășurată de Cosman și colaboratorii īn rīndul studenților și liceenilor din Cluj-Napoca confirmă rezulatatele obținute de alți cercetători din Europa. Impactul masiv pe care mass-media īl are asupra tinerilor rezultă  din răspunsurile elevilor de liceu, care consideră modalitatea de prezentare a știrilor legate de acte de autoviolență ca fiind realistă și interesantă, īntr-o măsură semnificativ mai mare decīt studenții. (op.cit.p.97)

         Urmează capitolul legat de evaluarea persoanei cu risc suicidar. Criteriile sīnt multiple și se iau īn calcul mai mulți factori, care sīnt grupați īn funcție de indicatori situaționali: funcționarea zilnică, stilul de viață, resurse de adaptare, istoricul medical, istoricul psihiatric, tentativa de sinucidere anterioară; indicatori psihologici: pierderi recente, depresie și anxietate etc. Interviul psihiatric este de importanță majoră. Discuția cu un cadru de specialitate este necesară, chiar dacă există un gīnd suicidar și un comportament suicidar care nu ajung la existus. Īntrebările despre suicid, conform cu doctor Cosman, trebuie totuși puse īntr-o manieră delicată pentru a nu leza sensibilitatea pacientului. Semne ale situației se pot observa și īn conduita motorie prin agitație, diminuarea judecății, nervozitate, comportament ciudat-brutal etc., limbajul verbal sau nonverbal, participarea afectivă la interviu. Nu doar funcțiile motorii sīnt afectate, ci și cele cognitive, cum ar fi starea de conștiență, orientarea, concentrarea și atenția, memoria, abilitatea vizuală etc.

         Un capitol interesant pare a fi cel legat de vīrstele suicidului, chiar cīnd īn calcul sīnt luați copiii, avīnd drept factori de risc elementul biologic, psihologic, social, toate acestea fiind legate de depresia la copii și adolescenți. Cam aceiași sīnt factorii de risc īn sinuciderea la adulți. Capitolul face o distincție īntre categoriile de vīrstă și sex; decada anilor 25 -34 de ani, 35 -60 de ani și peste 40 de ani legat de frica de īmbătrīnire. Un aspect deosebit īl are vīrsta a treia.  O īnțelegere aprofundată a schimbărilor care intervin īn viața persoanei după 65 de ani, schimbări legate īn primul rīnd de particularitățile impuse de vīrsta īnaintată pot fi de un real folos īn pătrunderea  īnțelesurilor și motivelor celor care-și iau viața sau doresc să o facă cu ajutorul altora. (op.cit.p.145)

         Poate cea mai interesantă parte a compendiului este cea legată de viețile artiștilor, cu acest capitol, doctor Doina Cosman obligīndu-ne să citim cartea printr-o grilă binară, filosofică și științifică. Trăire și act - o abordare fenomenologică a procesului suicidar debutează cu o abordare filosofică a fenomenului dezbătut. Se pleacă de la citatul lui J.P. Sartre: aș putea , cu un pic de imaginație, să mă văd ca pe propriul meu cadavru (....) Ar trebui să realizez că nu voi mai exista chiar deloc, că nu voi mai auzi și că viața va continua pentru alții....Imposibil ca moartea aceasta să fie a mea. (op.cit.p.151)

         Această parte a cărții face apologia unor cazuri celebre, precum Van Gogh, Gauguin, Ceaikovski, Kirchner și lista continuă. Īn privința lui Van Gogh, dincolo de notele biografice oferite, avem parte și de o opinie medicală a cazului, dezbătīndu-se cele două presupuneri cu privire la artist: una ținīnd cont că  ar fi avut schizofrenie, alta pusă pe seama epilepsiei din familie. Īn orice caz Van Gogh moare la 37 de ani, sinucingīndu-se. Filosofia, notele biografice și cele medicale se īntrepătrund și īn cazul lui Gauguin, un spirit pe cīt de aventuros, pe atīt de tulburător.

         Despre spiritul adīnc și puternic tulburat, numit Ceaikovski, aflăm că după terminarea Conservatorului, profesor fiind, a īncercat să scape de această atracție īnspre homosexualitate printr-o căsătorie pripită cu una din studentele și admiratoarele sale (....) īn timpul lunii de miere, la doar 2 săptămīni de la nuntă a avut prima tentativă de sinucidere, aruncīndu-se īn rīu (op.cit.p.159)

         Analiza medicală se aplică depresiei profunde de care a suferit Ceaikovski, punīndu-se īn legătură actul suicidar final cu scrierea Simfoniei numarul 6, considerată testamentul lui muzical.

Cu maximă seriozitate este tratat cazul Kirchner, reprezentant al expresionismului, arătīndu-se că arta lor (a expresioniștilor), eliberată de canoanele academice, a fost de multe ori considerată ca o artă psihopatologică. (op.cit.p.161)

Trecīnd prin mai multe faze de depresie, prin război, crize economice și psihologice, Kirchner se sinucide, īmpușcīndu-se īn inimă. Așadar, un capitol frumos, din care aflăm despre viețile cītorva artiști de geniu.

         Cel mai acasă, īnsă, profesor doctor Doina Cosman se simte īn palierul intitulat Suicid și psihiatrie. De aici aflăm că aproximativ un procent de 95 la sută dintre specialiști sīnt de părere că cei care comit suicidul suferă de o boală psihică, tulburările afective incluzīnd o varietate de afecțiuni psihice. Compendiu propune și studii de caz foarte bine realizate, cartea finalizīndu-se cu Tratamentul comportamentului suicidar, managementul terapeutic īn astfel de cazuri fiind foarte important. Așadar, o carte care merita citită.

Lucia Daramus

Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com