|
Crăciun cu Stefan Hantel
Turneul Bucovina Club 2
Dampfezentrale, Berna, Elveţia, la 25 decembrie
2005
Cora Saurer Chioreanu - Elveäia
Impresii si pareri personale in FORUM
Sau „raiule grădină mare, [şade-n el ] care ce
credinţă are”
(colind maramureşan)
Petrecerile organizate de DJ Shantel (Stefan Hantel) au răsturnat
valorile muzicale ale tinerilor europeni, care nu se mai definesc
întotdeauna prin beatul anglo-saxon, valoare supremă înlocuită în
ultimii ani de un sound profund şi strident, cel al tarafului, al
trompetei care aduce la dans şi pe ultimul beteag din sat. Ceea ce ne
aduce el pe scenă, între Frankfurt, Paris, Londra, Tel Aviv, Zurich şi
Bucureşti este autentic şi emoţionant, este poate soundul pe care l-am
căutat în ultimii ani, un fel de definiţie a noii generaţii la putere în
crearea trendului. La lume nouă, oameni noi, sound nou. Nu poate fi
altfel când lumea europeană, cu voia puterilor sau fără, s-a
transformat, şi-a deschis atenţia spre est. Era imperios ca această
valoare culturală să îşi facă apariţia pe tabla de şah al tendinţelor,
să ne aducă un sentiment profund al exaltării, sentiment uitat de o
cultură muzicală care după ţîşnirea 68-tistă europeană a devenit
politic, şi mai ales emoţional, corectă. Lumea muzicală a DJ-ului
Shantel se defineşte prin această exaltare, mult timp absentă din
peisajul cultural european.
Dacă zona disco a fost înlocuită de alte tendinţe muzicale de
introversiune ( electro, trance, space, rave..... unde scena era un loc
al întoarcerii spre sine, dansul în doi sau în grup aproape uitat, iar
plăcerea se limita la o deplasare în sine ), o necesitate de a împărţi
trăirea cu cel de alături, se resimte. A merge la o petrecere pentru a
dansa sau a se bucura cu sine înuşi a devenit insuficient. Oamenii se
caută din nou, natural, între ei şi vor să îşi împartă trăirile
colectiv. Aici este contribuţia culturală, de trend setter a lui Stefan
Hantel. Ne-a adus hora satului, cu fete şi flăcăi veseli, puternici,
sănătoşi şi plini de voioşie în clubul atât de închis al al party-urilor
sofisticate şi cu un face control la intrare. Dacă cele mai conservative
caste de party-goers au deschis uşile larg unui curent popular, cel al
muzicii autentice, e pentru că Stefan Hantel a ştiut cu multă
tenacitate, pasiune şi mai ales muncă să se impună. S-a impus unui
public în căutare de valori adevărate, care poate după de 25, 30, 40 de
ani de supremaţie anglo-saxonă dorea ceva mai mult, altceva, unde
pluriculturalitatea educaţiei lor să răspundă la o cerinţă de
manifestare în afara codului de „noutate absolută”, un ceva unde să îşi
poată identifica nu numai tinerţea lor dar şi pe cea a rădăcinilor lor.
Stefan Hantel este un transmiţător al unei istorii orale prin muzică,
care după toate căderile de cortină, după toate razboaiele
etnico-balcanice ne aduce în faţa unei realităţi. Toţi suntem minoritari
într-un fel sau altul, muzica lui este o minoritate dar care se poate
identifica , oh! cât de uşor, pentru că este un limbaj comun al unor
generaţii pan-spermice cu origini disperse, care se revendică de la fel
de dispers, ubicuă chiar, pentru că nu mai sunt distanţe, pentru că
transhumanţa San’Moritz - Ibiza – Marbella- San’Petersburg este o
realitate democratică , la îndemâna aproape oricui.
Dacă muzica periferiei Bucureştiului sau a Sarajevo-ului ne încântă este
şi pentru că tradiţional, ea era cea care însufleţea petrecerile în
toate colţurile unei Europe în mişcare din secolul Luminii încoace.
Pasiunea acestei muzicii şi calitatea ei artistică intrinsecă,
necizelată, spune poate mai mult generaţiei de azi decât o adaptare, să
zicem, a unui Bartok. Iar dacă Kletzmerul sărbătoresc ne face să
furnicăm de nerăbdarea de a îl dansa este şi pentru că el se află într-o
involuntară memorie a noastră, care nu are graniţe instituţional
religioase, ci se referă doar la un moment de bucurie, de revenire spre
grup, indiferent care ar fi el ( şi aici Stefan Hantel excelează în a
aparţine mulţimilor), cu care putem împărţi valori adevărate.
Unul din avatarurile lui Shantel este Stefan cel Mare, personaj istoric,
român, prinţ moldovean al unei Renaşteri europene departe de saloanele
florentine, dar o renaştere în sensul primar al cuvîntului, al unei
regiuni de frontieră între est şi vest (Moldova, Ţară românească)
înainte de toate o zonă şi o noţiune cultural istorică de bunăstare
morală, de dreptate şi respect, de muncă şi sacrificiu pentru o Europă,
care atunci ca şi acum ne ţinea cuminţi la ... poartă cu un altfel de
face-control.
Ne bucurăm de şansa pe care Shantel o dă unui nou mod de a concepe
bucuria muzicală la început de secol XXI, apărând pe scena muzicii
europene în 1995 cu un nou mod de a aduce oamenii împreună. Şi mai ales
ne bucurăm că de zece ani ştie cum să ne înveţe să apreciem
diversitatea, că putem la fel de bine bea un pahar de şampanie din
vârful buzelor într-un club sofisticat din Zuerich, Paris sau Frankfurt
şi tropăi voiniceşte pe un Kletzmer, ca în final să putem suferi
împreună cu Zavaidoc gustul pelinului... din nou la modă în Europa. Iar
muzica clubului Bucovina ne aduce la acea stare primordial idilică, de
rai, unde avem loc cu toţii, „ care ce credinţă are”.
Bine te-am găsit, Stefane. Eşti cel Mare.
Cora Saurer Chioreanu
|
