CONTROVERSATA LUI ÎNCORONARE

Daniel Mureşan

Omul stabileşte de atâtea ori tabla valorilor, o reface, poate că este primul argument pentru a fi numit " încoronare a valorilor". Ce poate însemna această nobleţe, după ce ştim că defectele ne caracterizează cel puţin în măsura în care o fac calităţile? Se va scrie mai mult despre ea decât s-a scris până acum. Ne-o dăm. Am primit-o.

Poetul pătimirii noastre ne împacă cu destinul, spunând că "Nimic nu e mai presus de om… Dimpotrivă omul e mai presus de orice, mai presus chiar de întregul univers" . În alt loc, Octavian Goga vine cu un nou elogiu, care poate pe mulţi i-a făcut să creadă  că suntem omnipotenţi, doar noi am ajuns să ne cunoaştem, să creăm imaginea lui Dumnezeu.  El suntem noi . Poetul spunea "Omul este centrul universului, fiindcă numai în om materia a ajuns la cunoaşterea propriului său eu, a ajuns să se cunoască".

Poetul cunoştea suferinţele românilor şi a multor altor neamuri. În calitate de Prim Ministru avea în faţă tabloul sub care se manifesta perversitatea, invidia, nerespectarea cuvântului dat, nici chiar de către rege. În compensare la o moralitate suferindă, repetată zi de zi, se vede că a simţit nevoia să creeze o imagine măreaţă omului ca speţă. A chemat raţiunea viitorimii la înaltele idealuri, care să le egaleze statura.

Nu ne cunoaştem nici chiar pe noi, nu cunoaştem ce-i în jurul nostru destul pentru a pretinde locul de centru al Universului, (şi cum Universul este în extensie, cine îl va putea cunoaşte oricât s-ar prelungi viaţa pe Pământ ?), nici pe noi nu o să ne cunoaştem vreodată în integralitate, fiindcă facem parte dintr-o ţesătură infinită a legăturilor, trebuie să le spunem pe toate pentru a păstra măsura dintre bune şi rele. Anii destinaţi, fiecărui individ pun alături virtuţile pe care le lăudăm cu atâta dificultate la defectele care încorsetează, obligă la moderaţie, să le vedem deodată.

Sigur, ne amintim de locul  infim pe care-l ocupăm şi că necunoaşterea noastră asupra bogăţiei fără de sfârşit a acestui dat nu ne dă dreptul să-l surclasăm şi nici să ne credem egali cu infinitul, cu Dumnezeu. Poetul a întins tabla valorii noastre până la cheia de boltă pe care o poate atinge mintea, oarecum închipuită în veşnicia ei.

Desconsiderarea speţei este mai la ordinea zilei (suntem un nimic, lipsit de orice valoare, scop, viitor…), apoi o categorie este atât de dominată de inerţie, că nu-i preocupată cu adevărat de locul valorilor. Ultimii au fost certaţi de Seneca "unii trăiesc fără nici un ideal, fără nicio ţintă, trec prin lume ca nişte fire de paie pe un râu. Nu merg ei ci curentul îi duce". Blazarea e mare nu se vede o perspectivă, pentru moment, în a schimba pesimismul.

Tot atât de adevărat şi trist este că atâţia îşi schimbă la o adiere de vânt  pasiunile nobile, şi mai ales că numărul excrocilor, a ticăloşilor, a criminalilor nu se micşorează. Ei îşi verifică zi de zi tabla propriilor valori, sunt încrezători în ceea ce ştiu… Voltaire, o culme a spiritualităţii umane, cât n-a mai cântărit înainte de a ne transmite observaţia "Valoarea omului se măsoară prin greutăţile prin care a trecut".  Iată cum aura valorii e legată strâns de lupta depusă pentru depăşirea impedimentelor, ea este dată în aceeaşi măsură, vor spune în cor mii de voci şi de succesele obţinute pe căile unei vieţi mai bune. Greutăţile nu pot fi scăzute din puţinele zile, îneacă exuberanţa, fără ele nu este posibilă viaţa, nici înţelesul binelui, ce păcat.

    Daniel Mureşan: Compoziţii

Valorile nu doar pun coroniţa de învingător, dar şi separă, îi fac invidioşi, învrăjbesc pe cei care ar trebui să fie cei mai buni prieteni. Nu le-ar place să li se spună că vor fi prieteni pe lumea cealaltă, chiar vezi pe chipul lor o crispare la un asemenea gând.  E o diferenţă mare în a te vedea ridicându-te prin puterea mâinilor, a cugetului tău şi a vedea cum cresc aripile adversarilor. Iată cu ce dificultate în faţă vrea iubirea să-şi extindă sfera ei, îşi împreună mâinile în rugăciune către Dumnezeu.

A ajuns să fie bine venită invidia ca semn al preţuirii, de când e lumea lume nu-şi cedează locul, desparte până la duşmănie ; coroniţa ce oglindeşte valorile e plină de spini. Îi nevoie de răbdarea lui Demostene în a curăţa ghimpii ori în ai cosmetiza. Meritele se descoperă cu mare greutate sau se văd ca umbrele palide din peştera lui Platon.

Cum stau lucrurile în viaţa politică? Eugen Ionescu ironizează interesele politice, experienţa, practicile politice spunând: "M-am gândit adesea că politica este o treabă prea serioasă ca s-o încredinţăm politicienilor". A vrut cumva marele nostru dramaturg să ne provoace imaginaţia, să gândim câteva acţiuni despre felul cum ar conduce, dacă ar vrea, cei care înţeleg, stăpânesc mai bine complicatele raporturi ce guvernează viaţa socială? Te încoronezi cu valori fiindcă ele înseamnă la mulţi credinţa în bine, creaţie, putere, inteligenţă, dragoste, sensibilitate, poezie, speranţă.

Daniel Mureşan

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com