Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

CRĂCIUN JAPONEZ:

RYU MURAKAMI ŞI VIAŢA CA O SUPĂ MISO

 Flueraşu PETRE

Prozator penetrant, Ryu Murakami creionează o lume aparte, o realitate dură, prezentată adesea brutal, fără explicaţii. În romanul său, „În supa miso”, Murakami prezintă o Japonie profund desacralizată, invadată de cultura occidentală, în faţa căreia nimeni nu se mai opune. Cu toate astea, în Japonia lui Murakami există speranţă, există acele elemente speciale care individualizează ţara. În ciuda invaziei de gaijini (străini), aceştia nu vor putea niciodată să înţeleagă cu adevărat cultura japoneză. Ţara niponă rămâne un mister: “Din punctul de vedere al străinilor, sunt multe lucruri, sunt multe chestii neobişnuite în ţara asta şi pe majoritatea nu aş putea să le explic. De ce, în ciuda faptului că Japonia e una din ţările cele mai bogate, oamenii muncesc până când se întâmplă chiar să cadă morţi? Poţi înţelege nişte fete din vreo ţară săracă din Asia, dar liceenele de aici de ce se prostituzează? … Nu îţi explică nimeni de ce în Japonia există fenomenele astea, care, văzute din afară, par foarte stranii.”

Stilul lui Murakami degajă deopotrivă forţă şi simplitate. Cuvintele puternice, sugerează imagini şocante, însă liniştesc printr-o înlănţuire lejeră. Limbajul nu este forţat, impresionând mai mult prin substrat şi mai puţin prin rafinamente stilistice. Naraţiunea la persoana I este în esenţă descriptivă. În fond, are loc o dedublare a personajului principal, care este în acelaşi timp participant la acţiune şi observator. El îşi analizează obiectiv trăirile, se observă pe sine însuşi din multiple unghiuri, ajungând de multe ori la adevărate concluzii psihologice complexe.

Chiar dacă acest procedeu al disecării prezentului continuu afectează puţin credibilitatea, Murakami îl foloseşte adesea pentru a sublinia motivele ascunse în spatele evenimentelor. Niciun act nu este inutil, fiecare gest se integrează perfect în simbolismul cărţii... Şi, în ciuda acestei filosofii complexe integrate în carte, romanul este aidoma unui carusel nebun, purtându-te cu repeziciune prin viaţa de noapte a oraşului Tokio, îmbinând adrenalina cu erotismul şi filtrând totul prin intermediul umorului negru. Scenele pot fi privite, în ciuda dramatismului lor, ca desprinse dintr-o comedie. Este greu să treci peste un anumit prag, însă, o dată ce o faci, nimic nu mai pare imposibil: “Frank mi-a arătat cu degetul înspre gâtul ei. Muşchii coardelor vocale erau umflaţi şi se mişcau în sus şi în jos, după cum ţipa femeia. Frank mi-a făcut semn din ochi să mă uit bine, apoi a spintecat cu cuţitul muşchii aceia care se mişcau. S-a auzit un zgomot ca de abur ţâşnind în afară, iar vocea femeii a fost înghiţită de acel şuier şi apoi s-a stins.”

Succeziunea rapidă a imaginilor este o caracteristică a lui Murakami. Ideile în schimb sunt profunde şi transced desfăşurarea acţiunii. Descoperim personaje puternice, însă izolate, vulnerabile. Relaţiile interumane sunt, în cărţile autorului japonez, mereu problematice. Oamenii nu comunică, nu îşi împărtăşesc problemele. Alienarea indivizilor este o caracteristică a prozei lui Murakami. El redă cu exactitate contactele interumane de suprafaţă, superficiale, însă insistă pe drama fiecărui participant la acţiune, insistă pe vieţile solitare ale acestora din urmă.

Filosofia lui Kenji, un tânăr implicat în turismul sexual, este una practică. El nu pretinde niciodată că aspiră la ceva extraordinar. Naratorul este un om profund banal. De aceea, întâlnirea cu Frank, un caracter puternic, este tulburătoare. Kenji este acaparat de şarmul americanului, este atras de puterea acestuia şi nu reuşeşte în niciun moment să i se opună cu adevărat. Pe parcursul romanului, asistăm parcă la o demonstraţie de hipnoză. Frank deţine controlul în fiecare moment, acţionând aidoma unui demiug. Murakami ilustrează perfect forţa pe care un astfel de personaj o degajă şi capacitatea lui de a îi manipula pe cei din jur. În fond, prin alegerea unui american, scriitorul realizează şi o parabolă politică. Extrapolând, observăm cum, Kenji şi Frank, reprezintă antagonismul dintre Orient şi Occident, disputa ideologică dintre două sisteme total opuse.

Întregul roman stă sub semnul dualităţi, ilustrată prin zbuciumul interior al personajelor. Măcinaţi de incertitudini, indivizii izbucnesc în anumite momente, dezvăluindu-şi temerile şi dorinţele cele mai ascunse. Prin toate aceste gesturi şi prin analiza rafinată pe care o oferă, „În supa miso” se dovedeşte a fi un remarcabil exerciţiu psihologic. Carnagiul este explicat plauzibil, iar legăturile aparent absurde pe care le face autorul amintesc de marii psihanalişti, ca Freud sau Jung.

Printr-un meleu al imaginilor şi al violenţei, Ryu Murakami ne oferă o imagine inedită a industriei sexuale nipone, precum şi o incursiune în lumea unui ucigaş calculat. Împletind limbajul simplu cu ideile filosofice complexe, cartea lasă în urmă multe probleme nerezolvate, împingându-l pe cititor spre meditaţie: “Sub felinare am deschis plicul. Pe el erau lipite şapte fotografii, cele pe care le făcuserăm împreună în prima zi, la centrul de distracţii. Arătam nefericit şi pe atunci încă nu ştiam nimic. Faţa inexpresivă a lui Frank. În plic era o pană cenuşie, murdară,

            - Ce e? m-a întrebat Jun apropiindu-se.

            - O pană de lebădă. “

Ryu Murakami este un povestitor priceput, reuşind să redea prin cuvinte dramatism, apăsare şi, mai ales, simboluri. Prin acţiunea antrenantă şi prin ideile care se ascund în spatele scenelor electrizante, „În supa miso” este o adevărată frescă a realităţii necenzurate, o frescă pe care foarte puţini au curajul să o privească cu adevărat...

------------------------------------------------------------------------

Bibliografie

Ryu Murakami, În supa miso, Editura Polirom, Bucureşti, 2006

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)