Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

CUM ÎL MAI SĂRBĂTORIM PE EMINESCU?

Nicolae BĂCIUŢ

Dl. Baciuţ este Directorul Direcţiei de Cultură a jud. Mureş, membru al Uniunii Scriitorilor din România

             Mulţi dintre scriitorii români sunt daţi uitării (şi uitarea-i scrisă-n legile-omeneşti, nu?). Alţii sunt sărbătoriţi cu mai mult sau mai puţin fast, cu mai mult sau mai puţin respect, responsabil sau formal… Cum e şi normal, accentele unor evocări ale scriitorilor se înregistrează în spaţiile natale sau acolo unde au ajuns să lase urme, inclusiv… imobiliare. Dar şi în şcoli, indiferent de nivelul acestora, la instituţii de cultură etc. etc.

            Eminescu beneficiază de un tratament aparte. El are în fiecare an parte de două momente de vârf – 15 ianuarie şi 15 iunie – când au loc manifestări de toate calibrele şi toate… culorile. Nici un alt scriitor român nu a fost sărbătorit ca Eminescu. Cele două date sunt, din punct de vedere cultural, un fel de zile naţionale. Zile naţionale ale culturii. Cu toate că foarte greu de inventat ceva nou în a-l omagia pe Eminescu. De la recitaluri literar-muzicale ale elevilor la conferinţe academice. Pe bună dreptate îţi vine să te întrebi: mai e ceva care nu s-a spus despre Eminescu? Şi, mai mult, cum se mai poate vorbi despre Eminescu pentru a evita cărări bătătorite, formule dezgolite de conţinut prin abuzul de uz? Cum trebuie el prezentat celor care ştiu mai puţin despre el încât să nu se cânte pe o strună uzată?

            Personal nu cred că o operă mare îşi epuizează conţinutul, că poate produce saturaţie, că mai trebuie şi… „tăcută”! Nu cred că despre Eminescu nu mai e nimic de spus! Poate că unii nu mai vor să audă despre Eminescu! S-a mai auzit despre aceştia, chiar pe la case mari. Dar pe lângă aceştia, sunt generaţiile tinere, care trebuie să-l cunoască pe Eminescu, să-l descopere! Putem recunoaşte că interesul cel mai mare pentru opera eminesciană, pentru literatură în general, e de căutat/găsit tot la generaţiile tinere, cu îngăduinţă, până la 35 de ani. După această vârstă, cred că numărul celor care se mai întorc la Eminescu începe să scadă. La vârsta a treia, poate că întoarcerea la Eminescu se face, nostalgic, prin romanţe, multe texte eminesciene având parte de fericite întâlniri cu muzica.

            Se vor găsi mereu formule prin care Eminescu să fie sărbătorit. Mai mult sau mai puţin inspirate, cu mai mare sau mai mică audienţă, mai profesionist sau mai amatoristic regizate etc. etc.

            Din punctul meu de vedere, există o formulă ideală de a-l sărbători pe Eminescu, una mai presus de toate: citindu-l. Fiindcă Eminescu nu a existat, ci există!

  Nicolae BĂCIUŢ 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)