Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

CUM NE VEDE DUMNEZEU?

Pr. greco-catolic Sorin CRĂCIUN

Este întrebarea pe care mi-o pun adesea. Este poate cea mai bună întrebare pe care şi-o poate pune un adevărat creştin, iar răspunsul corect la această întrebare îl vom primi doar după ca sufletul nostru se va despărţi de trup. Acest răspuns poate fi doar intuit prin perspectiva credinţei atunci când încercăm sa ne apropiem de Bunul Dumnezeu, şi începem să-l cunoaştem.

Vă propun în continuare să nu căutăm răspunsul absolut la această întrebare deoarece el este un „mister”  personal, ci să încercăm să răspundem din perspectiva noastră umană în lumina credinţei.

Mulţi dintre semenii noştri, ar dori să nu existe acest „ochi a lui Dumnezeu” şi totuşi el este, este şi contribuie la asigurarea acelui echilibru ce ne face şi pe noi să existăm.  Dumnezeu, este cea mai pură realitate, chiar dacă în mintea tuturor oamenilor din toate vremurile la un loc nu poate fi cuprins. Dumnezeu, omniprezent, atotştiutorul, şi atotvăzătotul. Da, El ne vede şi nu aşa cum noi ne închipuim. Dumnezeul creştinilor este mai mare decât universul pe care El l-a creat; este suficient de mare ca să fie atent la fiecare dintre copiii Săi. Dar ce fel de atenţie ne acordă? Ce înseamnă a trăi mereu sub ochii lui Dumnezeu? Înseamnă oare că putem să ne ameninţăm copiii spunând: "Dumnezeu te vede. Ai grijă cum te comporţi!" şi astfel să facem din Dumnezeu o Dădacă Gigantică ce lucrează gratuit în locul nostru când nu suntem acasă? Aceasta înseamnă oare a trăi sub ochii lui Dumnezeu?

Platon spunea o poveste despre un tânăr păstor, care găsise un inel ce îl făcea invizibil. Acesta i-a oferit ocazia să facă ce dorea el, fără să fie văzut. Înainte să găsească inelul, tânărul era unul drept şi bun. Dar când a scăpat de sub privirile celor din jur, a devenit lipsit de scrupule şi lacom. Este cu siguranţă un lucru bun să trăim cu ochii semenilor aţintiţi asupra noastră.

De fapt, când oamenii îşi părăsesc casa şi merg în locuri străine, unde nimeni nu îi cunoaşte, au tendinţa să facă lucruri pe care nu le fac de obicei. În romanul "Roba" al lui Lloyd C. Douglas, Marcellus îl întreabă pe Justus, "Unde crezi că a mers Isus?" Justus a răspuns: "Nu ştiu, prietene, decât că El trăieşte şi mă aştept mereu să îl văd. Uneori îi simt prezenţa de parcă ar fi lângă mine. Aceasta te păstrează onest. Nu simţi imboldul de a înşela pe cineva, de a minţi pe cineva, de a răni pe cineva, atunci când ştii că Isus se află lângă tine." Marcellus i-a spus atunci: "Cred că trebuie să fie foarte neconfortabil să te simţi mereu urmărit de o prezenţă invizibilă." "Nu şi dacă prezenţa aceasta te apără pe tine de tine, Marcellus. Este o mare bucurie să ai pe cineva lângă tine, care să te facă să dai ce ai mai bun din tine."

Dumnezeu nu ne vede de la înălţimea unui turn sau dintr-un supersonic, ci de la înălţimea crucii. Prin Cristos am învăţat că privirea lui Dumnezeu este o privire de iubire şi milă. El ne vede nu pentru că doreşte să ne pedepsească, ci pentru că ne iubeşte. De fapt, ne iubeşte atât de mult încât nu îşi poate lua ochii de la noi. Ca o mamă ce nu îşi poate lua privirea de la nou-născutul ei, şi Domnul nu se opreşte din a-i privi pe cei în care şi-a pus încrederea (Iov 36,7). Ne vede când suferim. Şi pentru că ne vede, poate să ne mângâie şi să ne dea tărie. Şi pentru că ştim că ne vede, îi putem spune: "Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele". De ce? "Pentru că Tu cu mine eşti." Ne vede cu întristările noastre. Ne vede cu păcatele noastre. Dar şi cu păcate fiind, El ne priveşte cu o iubire ce ne îndeamnă la pocăinţă. De exemplu Isus s-a uitat la Simon Petru după ce acesta s-a lepădat de El de trei ori. Drept urmare Petru a ieşit afară şi a început să plângă amarnic. De ce? Ce a fost în privirea lui Isus de l-a făcut pe Petru să îi pară rău şi să devină cel mai mare predicator al Rusaliilor? Cu siguranţă privirea lui Isus era plină de compasiune şi de iubire. Aceasta a frânt inima apostolului impulsiv. Dumnezeu este Cel care ne vede cu păcate. Dar faptul că ne vede este un act de iubire, ce ne invită la pocăinţă şi iertare, spunându-ne: "Veniţi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, ca zăpada le voi albi, şi de vor fi ca purpura, ca lâna albă le voi face" (Isaia 1,18).

El ne vede suferind pentru a ne mângâia. El ne vede cu păcate pentru a ne face conştienţi de greşelile noastre şi pentru a ne aduce la pocăinţă. Şi apoi ne spune chiar Dumnezeu: "Eu nu Mă uit ca omul; căci omul se uită la faţă, iar Domnul se uită la inimă" (1Regi 16,7). Există oameni care stăpânesc atât de bine expresiile faciale încât este imposibil să ghiceşti ce se află în spatele acestora. Dar Dumnezeu se uită în inimă. El vede caracterul. El vede motivaţia reală în spatele fiecărui gest. El face distincţia între real şi nereal, între expresie şi intenţie, între mască şi original. În fine, să ne gândim la compasiunea din privirea lui Isus; pentru că aceştia sunt ochii prin care ne priveşte Dumnezeu astăzi. Câtă compasiune trebuie să fi fost în ochii săi când, privind spre Ierusalim, a vărsat câteva lacrimi. Câtă compasiune trebuie să fi exprimat privirea Sa când vindeca bolnavi şi când învia morţi. Câtă compasiune trebuie să fi avut când a plâns în faţa mormântului lui Lazăr, prietenul Său. Aşa ne vede Bunul Dumnezeu!     

Dar eu cum îl văd pe El prin aproapele meu? Modul în care îi privim pe oameni exercită o puternică influenţă asupra lor. Un om se poate uita la altul cu o privire ce apasă sufletul celuilalt. Poate să arunce o privire ce răneşte şi distruge. Sau poate să privească cu o indiferenţă rece, umilindu-l şi degradându-l pe celălalt. Dar un om poate privi la semenul său şi cu bunătate şi căldură, cu o privire ce încurajează, ce deschide lacătul celuilalt, ce trezeşte puteri în acela. Aşa se uită Dumnezeu la noi.

Romano Guardini a surprins atât de bine semnificaţia privirii lui Dumnezeu când a scris: "Dumnezeu este Cel care vede. Dar privirea Lui este un act de iubire. Cu privirea Lui El îşi îmbrăţişează creaturile, le susţine şi le încurajează. Privirea lui nu este una care doar se uită la ceva: este iubire creatoare, este puterea ce permite lucrurilor să fie ele însele şi le salvează de la degenerare şi decădere... Dumnezeu îşi întoarce faţa Sa spre om şi astfel se dă pe Sine omului. A fi văzut de El nu înseamnă a fi expus unei priviri neîndurătoare, ci a fi învăluit în cea mai profundă atenţie... Suntem văzuţi de El fie că vrem, fie că nu. Diferenţa este că dacă încercăm să ne ascundem de privirea Sa, sau ne străduim să intrăm in ea. Nici una dintre greşelile sau relele din vieţile noastre nu sunt fatale atâta timp cât le confruntăm cu privirea Sa. Însuşi actul de a ne pune sub privirea Sa este începutul reînnoirii. Dar totul este în pericol dacă refuzăm să ne punem pe noi înşine şi vieţile noastre sub privirea Sa." ("Dumnezeul cel Viu", de Romano Guardini).

Ce impact trebuie să aibă asupra noastră faptul că zi de zi, orice facem şi spunem şi încercăm şi gândim şi ne imaginăm este sub privirea lui Dumnezeu! Trebuie să revoluţioneze existenţele noastre!  Trebuie să ne transforme, să ne shimbe să devenim în primul rând adevăraţi creştini.

Doamne, te rog ajută-mă să văd şi eu aşa cum Tu vezi persoana mea, pentru a face din ea ceea ce Tu vrei, nu ceea ce eu îmi închipui că trebuie să fiu.

Pr. greco-catolic Sorin Crăciun

Oradea

...................................................

Bibliografie: "A răspuns Isus: ... Te-am văzut"  - pr. Anthony M. Coniaris

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)