Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

CUVÂNT DE BUNĂVOIRE PENTRU

O PERSONALITATE DE EXCEPŢIE:  

 

Pr. THEODOR DAMIAN (New-York)

 

Cezarina ADAMESCU, AGERO

 

 

            Profesor universitar, scriitor, jurnalist, animator cultural, personalitate complexă, spirit enciclopedic, Theodor Damian şi-a câştigat de multă vreme un nume demn în cultura românească din lume, prin tot ceea ce a întreprins până acum, afirmându-se în peisajul literaturii de sorginte spirituală şi, în chip deosebit, în lirica sapienţială şi religioasă de azi. Neobosit ca însuşi gândul, spiritul său cercetător caută permanent, noi valenţe de exprimare.

            Revelatoare pentru creaţia sa stau volumele de versuri publicate până acum, ca şi cele în pregătire, în care se afirmă ca un condei bine strunit, de o mână fermă şi de o minte ageră şi pătrunzătoare în spaţiile nebănuite ale spiritului omenesc.

            Rod al unei trăiri de excepţie, prin tot ce oferă, lirica acestui prodigios autor se situează demult pe podiumul învingătorilor de Timp şi de Spaţiu, cerându-şi dreptul firesc la înveşnicire.

            Animator al unei vieţi culturale şi literare în special în diaspora românească, prin cenaclul literar intitulat, (cum altfel?) Mihai Eminescu, director al revistei de spiritualitate şi cultură românească Lumină Lină, prezent în majoritatea publicaţiilor on-line cu profil spiritual ori cultural, părintele Theodor Damian îşi oferă migala minţii sub toate aceste aspecte, realizând performanţe de admirat şi de invidiat.

            Una din aceste performanţe este şi realizarea Antologiei Cenaclului literar „Mihai Eminescu” din New York, condus de această personalitate eminamente pozitivă în peisajul cultural universal, antologie apărută la Editura Tipo Moldova din Iaşi şi realizată împreună cu Aurel Sasu.

            Aşa cum mărturisea Theodor Damian, scopul şi prioritatea sa în tot ce face constau în cultivarea identităţii etnice culturale, spirituale,  în rândul românilor din diaspora.

            Grupajul de faţă continuă ideile exprimate în volumele anterioare, printre care amintim publicului român ultimele volume de poezie, „Semnul Isar”  şi „Stihiri cu stânjenei”  şi, în metafore pline de sevă şi parfum liric îşi exprimă Crezul artistic al preotului, profesorului, literatului şi omului de spirit care este Theodor Damian.

            Promovând valori morale perene ca şi virtuţi cardinale şi teologale,  în ipostaza de poet, nostalgic şi visător, dar totodată realist, pragmatic în iureşul unei metropole care acaparează spiritul, Theodor Damian spune: „mă fulgeră o binecuvântare/ şi-o anatemă/ şi un dor/ ca lui Prometeu de stâncă” (La Boheme).

            Aceasta este vocaţia jertfei sacrificiale a oricărui creator, după Modelul Supremului Jertfit pentru omenire. Cu preţul, uneori neînchipuit de mare, el aduce pe pământ focul sacru, cel fără de cenuşă, care aprinde spiritele şi întreţine viaţa.

            Autorul accentuează în  versul său, ceea ce este cu adevărat important pentru om, în periplul său pământesc, şi în condiţia de trecător şi străin în această viaţă. Şi iată ce caută poetul Theodor Damian: „Caut un om printre milioane/ dar nu pe oricine/ caut un om care caută oameni/ care a terminat cu luatul/ şi încă e om/ care a terminat şi cu datul/ şi care nu mai dă ceea ce are/ ci ceea ce este// Caut un om care mai ştie ce-i uitarea/ uitarea de sine/ singurul lucru pe care vreau să-l mai învăţ/ aici unde trăim/ ca-ntr-o tufă de mărăcine” (Singurul lucru).

            Adevăruri esenţiale sunt rostite firesc, cu ton ponderat şi îngăduitor şi nu acuzator şi vehement, un ton adecvat înţeleptului care a văzut şi a trăit multe, dar tot îşi mai găseşte resursa primordială de a se face „pontifex” între om şi Dumnezeu, între cer şi pământ, mediind in persona Christi,  pentru mântuirea aproapelui.

            Se pare că Theodor Damian, în căutările sale permanente, a găsit „măsura de nectar” a vieţii, a sensului ei ultim şi doreşte să ne-o împărtăşească: „experienţa sublimului/ fulgerând naşterea şi moartea/ amândurora/ iată mostra esenţială/ a sensului ultim” (Mostra esenţială).

            Ori, altăoară: „Am căutat tristeţea prin lucruri/ să-mi fac din ea rădăcină/ şi adăpost/ şi din locuire un rost.” (Rătăcirea lui Cain).

            Deseori, versul său ia forma panseului liric: „aşa cum dacă nu ştii cum se trăieşte/ nu ştii nici cum se moare” (Degeaba mă duc);  şi: „toată filosofia lumii se reduce la o boare aspră/ a marilor lacuri/ la dulcele gust al marelui vid/ la jocul acesta în care-am intrat/ periculos şi perfid.”

            Şi, ca o concluzie logică la zbaterea fiinţei în cele lumeşti, Theodor Damian spune: „Nu de moarte mă tem/ ci de Înviere/ şi de locul meu în Jerusalem” (Apoi Învierea).

            Aceste eşantioane lirice probează, dacă mai era nevoie că teologul, profesorul, literatul, omul Theodor Damian îşi confirmă pe deplin Crezul, îşi asumă cu responsabilitate vocaţia sacerdotală şi socială, pe care o ridică pe înălţimile unde aspiră fiecare om să ajungă.

            Dar, mai presus de toate, ne învaţă poetul Theodor Damian, cum să ne mişcăm dincolo de limitele posibile, spre cerinţa supremă a lui Iisus Hristos : aceea de a iubi: „undeva se termină/ şi zidurile acestei cetăţi/ încă nu s-a descoperit unde/ oricum limita de sus nu e cerul/ există şi alte cetăţi dincolo de el/ fără de care cetatea aceasta n-ar fi/ oricum orice lucru merge în jos/ spre a avea/ şi în sus spre a iubi”.

            Este porunca divină, Legea de har a Iubirii, deasupra deasuprelor a tot ce există şi după care vom fi recunoscuţi în Faţa Divinului Judecător atunci când va fi timpul.

           

CEZARINA ADAMESCU, AGERO

 22 MAI 2009

 

..................................................................................

 

 

La Bohčme

Toată această lume frumoasă
toate aceste feţe îngrijite
toate aceste maniere elegante
şi muzica ce-o cântă la pian
ca reclamă
şi stille nacht
cifre la lacătul sub care
ţin încuiată tristeţea

şi golul rotund din curăţenia multicoloră
şi bogăţia magazinelor
unde ne cheltuim banii
şi tristeţea îngheţată în
ochii goi ai cumpărătorilor grăbiţi
ai celor însinguraţi împăduriţi
în mijlocul cetăţii
pe care-au invadat-o şamanii

femeia reclamă cântă la pian
la Bohčme
peste Des Moines se face noapte
tot mai adâncă
mă fulgeră o binecuvântare
şi-o anatemă
şi un dor
ca lui Prometeu de stâncă

Limite

Undeva se termină
şi zidurile acestei cetăţi
încă nu s-a descoperit unde
oricum limita de sus nu e cerul
există alte cetăţi dincolo de el
fără de care cetatea aceasta n-ar fi
oricum orice lucru merge în jos
spre a avea
şi în sus spre a iubi

Singurul lucru

Printre milioane
caut un om, ca Diogene
şi nu găsesc
drumul îi trage pe toţi,
totul curge
îmi strigă Heraclit
nu e timp, nu e timp

caut un om printre milioane
dar nu pe oricine
caut un om care caută oameni
care a terminat cu luatul
şi încă e om
care a terminat şi cu datul
şi care nu mai dă ceea ce are
ci ceea ce este

caut um om care mai ştie ce-i uitarea
uitarea de sine
singurul lucru pe care vreau să-l mai învăţ
aici unde trăim
ca-ntr-o tufă de mărăcine

Rătăcirea lui Cain

În toate lucrurile am făcut
câte o groapă
am căutat căldura pântecelui
şi cuminţenia şi pacea mormântului
să pot intra să rămân
am căutat tristeţea din lucruri
să-mi fac din ea rădăcină
şi adăpost
şi din locuire un rost

când m-ai dat afară
mi-a fost aşa de frig
dar umblu din nou
umblu într-una
şi caut
şi strig

Mostra esenţială

În timp ce se
adăpostea
veveriţa cea frumoasă
înghiţea scorbura
vedeam scorbura
în pântecele veveriţei
fremătând de luminoasa atingere
am constatat că
n-a fost uşor pentru veveriţă
să facă acest lucru
dar el reprezenta ceva mult mai important
experienţa sublimului
fulgerând naşterea şi moartea
amândorora
iată mostra esenţială
a sensului ultim

Păsări născute aiurea

Mi-aduc aminte
când ţi s-au ofilit stânjeneii
ce fericită erai
abia atunci plăpânda ta tulpină
a odrăslit cuiburi
pentru toate paserile cerului
ca smochinul cel roditor
neuscat vreodată
păsări născute aiurea veneau lacome
să-ţi răpească căldura
să plece şi să vină
iară şi iară
ca-ntr-o liturghie
răstălmăcită
înstrăinată
amară

Degeaba mă duc

Ţintă, splendoare, Coşbuc
de unde vin într-acolo
mă duc
ţinta fără splendoare
nu-i ţintă
aşa cum vânătorul nu-i vânător
fără flintă
splendoarea dacă nu-i ţintă
nu-i splendoare
aşa cum dacă nu ştii cum se trăieşte
nu ştii nici cum se moare
ţintă, splendoare, Coşbuc
dacă nu m-ai înţeles
degeaba mă duc

Abisul de departe

Seara visez boarea aspră
a marilor lacuri
noaptea îmi scald ochiul
în vârtejul năucitor
big-bang-ul se repetă
la intervale egale
din când în când un trăsnet
îşi aruncă furia
peste vârtej
atunci fulgeră cu lumină taborică
universul nou născut
tremură şi scânceşte
cu capul în jos
aşa stă
şi Dumnezeu îl mângâie pe spate
universul prunc îşi mai aşează apele
în timp ce trăsnetul
se pregăteşte din nou
abisul de dragoste se înfioară
vârtejul adastă ispititor
toată filosofia lumii se reduce
la o boare aspră
a marilor lacuri
la dulcele gust al marelui vid
la jocul acesta în care-am intrat
periculos şi perfid

Apoi Învierea

Programul meu s-a terminat
peste trei zile începe din nou
trei zile de moarte
apoi Învierea cea de care
trebuie să am parte
trei zile de leac
şi-apoi Învierea care le vine de hac
Nu de moarte mă tem
ci de Înviere
şi de locul meu în Jerusalem

 

Theodor DAMIAN

 

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com