|
|
|
|
            |
|
DAN LUPESCU - ELOGIUL MELANHOLIEI - LANSARE DE CARTE -
Vineri, 9 aprilie 2010, Muzeul de Artă - Palatul Jean Mihail din Craiova a găzduit o reuşită manifestare cultural-artistică, prilejuită de lansarea cărţii Dansul Inorogului. Elogiul Melanholiei de Theodor Răpan, cu ilustraţii de Aurora Speranţa Cernitu. În ambianţa nobiliară a Sălii Oglinzilor (arhiplină) din Palatul Jean Mihail, au vorbit despre semnificaţia evenimentului : criticul de artă Florin Rogneanu (directorul celebrului muzeu din Cetatea Băniei, care găzduieşte şase dintre capodoperele brâncuşiene), Geo Călugăru (scriitor, care a preluat oficiile de moderator), Ioan Barbu (redactor şef al Curierului de Vâlcea), Florea Miu (redactor la revista Ramuri), Doru Drăguşin (sculptor), Dan Lupescu (director fondator al revistei Lamura), Minuna Mateiaş (muzeograf), Daniela Tarniţă (preşedinte al comisiei pentru cultură din cadrul Consiliului Judeţean Dolj). Violonistul Octavian Gorun, concert-maestru la Filarmonica Oltenia din Craiova, acompaniat de pianista Corina Stănescu, a prezentat un cuprinzător şi expresiv recital de muzică clasică. În final, pictoriţa Aurora Speranţa Cernitu şi scriitorul Theodor Răpan au dat glas câte unei profesiuni de credinţă, după care semnatarul cărţii a dăruit, răstimp de aproape o oră, autografe.
DANSUL INOROGULUI - THEODOR RĂPAN Dan Lupescu
Poet prolific, spirit histrionic şi vârf de lance al generaţiilor post-nikitiene, aflat acum în piscul maturităţii creatoare, Theodor Răpan ne dăruieşte, în Săptămâna Luminată a anului 2010, un giuvaier cu virtuţi polivalente: cartea-album Dansul… Inorogului. Elogiul Melanholiei, chenar liric şi zglobiu volum al arabescurilor ezoterice, originală, insolită replică - în atmosferă de roman cavaleresc ! - la Cântarea Cântărilor şi Luceafărul eminescian. Visată într-o noapte de decembrie, pre când privirea selenară a întemeietorului simbolismului european şi mondial, Alexandru Macedonski, ningea fantasme peste firea încremenită în dor, cartea aceasta, plină de taine, este scrisă de Theodor Răpan şi ilustrată cu picturi pe pânză de Aurora-Speranţa Cernitu. Ne place să credem că, purtând în suflet toposul inorogului, poetul cu obârşii teleormănene a fost provocat - în a-l zidi grabnic în Cuvânt - de fabuloasa suită de licorne incluse de pictoriţa craioveană în cuprinzătoarea sa expoziţie din toamna trecută de la Institutul “Nicolae Iorga” din Veneţia (Italia). Din dialogul celor două arte – în condiţiile în care cei doi creatori abia azi s-au întâlnit faţă în faţă – s-a născut un obiect de preţ, în care poemele în proză - numite basme de autorul lor - se îngemănează cu galopul parcă de nestăvilit al inorogilor, arlechinilor şi măştilor populare din tablourile Aurorei Speranţa. În mod bizar, cartea-album nu include nici unul dintre cavalerii luminii, cavalerii danubieni/zalmoxieni, traci sau medievali cărora artista plastică le-a dat viaţă, în tuşe viguroase, cu accente, vibraţii şi scânteieri cromatice inspirate. Găsim de cuviinţă să reamintim liniile de forţă şi semnificaţiile inorogului, fiinţă mitologică, având o mare arie de răspândire la nivel planetar, dar căruia Lucian Blaga - poetul român cu cea mai substanţială deschidere spre valorificarea, în chip original, a miturilor creştine, eline şi, desigur, autohtone - i-a dat o veritabilă dimensiune românească.
Primul om care a zărit acest fabulos animal, pe care l-a şi botezat inorog, a fost Adam. Din zarea Extremului Orient aflăm că, în urmă cu 5000 de ani, secretele scrierii i-au fost destăinuite împăratului chinez Fu His de unul dintre inorogii primordiali. Cu 551 de ani înainte de Hristos, mama lui Confucius, însărcinată, a dat nas în nas cu un inorog, care, după ce i-a dăruit o piatră de jad, şi-a găsit odihna culcându-se cu capul în poala ei. Semn divin, a gândit acea norocoasă femeie, înţelegând mesajul că va naşte un copil foarte înţelept. În chineză, numele inorogului, Ki Lin, este pus pe acelaşi plan cu Yin şi Yang. Simbol al puterii, dar şi al purităţii, inorogul este un animal de bun augur – aidoma Pasării Phoenix, broaştei ţestoase, dragonului - şi, în egală măsură, justiţiar. Considerat panaceu universal, cornul inorogului (unicornului, licornei – din franceză) se bucura de mare preţuire în toată lumea, cu deosebire ca antidot contra otrăvurilor. Cornul său – răsucit ca o coloană maură, asemenea uneia dintre cele trei Coloane din Istanbul,/ Constantinopole/ Bizantium sau turlelor de la Biserica Mânăstirii Curtea de Argeş – are o mulţime de semnificaţii: sabia lui Dumnezeu, raza/flacăra solară, săgeata spirituală, invincibilitatea, Duhul Sânt, revelaţia divină.Simbolizând calul celest asociat cu leul: inima cerului, inorogul se cuvine receptat ca o forţă generată de Constelaţia Leului, forţă ce se regăseşte, apoi, reflectată în Constelaţia Săgetătorului.
Conform tradiţiilor, una dintre …reîncarnările acestei forţe celeste a fost Jeanne d Arc. Cunoscându-i valoarea de talisman (acolo unde apare inorogul, necuratul dispare), Nicolaus Olachus l-a înscris pe blazonul său. Apreciat ca nemuritor, unicornul – spiritus vitae, întruchipare a nobleţei, înţelepciunii, blândeţei şi puterii – intră în aria culturală românească graţie romanului alegoric Istoria ieroglifică, în care personajul Inorogul îl reprezintă, încifrat, chiar pe autor, Dimitrie Cantemir. Alb ca neaua, scânteietor precum o ploaie de stele căzătoare, torsionat ca un arc gata să ţâşnească spre zenitul purităţii, Inorogul pictat, în multe şi semnificative ipostaze, de Aurora Speranţa ne invită, parcă, în pădurea lui scăldată în veşnică primăvară/vară, dăruindu-ne un strop din nemurirea sa. Mistuiţi de nostalgia purităţii originare, pictoriţa Aurora Speranţa Cernitu şi poetul Theodor Răpan se dovedesc, în basmul-album Dansul …Inorogului, spirite neoromatice – curate şi blânde, inocente şi neliniştite. Dacă Lucian Blaga nutrea o reticenţă proverbială în faţa cuvintelor (poate şi ca prelungire a amintirii că, până la patru ani, fusese ...mut ca o lebădă), poetul din Lancrăm înţelegând puterea magică a cuvintelor, dar şi greutatea lor specifică, de osândă, de păcat aproape originar, el propunându-şi să fie mântuitor de cuvinte, ci nu simplu mânuitor -, Theodor Răpan nu pare să aibă nici o sfială în faţa acestora. Atitudinea lui este una surâzător dominatoare, de supunere şi punere la lucru a cuvintelor – cărăuşi de mesaje deseori încifrate. Dincolo de altitudinea sa princiară în faţa cuvintelor, Theodor Răpan are, pe de o parte, plăcerea jocului inefabil cu acestea, rafinamentul de mandarin valah care le aduce la luminile rampei spiritului ca pe nişte domniţe graţioase, scoase pentru prima dată la un carnaval păgân, iar pe de altă parte, rigoarea de geometru, arhitect şi constructor, căruia îi surâde uneori să fie şi calfă, şi zidar, tocmai pentru a demonstra că ştie secretul pietrei unghiulare fără de care bolta catedralei sale de sonuri cuceritoare ar fi sortită prăbuşirii.Rostind, parcă, o dată cu Blaga: „Conştiinţa noastră e spintecată de ţăndări de mituri”, Theodor Răpan ne invită într-o captivantă aventură pe tărâmul populat cu personaje de vis: Teleor, Yggdrasil, Aruna, Arlechinul...Bogăţia de simboluri şi fantasta atmosferă te duc, vrând-nevrând, cu gândul la insolita Creanga de aur, poate cea mai originală şi densă carte a lui Mihail Sadoveanu, scrisă în registru masonic.Ambianţa are valenţe de baladă medievală. Cele 22 de ceremonialuri lirice denotă, nu rareori, propensiunea poetului pentru fiorul metafizic şi orizontul misterului.
Din …dor de Teleor, Theodor Răpan, fără a face vreo referire expresă, ni-l readuce în memorie pe Dimitrie Teleor, poetul născut în 1858, la opt ani după Eminescu, şi trecut în eternitate în acelaşi an cu Alexandru Macedonski. Teleor a rămas în literatură mai ales prin parfumul patriarhal al versurilor sale în cheie ironică, în care arhaismele aduc ecouri dintr-o lume fanariotă, cufundată în melanholie (sentimentul zădărniciei), în duioasă …lene şi visătorie: „Numa-n halat şi în papuci serdarul/ Fumează un ciubuc şi-şi bea cafeaua,/ Mai tabelţiu ca însuşi beizadeaua,/ Pe perne moi lipindu-şi el dosarul”. Sau, toropit de o totală linişte melancolică, predispus la o molcomă meditaţie asupra deşertăciunii lumii: „Dar vreme încă e..., un fum mai scoate,/ Căci fum sunt, după cărţi, în lume toate/ Şi mormăie ceva din psaltihie...”. Personajul Aruna, din cele 22 de basme/balade grupate de Theodor Răpan sub genericul Dansul Inorogului.Elogiul Melanholiei, ne stârneşte, dincolo de trimiterea la Zâna zânelor care-l ocrotea pe inorogul primordial, conexiunea cu straniul alfabet al runelor. Cu atât mai mult, cu cât un alt chip aparte al volumului îl constituie Yggdrasil – personaj al cărui nume coincide cu acela al arborelui gigantic al lumii, care face legătura între cele nouă lumi din mitologia septentrională. Într-o carte despre inorog, nu-i de mirare că apare Yggdrasil, care înseamnă şi Armăsarul lui Odin. Odin, zeitatea din nordul îngheţat, care ar fi stat atârnat nouă nopţi de crengile acestui copac-axis mundi, pentru a cunoaşte runele, simboluri ale înţelepciunii supreme şi ale puterii magice. Numai în urma unui asemenea ritual paraşamanic de iniţiere, Odin câştigă accesul la ştiinţa ocultă şi darul poeziei. Yggdrasil are un rol deosebit şi în mitul Ragnarok-ului, conform căruia singurii oameni care vor supravieţui cataclismului de foc, Lif şi Lifthrasir, îşi vor găsi adăpost în crengile uriaşului arbore, hrană fiindu-le roua dimineţii.
Iniţiatica aventură Prin labirintul uitării de sine – cum se intitulează preambulul cărţii Dansul… Inorogului – îl scoate la liman pe Theodor Răpan, mântuit, după parcurgerea Golgotei celor 22 de capitole/porţi/trepte, dovedindu-se, finalmente, că labirintul nu a fost devorator, ci, dimpotrivă, benefic, purtător de noroc, izbăvitor. Poetul …uită într-atât de mult de sine, încât îşi regăseşte esenţa fiinţei sale bântuite de daimonul luminii, al levitaţiei, zborului şi înălţării necontenite, intrând în consonanţă cu lumea, cu Marele Arhitect şi renăscând într-o nouă zarişte a cunoaşterii. Nu putem ocoli nici setea înfocată de autocunoaştere şi autodefinire, nici tremoloul vag narcisistic (care căutare a identităţii înseamnă, nu neapărat autocompletare meditativă) ori jerbele de cuvinte înflorate, dincolo de care transpare apetitul donquijotesc, de hârjoană sau aerul de candidă grandilocvenţă. Theodor Răpan este locuit, în străfundul fiinţei sale, de un cavaler al melanholicei figuri, căruia îi place zăngănitul de săbii ori numai de zale, trosnetul lăncilor frânte în turniruri regale, vânătoarea cu şoim şi ogari spumegând în Fata Morgana.
Carte de iniţiere, Dansul …Inorogului îi ajută pe începători să facă, la capătul călătoriei, saltul de la calfă la maestru.Dar iată şi două nedumeriri pe care Theodor Răpan ni le stârneşte:
1. de ce face doar o fugară trimitere la Dimitrie Cantemir – „Voievod luminat, ambiţios şi blazat, om de lume şi ascet de bibliotecă, intrigant şi solitar, mînuitor de oameni şi mizantrop, iubitor de Moldova lui după care tânjeşte şi aventurier, cântăreţ în tambură ţarigrădean, academician berlinez, prinţ rus, cronicar român, cunoscător al tuturor plăcerilor pe care le poate da lumea, Dimitrie Cantemir este Lorenzo de Medici al nostru”, după cum conchide George Călinescu; 2. de ce, deşi menţionează „Melanholia neasemuitului inorog. Povestiri exemplare din Istoria ieroglifică de Dimitrie Cantemir”, nu precizează numele autoarei acestei cărţi: Doina Curticăpeanu, nici Editura: Dacia din Cluj-Napoca, nici anul publicării: 1973. Gând luminos şi preţuire violonistului de aleasă ţinută Octavian Gorun şi pianistei de vocaţie Corina Stănescu. În această zi din după-amiaza lumii, când parcă reveriile Faunuluil lui Debussy dau ora exactă a melanholiei, distinsa şi delicata Doamnă Aurora-Speranţa îşi aniversează naşterea întru această lume. Îi dăruim buchetul urărilor noastre de LA MULTI ŞI TOT MAI RODNICI ANI ! Iar trubadurului/truverului de purpură Theodor Răpan, îi dorim un răscolitor boncăluit de inorog, cotropit de rune şi Arune…
DAN LUPESCU Craiova, 9 aprilie 2010
Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL |
|
Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >> |
|
Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero: Lucian Hetco (Germania). Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România) Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com |
Poet
orfic prin excelenţă, aşa cum sunt numai poeţii autentici şi aşa cum
însuşi Theodor Răpan este, Lucian Blaga a reuşit să creeze, după cum se
ştie, câteva toposuri personale cu virtuţi de mit – Lacrima, Lumina,
Sămânţa, Focul, Tăcerea, Cuvântul originar -, dar a izbutit şi
performanţa de a …autohtoniza mitul inorogului, în poeme antologice
precum Ce aude unicornul, Septembrie, Drum de toamnă, Ulciorul,
Îndemn de poveste, Unicornul şi oceanul.