Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

DAR DIN DAR... Castelul Bran

Nicoale  Băciuţ

Cei mai mulţi, dincolo de legi de orice fel, susţin un lucru elementar: un dar, dat din inimă, nu se vinde. Spre onoarea celui care a primit darul şi spre bucuria celui care a dăruit. Indiferent cât de mic sau mare e darul! Ce-ar însemna ca o femeie, după ce a primit în dar un buchet de flori, să fugă repede cu el în piaţa să-l vândă?

Castelul Bran, nu e un dar oarecare. Şi nu a fost dat de oricine, oricui. Regina Maria a beneficiat de un gest de mare nobleţe, de recunoştinţă. Principesa Ileana a moştenit acest dar care, prin jocurile istoriei, a fost gestionat (mai este încă!) de către Statul Român. Dominic de Habsburg este moştenitorul acestui dar, deşi unii specialişti pun sub semnul îndoielii acest lucru, câtă vreme, intrând în viaţa monahală, Principesa Ileana, a trebuit să depună trei voturi: castitatea, ascultarea şi sărăcia. Devenită monahia Alexandra, principesa Ileana nu mai putea deţine bunuri, ea asumându-şi sărăcia, ceea ce presupunea, automat, ca bunurile deţinută să fie donate mănăstirii în care aceasta s-a retras sau familiei. Nu ştiu să existe documente din anul călugăririi Principesei Ileana, 1962, prin care bunurile sale să fie transmise vreunul moştenitor. De drept, bunurile sale ar fi trebuit să intre în proprietatea unei mănăstiri ortodoxe, Elwood, din Pennsylvania. Cum acest lucru, în acea perioadă era imposibil de imaginat, Castelul Bran a rămas să fie administrat de Statul Român.

În aceste condiţii, monahia Alexandra, lipsită de bunuri, nu avea cum să lase  moştenire prin testament din 1990, Castelul Bran.

Nu fac decât deducţii logice, ignor alte raţionamente, exclud orice prevedere legislativă, pentru că toate vin în contradicţie cu condiţia pe care şi-o asumă cel care intră în călugărie.

Săracă materialiceşte şi bogată în credinţa sa, monahia Alexandra nu mai putea să lase ceva moştenire. Decât, eventual, bunurile pe care le-a deţinut în călugărie.

Oricum, ea a moştenit Castelul Bran, care a fost un dar făcut familiei regale. Vinderea acestui bun de către un moştenitor de-al său, oricine ar fi el, e o sfidare a moralei şi rânduielilor creştine. Dacă acest Castel, ridicat în 1378, proprietate a comunităţii locale, ar fi fost ridicat de către familia regală, ar fi fost de acceptat să fie revendicat şi vândut. Dar el a fost un dar şi, dacă cineva nu mai vrea să păstreze acel dar, nu ar fi mai potrivit ca el să fie restituit celui care l-a donat, comunităţii locale?

Sigur, după legile de-acum, primul cumpărător e Statul Român. Dar „vânzătorul” vrea pe el mai mult decât o minte îmbuibată de science fiction ar putea pretinde. 60 de milioane de euro, o sumă nu de ici acolo, cu care nu sunt răsfăţate nici mari castele de pe valea Loarei, din Franţa. Chiar şi în varianta în care am admite că ar putea fi vândut Castelul Bran, a cere pentru el o astfel de sumă e o altă sfidare.

Cum sfidare e şi voluntarismul unor localnici din administraţie de a plăti aceşti bani. E ca şi cum, un dar pe care l-ai făcut cuiva, ţi l-ai cumpăra înapoi peste ani. Dar banii nu sunt doar ”locali”, ei sunt din buzunarul mare al ţării şi e de neimaginat cum cineva se poate juca cu astfel de sume.

Sigur, unii spun că, oricum, Castelul Bran nu va fi scos din ţară! E o gândire infantilă pe care nici nu merită s-o comentăm.

În acest caz, există o singură variantă, cea a bunului simţ, cea care ar mai spăla din gândurile păcătoase ale celor care acum rostesc cifre mari şi visează comisioane grase de pe urma unei astfel de tranzacţii.

 Nicoale  Băciuţ

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)