Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

DESEŞTI 2008

LA EDIŢIA XXIX-A DE POEZIE „NICHITA STĂNESCU

Anca GOJA

Grafica de ROCA (Agero)

Adam Puslojic, cīştigătorul premiului prieteniei care sfidează moartea

La fel de firesc cum după ziuă urmează noaptea, iar după septembrie vine octombrie, tot maramureşeanul iubitor de vers ştie că, dacă e toamnă, e vremea Serilor de Poezie “Nichita Stănescu” de la Deseşti. Natural, dacă anul trecut a fost ediţia a XXVIII-a, la īnceputul lunii octombrie, a fost musai să aibă loc ediţia a XXIX-a, īncă un prilej de mīndrie pentru poetul Gheorghe Pārja, redactorul şef al “Graiului”, cel care a iniţiat şi a organizat aceste festinuri culturale crepusculare de cīnd ele există. De doi ani, “Serile” īl au ca girant pe marele critic Gheorghe Grigurcu, fiecare datorīndu-i celuilalt ceva: manifestarea, criticului – un plus de credibilitate, iar criticul, „Serilor” – īmpăcarea definitivă cu umbra lui Nichita. Nichita Stănescu, de care actul cultural petrecut an de an īn curtea casei părinteşti a lui Gheorghe Pārja şi-a legat numele pe vecie, alături de cel al lui Laurenţiu Ulici. La fel, mereu de acum īnainte, īn analele „Serilor de poezie” vor figura numele poetului valaho-sīrb Adam Puslojic, cīştigătorul Marelui Premiu pe 2008, şi cel al poetului Laurian Stănchescu, deţinătorul premiului “Nichita Stănescu” pe anul īn curs.

O seară perfectă pentru poezie

Cea de-a XXIX-a ediţie a Serilor de Poezie i-a īntīmpinat pe poeţi cu tot ceea ce ar fi putut da naştere unei atmosfere stimulative pentru spiritul creator. După-amiaza capricioasă de toamnă - cīnd blīndă sub soarele călduţ, cīnd plīngăcioasă, dar doar atīt cīt să-l facă pe poetul Echim Vancea să creadă c㠄īngerii īşi scutură lenjeria”- era īmbrăcată īn culori odihnitoare ochiului, camuflate īn coaja harbujilor galben-verzi, īn piatra maronie a nucilor proaspete, īn cremul păstăilor de fasole agăţate ciorchine la uscat şi īn curcubeul florilor de toamnă adunate grămadă īntr-un vas parcă uitat īntr-un colţ. Dar nu era doar gătită, ci şi parfumată cu aromă de pere īncă nu muiate pe de-a-ntregul şi parfum de mere culese din pomii aflaţi la doi paşi, peste care abureau sarmalele şi pancovele zaharisite preparate toată dimineaţa şi după-amiaza de mama Doca īmpreună cu fiica ei, doamna Maria. Pe deasupra hainelor, ziua de īnceput de octombrie īşi pusese, cochetă, mărgeluţe de horincă de calitatea īntīi, astfel īncīt admiratorii ei, poeţii, să nu o poată caracteriza decīt „perfectă”.

Un concurs ratat din lipsă de concurenţi

Īn acest ambient s-a reunit spre judecare „Curtea Poetic㔠a „Republicii Deseşti”, care era cīt pe ce să pigmenteze seraficele versuri cu un rustic concurs de tăiat lemne. Decisesem deja juriul (bucuros să stea deoparte) şi obiectele muncii – două buturugi care te făceau să transpiri numai cīnd te uitai la ele -, dar pe cīnd am ajuns la concurenţi, nimeni nu s-a īnghesuit să pună mīna pe secure. Aşa că, īn dispreţ pentru munca fizică şi preaslăvind muzele, poeţii au mai sorbit o gură de pălincă, politicienii au mai spart o nucă, pisicuţele din curte au mai muşcat dintr-un dumicat de pancovă scăpat pe jos, iar premierea a īnceput.

Adam Puslojic, poetul-vultur

Marele Premiu i-a revenit, anul acesta, marelui prieten al lui Nichita Stănescu, al romānilor īn general şi al maramureşenilor īn special, academicianul şi poetul Adam Puslojic, care s-a īnscris, astfel, īn şirul marilor oameni de cultură premiaţi, de-a lungul timpului, de Asociaţia „Nichita Stănescu”, printre care Carolina Ilica, Adrian Popescu, Ion Mureşan, Gheorghe Grigurcu, Nicolae Prelipceanu. Unui laudatio la adresa lui Adam Puslojic i-a dat glas dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu”, care, vorbind despre anvergura poetului, a comparat-o cu amploarea aripilor vulturului, pe care nu ţi-ai imagina-o văzīndu-l īntr-un moment īn care nu zboară. „Īn jurul fiecărui om există un halo, un cīmp biospiritual care īl marchează şi pe care īl poate duce cu sine. Acesta poate fi o metaforă sau poate fi un destin. Există şi aure ale unor toposuri ca acesta; de aceea Nichita a venit īn Maramureş, de aceea şi Eminescu a vrut să viziteze Maramureşul. E mare lucru să descoperi un alt mare spirit al neamului tău. Adam Puslojic l-a cunoscut pe Nichita şi astfel s-a născut ceva ce a depăşit toposul romānesc, s-a născut un fel de topos dunărean. Abia după ce l-a īntīlnit pe Nichita Stănescu, Adam Puslojic a īnţeles că destinul lui e unul care trebuie să cuprindă cele două neamuri”, ne-a cucerit, prin īnvăluire, prof. Ardelean, īn continuare aducīnd laude atīt neamului romānesc, cīt şi celui sīrb, pentru faptul de a fi născut mari spirite, precum poetul premiat īn zi de toamnă.

„Ave, Nichita!”

De abia a aşteptat Adam Puslojic să i se dea ocazia de a-l evoca (pentru a cīta oară?) pe prietenul lui, Nichita Stănescu, despre care (şi cu care) nu a īncetat să vorbească la timpul prezent. I-a spus lui, iar noi am ascultat sfioşi, cum s-a hotărīt ca, īmpreună cu Laurian Stănchescu, să īi dedice o carte, o carte despre „cimitirul nu prea vesel”, īn care personaje să fie „tovarăşul maestru”, adică Nichita, şi „nenea clocotristul”, adică Adam. „Să ştii, Nichita, că scriu cartea chiar īmpreună cu Laurian Stănchescu. Am discutat chiar acum, venind cu trenul, şi ne-am decis să scriem cartea. Dar trebuie să vadă şi el Maramureşul din ochii mei şi din ochii lui Nichita prin ochii mei. Vom scrie despre fumurile Maramureşului, pe care le-am văzut īn Bārsana, proiectīndu-se pe cer”, a promis Adam Puslojic. După care, citīndu-l pe Laurian Stănchescu, a īncheiat cu un „Ave, Nichita!”. Iar apoi, doar parafrazīndu-l, a mai rostit şi un „Ave, Gheorghe!”.

Lecţia Nichita

Despre Nichita a vorbit şi Gheorghe Grigurcu, tot īn cuvinte tandre: „A fost unul dintre confraţii mei cei mai agreabili, īn sensul unei omenii deosebite, deşi unele opinii ale mele ar fi putut să-l deranjeze. Dar nu numai că nu a reacţionat negativ, ci parcă a arătat faţă de mine un plus de simpatie. Nichita este o persoană de o aleasă nobleţe. Scriitorii romāni au īn Nichita Stănescu o lecţie demnă de cel mai mare interes”. Faţă īn faţă cu noi-vechi amintiri, Adam Puslojic a mai luat o dată cuvīntul, iar evocīnd ceea ce la īnmormīntare i-a spus poetului necuvintelor, „Iartă-mă, frate Nichita, că īncă mai sīntem īn viaţă!”, a reformulat: „Mulţumim, frate Nichita, că īncă sīntem īn viaţă!”. Nu a putut, apoi, să nu ne povestească despre incredibila generozitate a lui Nichita, care de cīte ori primea un dar īl īntorcea īnmiit, şi care i-a dăruit, odată, lui Adam, „Odă īn metru antic” a lui Eminescu, recitată, fără oprire, de o mie de ori.

Sunetul cuvīntului

Celălalt laureat al serii dedicate lui Stănescu a fost... scriitorul şi criticul Laurian Stănchescu, un apropiat al lui Nichita şi care a īnceput să editeze lucrarea īn 15 volume intitulat㠄Rīsul-plīnsul lui Nichita Stănescu”. Acestuia i-a fost acordat premiul „Nichita Stănescu”, suportat financiar de Cătălin Cherecheş, politician şi preşedinte al Fundaţiei „Dorel Cherecheş”. „Nichita şi-a trăit veşnicia īntr-o viaţă nemuritoare. Numai prin desprinderea de sine, prin desprinderea de cuvīnt, Nichita a devenit sunetul cuvīntului”, şi-a īnceput povestea Laurian Stănchescu, ce a evocat, īn continuare, o īntīmplare ai cărei eroi au fost Nichita şi profesorul Dan Bosoancă. Acesta din urmă s-a prezentat la uşa camerei de hotel unde se cazaseră Nichita şi Dora, cu pantofii īn mīini: „La un mare poet ca dvs. nu se poate veni decīt desculţ”, şi-a explicat el gestul. „Un poet ca mine nu te poate primi decīt desculţ”, a fost replica poetului, care şi-a dat jos imediat īncălţările.

Mama Doca – premiată pentru omenie

Surpriza serii – o surpriză foarte plăcută, din acelea care te fac să te plesneşti peste frunte şi să te īntrebi „Oare de ce nu s-a gīndit nimeni pīnă acum la asta?” – a fost „premiul pentru omenie” oferit de Cătălin Cherecheş mamei Doca, mama lui Gheorghe Pārja şi cea care suportă greul organizării gastronomice la fiecare ediţie a Serilor de Poezie. Mama Doca, extrem de emoţionată, nu a putut rosti decīt un „Vă mulţumesc frumos!”, formulă magică arhisuficientă pentru a ne da seama cīt este de recunoscătoare. După ce organizatorii au adus şi ei mulţumirile cuvenite celor fără de care Seara de Poezie de anul acesta nu ar fi putut avea loc, consilierii judeţeni Vasile Berci, Gheorghe Mihai Bārlea şi Teodor Ardelean, a venit rīndul să li se acorde atenţie oaspeţilor din străinătate. Din partea poeţilor ucraineni a recitat poetul Vasili Mahno, unul dintre cīştigătorii premiului „Nichita Stănescu” la Ploeşti şi cel care a prefaţat cartea „Nichita Stănescu. 11 elegii şi alte poeme”, apărută īn limba ucraineană. Poemul recitat, intitulat „Pălăria lui Nichita Stănescu”, a fost tradus de Pablo Romaniuc. Adam a recitat „Crucea mea din Maramureş”, poetul maghiar Gaal Aron şi-a amintit o clipă de Nichita, Pablo Romaniuc a citit poemul „Să ningă peste noi”, pruncii din Deseşti au cīntat cum au ştiut „Colindul lui Nichita” şi din nou Adam a promis că va aduce īn sala Nichita Stănescu a căminului cultural din Deseşti fotografiile şi cărţile poetului pe care le are acasă. Īn final, Gheorghe Pārja l-a īntrebat pe un alt mare poet ce sta stingher īn curtea devenită prea mică: „Cum ar īncheia Ioan Es. Pop seara lui Nichita?” „Tăcīnd”, a răspuns acesta, după care nu s-a mai auzit nimic, decīt murmur de voci hămesite potolindu-se hulpav cu sursele aromelor īmbătătoare şi declanşatoare de secreţii gastrice: sarmalele fierbinţi şi pancovele zaharisite ale mamei Doca şi ale Mariei.

Premii pentru Vlăduţ Roman şi Lucian Perţa

Seara s-a īncheiat cu tradiţionala slujbă de pomenire a sufletelor creatorilor plecaţi spre alte tărīmuri, oficiată la biserica de lemn monument UNESCO din Deseşti, şi cu un soi de „rustic party” organizat la căminul cultural din Mara (cel din Deseşti fiind īn reparaţii). Petrecerea a īnceput, īnsă, tot cu onoruri aduse creatorilor, dar celor īn viaţă: primarul Bohotici le-a acordat cīte un premiu, din partea Primăriei şi Consiliului Local Deseşti, cīntăreţului Vlăduţ Roman şi umoristului Lucian Perţa.

De atunci īncolo, vedete au fost muzica populară şi bucatele īmbelşugate. Pīnă la anul, cīnd Serile de Poezie „Nichita Stănescu” vor schimba prefixul...

Text şi foto:

Anca Goja

Baia Mare

Octombrie 2008

Grafica George ROCA (Agero)

Sydney - Australia

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia)