Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

DESPRE TREIMEA DE ZEU

Eugen EVU

Grafica de Roca

Descoperim lumea şi aceea este lumea. Ne oglindim în aceea şi i ne reintegrăm, treptat, pe măsura duratei noastre, după ce fusesem extraşi din inexistent. Ne investim în lume ca duh în real. Suntem adaos în continuitatea ei  ondulatorie, contiuumul spaţiu-timp- fiinţă. Fiinţăm. Fiecare entitate ce suntem ca unitate, concomitent racordaţi –raportaţi la pluralitate-societate, recalibrăm şi ne calibrăm olaltă cu Ea. Viaţa este Lumea şi moartea îi aparţine ca interspaţiu. În temporar repaus. Haos în naos.

Mii de ani, antedeluvian, am fost din Pater, am fost Fiii Creaţiei, prin femeie, deci eram în Patriarhat: prin aceea că eram din Tatăl, iar patriarhii erau din Adam şi trăiau veacuri, de unde conceptul de „veci-nic” (veşnic), de la VEAC- SECOL. Căderea Fiilor Cerului – vezi Genesa şi isvoare originare mai vechi, Sumer, - a constat în amestecul Lor cu  omul (femele şi masculi) deci ÎNCRUCIŞARE - coabitare în CRUCE… Aşadar hibridizare. Consecinţa a fost degenerarea (de-genezarea), degradarea şi efectele relatate în aceste izvoare: apariţia uriaşilor, canibalismul lor, incesturi între Subiecţii paterni şi surori-fiice apoi între hibrizi, mutanţi, degenerescenţa fiind un flagel care a fost stopat de entitatea supremă: nu pater nici mater, ci divină, asexuată şi ambigenă.

Măsura a fost relatată în Vechiul Testament, dar izvoare mult mai vechi, compilate de evreii Exodului babilonian (Mesopotamia) - prin descifrarea a cca 25.000 de tăbliţe, o certifică; omul adamic şi progeniturile urieşeşti au fost distruşi de Potopul global după ce eşantioane considerate compatibile a repopula planeta, odată cu ameliorarea erei post-glaciare, au fost reinplantate pentru un nou experiment genezic: al doilea om adamic, descendent din Noe. Să îi spunem Omul Noietic.

Pater este Tatăl - Mater este Materia (sau Matricea), adică cele două principii complementare care ÎNTREGESC entitatea OM şi o ÎNTREIESC - multiplică, prin coabitare şi naştere întru perpetuare.

Noi azi spunem entităţii statale PATRIE însă au fost PATRII doar atunci când  colectivităţile mari post-tribale şi clanurile, s-au dezvoltat în MATRIARHAT. Stau dovezi în arheologie – site-urile de schelete sau probe materiale, precum şi construcţii megalitice şi gigantice că o vreme descendenţii din coabitarea cu umanul au convieţuit. Pare-se că cele două RAMURI dihotomice, numite azi Neanderthalieni şi Homo  Sapienşi, s-au contopit parţial genetic şi ramura cea mai puternică, prima, s-a extins (ultime probe sunt în arealul Iberic, Spania de azi)!

Conceptul de „globalizare” este vechi de când omul alungat din Eden – sau Paradeisos (greceşte: Grădină împrejmuită de ziduri), aşadar un spaţiu genezic oferit iniţial ca laborator omului originar longeviv şi „o treime de zeu”. Globalizarea este dinamica neîntreruptă decât  temporar în istorie, anume procesul de hibridizare prin schimbările continue lente sau accelerate dramatic, ale oamenilor, pe arealurile vaste ale planetei, după cataclisme naturale sau provocate de oameni. Această dinamică o putem numi altoire, sau factor semi-natural şi artificial accelerator al experimentului totuşi NEARBITRAR al  omenirii aparent autonome? Tragismul acestui proces nu ne linişteşte conştiinţa şi încredinţarea că suntem fiii oamenilor dar şi ai lui Dumnezeu Pancreator. Prin aceea că în sufletul şi mintea noastră, deci şi în spirit, considerăm cu omenească măsură a operei în care se reflectă Dumnezeirea (Omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu!)! El este bun, iubitor şi nu ne doreşte nici idioţi, nici întorşi în caverne, ci se bucură părinteşte de făpturile (făcuţii) atotputerniciei Sale IUBITOARE:  Altfel la ce să ai iubirea de a CREA prin esenţializarea incomensurabilei forţe a TĂRIILOR COMOCE UNIVERSAL? La ce esenţializarea acestui sublim indicibil numit OMUL CUGETĂTOR şi CREATOR, colaborator cu Dumnezeu!? Orice îndoială în context ar fi de fapt păcat absolut grav: negarea de către creat, a Creatorului, aşadar diabiolism şi foame de a uzurpa, prin substituire şi pater-ucidere=paricid! Dealtfel legea SACRIFICIULUI dumnezeiesc prin FIUL ne dăruie înţelesul infinit superior: al transcendenţei Creatorului în Creaţie şi eternei reîntoarceri în Creator, in aeternum.

Uriaşa traiectorie milenară a omului pare anume ocultată de o raţiune atot-superioară, care se ocroteşte pe sine şi OPERA SA – umanitatea şi Natura cu toate vieţuitoarele: ascunzându-se şi fiind revelatorie doar PRIN ÎNSĂŞI OPERA VIE. De asemenea, este omniprezentă o entitate subînţeleasă, paralelă cu cea cu atribut divin  suprem, (Dumnezeu) – desigur emanaţie a UNULUI INCOGNOSCIBIL; o altă creaţie, superioară prin manifestare, şi substituindu-se în ipostaza de creator - acaparator, conceptiv şi Disimulat. Astfel că entitatea umană este teatrul viu de război, de conflict, între două entităţi superioare. El, omul, nu duce războaiele lui proprii, ci un război străin şi continuu de când ACEASTĂ LUME.

Aşadar noi, specia actuală, accelerând emanciparea din ignoranţa greoaie în mod natural, însă RECUPERABILĂ prin cunoaştere – descoperire – invenţie – dezvoltare - progres -, suntem situaţi principial în mod eronat în definirea de PATRIE (care are atribuit de feminitate – maternă -, confuzia fiind  a unei bizare perversiuni: iniţial am fost în MATRIARHAT (vezi miile de statui magice reprezentând deitatea supremă Venus – Venera, recte  Fecioara!!!), dar scribii cărţilor aşa numite sfinte au consacrat (nu ştim adevăratul scop), epoca antedeluviană drept Patriarhat - Vremea patriarhilor. De unde şi azi capii bisericilor sunt numiţi Mari Patriarhi (Pater - Parinte masculin, Arheo – arhaic, străvechi iniţial, din illo tempore).

Însă noi, specia actuală, am fi a treia specie, a Fiului lui Dumnezeu şi (atenţie, deopotrrivă, aşadar prin, şi  al…) OMULUI, Isus Christos. Aşadar al treia specie care anume ne aflăm în era MATRIARHALĂ disimulată în conceptul-relictă (sic!) de Pater- patriarhat, bărbatul fiind considerat primul, femeia secundară. Bisericile principale din lume continuă a diferenţia şi continuă discriminarea: femeie este CREAŢIA SECUNDARĂ; Eva (Viaţă)  a fost „ extrasă” din Adam (Pământ roşu, sua om-animal cu aspect roşcat).

Femeia în islamism este desconsiderată cum se ştie şi obligată a se ascunde chiar vederii străinului, arătarea fiind condamnată ca păcat, ispită. Fundamentalismele persistă în mai toate confesiunile religioase din lume, fie disimulate, fie draconice in facto. Şi iudeii au conservat această diferenţiere. Creştinismul însuşi, ramura din iudaismul cvasi-ortodox-fundamentalist) sunt restrictivi în accesul Femeii (Mater- Matricea, considerată necurată şi vinovată de stigmatul coabitării cu o entitate substituită (Şarpele, ori poate Îngerul Căzut, fraternizat cu umanitatea?) -   iar accesul femeii în Naos este interzis. Adăugaţi şi oprirea femeii de la orice serviciu ritualic al divinaţiei în felurimea de practici din lume.

Viaţa socială poartă aceeaşi pecete restrictivă irefutabilă. În era actuală, modernă (dar totul este REALTIV la altceva!) conceptul de PATRIE este unul reminiscent şi cenzorial, deoarece corectă ar fi denumirea de MATRIE – dacă luăm rostul femeii de a naşte şi asigura perpetuarea, Popoarele fiind de fapt MATRII în acest accept; dar prioritatea fundamentalistă este cea de PATER – Părintele masculin, aşa este în istorie.

Întâietatea creaţiei adamice şi a posteriori eviene(…), este cumva abuzivă sub aspectul raţiunii. Revenind la Fecioarele – Venusiene din Matriarhatul răsăritului omenirii, ele prefigurează FECIOARA prin care FIUL lui DUMNEZEU considerat discutabil sexuat (!) adică TATĂL - prin atribut genetic -, iar în creştinism acest lucru este indubitabil. Naşterea lui Christos din Fecioară (Virgae, sau Venera, sau Venus)- este asistată de doi ÎNGERI-iar concepţia considerată IMACULATĂ; se referă probabil la absenţa unui genom masculin uman. Insăşi sintagma de „adormirea Maicii Domnului” sugerează în lumina cunoaşterii de azi, o anesteziere şi un implant.

Isus, al Treilea om adamic, cel NĂSCUT CI NU FĂCUT -  fiind  răstignit  pe cruce, (dar remember, răstignirea era represiunea vremilor romane când cu răscoala lui Spartacus şi a sclavilor rebeli, iar pe Via Apia erau răstigniţi cu miile, ca intimidare pentru supunere)... îi spune Maicii lui umane, Maria: „Femeie, iată fiul tău”. Intrevedem aici disocierea nuanţată compătimitor dar şi cu un profund suspin asemănător acelui „Elli, Lama Sabachtanic” de celălalt atribut, de Fiu al lui Dumnezeu, adică definirea limită a unei fatalmente, implacabile CONDIŢII duble: de fiu divin conceput din fiică umană. Apropos rebeliune şi represiune: în Evul mediu tragerea pe roată era tot aşa de cumplită ca şi crucificarea. Sau martiriul lui Doja, pe tronul încins în foc; sau miile de pedepsiţi, inclusiv în numele unor religii, arderile pe rug şi suma tuturor torturilor bestiale) oare nu erau tot „opera” pretinşilor „zei”, sau „reprezentanţi cereşti”, pentru a îşi păstra privilegiile şi a condiţiona înrobirea subumană, călcând CONDIŢIA OMULUI ORIGINAR în Creaţie?

Concludem că Patriarhii bisericilor de azi în cele două mari ramuri creştine, sunt reprezentanţi ai lui PATER ab origine: părinţii investiţi simbolic cu atributul Întîietăţii condiţionale şi prin excelenţă continuatori chiar în istoria actuală, care este superioară celor PRIMARE, prin DEVENIRE, adică revelaţie a sacrului în profanul lumii. Aşa cum acei Fii ai Cerului sau ai lui Dumnezeu – Elohim (pluralitate!), au fost condamnaţi ca rebeli, cauzând „stricăciunea” şi a oamenilor (mutanţi sau încă neamestecaţi cu ei) – au fost cenzuraţi - pedepsiţi cândva, se pare că în istorie, Istoria Sacrului se repetă şi ea.

Ciclicitatea, circularitatea mişcării astrofizice cosmice, pare a fi Legea care determină şi repetabilitatea fenomenologică atât în Univers, cât şi în Sistemul nostru planetar cel puţin.  Ocultismul creaţiei însăşi pare a ni se impune ca lege implacabilă, dezvăluindu- ni-se cel puţin cu o prudenţă ce poate fi numită „a păţaniei”; rebeliunea forţelor „de jos” care tindeau să uzurpe autoritatea absolută a celor DE Sus, este aparent o măsură! Babilonul dintâi a fost pedepsit şi  acele seminţii unite în imperiul babilonian conservaseră cu acribie MODELUL PATERNAL patriarhal, după o ieşire anevoioasă  din era dominantă a Femeii - era matriarhală: impusă de rolul femeii în FAMILIE – celula de bază a socialului.

Entitatea supremă a pedepsit şi intermediarii - geneticieni disimulaţi şi confiscatori de atribuit divin creator – iar LIMBA PROMORDIALĂ - factorul VITAL al comunicării, deci al dezvoltării, emancipării, a fost amestecată; prin a DOUA ALUNGARE dintr-u EDEN sau PARADEISOS ( Grădină- cetate înconjurată de ziduri, gr). Omenirea se află într-o GALOPANTĂ operă proprie de recuperare a RETRICŢIILOR superioare prudente şi auto-ocrotitoare (să-i oprim ca să nu urce la ceruri, să nu fie asemenea nouă, citat din memorie, din Genesa, „Stricăciunea oamenilor”). Stricăciune egal Corupţie: Corupţie genetică - adică abatere de la condiţia pecetluită ancestral – arhetipal şi obligatorie întru evitarea unei „răzvrătiri-erezii-revolte ce ar primedjui OPERA Însăşi şi deci CREATORUL ADEVĂRAT: ci nu eventualul substituit sau disimulat!

Între altele, ştiinţele genetice, posibilitatea clonării umane şi a prelungirii duratei vieţii, etc, dar şi cucerirea spaţiului cosmic, din aproape-în-departe… Lumea de azi este alta decât patriarhală (o pretind doar religiile secularizante) ori matriarhală. Popoarele sunt numite Patrii dar de fapt ele sunt Matrii - prin funcţionalitatea perpetuă NATURAL a Femeii ( Fecioarei ) de a naşte fiu de om din fiu de om. Feciorul - Fecioara este uimitor de amintitor de miturile gemelare. Cain s-a căsătorit, pentru perpetuare, cu sora sa. După fratricidul originar în istorie, a urmat şi incestul originar.

Păcatul originar pare a fi cel al DEVIANŢEI din Condiţia genomică. Şi nu unul, ci repetabile: consecinţe în lanţ ale unei opere de creaţie ce nu se dovedeşte absolut dumnezeiască, dacă nu cumva refuzul de a analiza limpezi o atare dilemă, confirmă o idiotizare tristă şi degenerescentă în jos, adică o paradoxală sălbăticire în plin avânt al progresului - ca efect al RUPTURII – cu inconştienţă ori prin influenţare abuzivă din SUS, o regresiune în primitivism. Undeva în creierul nostru este o Memorie Stocată ce mai degrabă Ea ne poate ilumina şi eventual reîntoarce la tulburătoarea „treime de zeu” pe care mitologia lumii o revendică din imemoriale timpuri originare patriarhale.

Eugen EVU

Hunedoara

15 martie 2008

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)