Despre săbii şi alte ..... cele în coaste, sau ce simte Caron(l) în luntrea lui

Tabletă pe marginea interviului ziaristului C.S. şi preocupările lui studenţeşti, din ziarul Cotidianul

Corespondenţă din Elveţia - Cora Saurer Chioreanu

Impresii si pareri personale in FORUM

De foarte curând, în faţa unui monument al culturii româneşti în străinătate, mi-am exprimat tristeţea că un alt monument al culturii româneşti, din România de data aceasta, „nu mişcă nimic...”, deşi are reputaţie bună, cât se poate de bună... Monumentul exterior, care nu umblă nici în Mercedes, nici în altă maşină, ci cu metroul, îmi închide româneşte gura spunându-mi, „dar ce îi pică domnule respectivului ca să mişte ceva....” A, mişcarea era.... o atenţie ( pardon: cuvântul atenţie aici este pur si simplu faptul de a fi atent, de a remarca) la un proiect cultural internaţional propus din afară unei instituţii culturale româneşti cu veleităţi internaţionale, exterioare, dar care se manifestă mai mult ca un creuzet al impunerii personale a direcţiunii. Replica mea a fost, adică ce să îi pice? La vârsta lui, la poziţia lui, ce poate să îi mai pice, sau la ce picare ar pica el? Ma gândeam că acum 20 de ani ar mai fi picat, la un Kent, la un Whiskey, dar acum, în naivitatea mea, la ce poate pica, vă rog frumos, un corifeu al culturii româneşti... sau mai bine zis, ce i-ar putea pica unui astfel de corifeu....

Ca azi, 20 iulie 2006, prin binevoitoarea corespondenţă electronică a ziarului Cotidianul şi graţie asiduei sale jurnaliste Ioana ( nu semneaza cu numele întreg, deci o fi numai una, sau doar o responsabilă de marketing plasată să bage săbii printre biţi) să văd că ceea ce pică, pică de sus. Talmudicul „the youngest and the strongest will fall by the sword” este înlocuit definitiv cu mult citatul proverb de la Miron Costin încoace, „capul plecat sabia nu-l taie” şi pentru compensaţie „mielul blând suge de la două maice”, confer articolului interviu cu Karol Sebesteyn (Sebestyen, oare?), acum numindu-se politic corect, Caron(l) Sebastian. ( Caron= a fost un act manqué al computerului pe care scriu, dar atât de potrivit cu formula traversieră a celui care, pentru câţiva creiţari se făcea luntre-punte să îl ducă pe Poet – v.o. Virgil- în alte lumi).

S-a spart gaşca. Pardon, care gaşcă?

Cu fiori de revoltă, tristeţe, lipsă totală de înţelegere a ceea ce se petrece în lume acum, citesc articolele legate de căderea unor... „îngeri”, să spun aşa cu cei 20 de ani de distanţă care ne leagă de evenimente. Am avut şansa - gloria şi orgoliul intervin doar pe parcurs- să fi trăit în imediata contemporaneitate a studenţimii filologice din Timişoara anilor 80. Când regăsesc semnături în josul dării de seamă, mă emoţionez. Când aud că S l-a turnat pe Bodiu în timp real, îl compătimesc. Cu 20 de ani de diferenţă de nivel auditiv, este greu acceptabil... I-am cunoscut pe Cuchi şi pe Bodiu la practică, printr-o vie cred, în sala de redacţie a ziarului studenţesc mai apoi, pe coridoarele facultăţii, mai tot timpul. Erau băieţi drăguţi, printre puţinii de atunci de la Filo, fiind mai mici, nu prea îi băgam în seamă, evident. Se băgau ei? Nici de asta nu îmi aduc aminte... Le-am urmărit carierele literare de la 2000 de km distanţă, admirativ, pentru Bodiu, pentru că organizaţia pe care o conduc de promovare a culturii, limbii şi imaginii României în Elveţia primea la zi revistele literare pe care le scotea Bodiu.

Imi vine greu să cred că securitatea s-a băgat în viaţa sexuală a tînărului student de anul I sau doi pentru a-l convinge de necesitatea acestuia de a contribui la explicaţia de text a poetului Bodiu. Să fim serioşi! Erau băieţi tineri, la cămin, o duceau greu, făceau naveta de departe, în anii 80 ai Timişorii extrem de conservative şi de diferenţiate pe clase şi caste, nu era loc să li se dea atenţie. Cei „mari” de la cencluri, de la Arlus, spre pildă, i-au remarcat pe băieţi din solidaritate masculină, cum spuneam, nu prea erau băieţi la Filo, şi misogini absoluţi cum erau, fetele din gaşcă, dacă nu le erau gagice, cert, oricât de deştepte erau nu le băga nimeni în seamă. Deci, nu vă întreb cine pe cine a mai turnat, dacă se va face o tabula rasa nu mai avem nici un om în funcţie de răspundere în presă sau în edituri... Spun doar, că pe atunci, aşa era şi basta. Se turnau care cum puteau mai frumos, mai metaforic, mai în căutarea eului, mai la vreo şansă de repartiţie, mai la o băgare în seamă. Acum, cu cărţile pe masă, mai rămâne să scoată vreun ambasador asul din mânecă. E la latitudinea noastră în ce lobby intrăm, cu ce gaşcă ne dăm, pentru că de la Freud încoace s-a intervenit puţin şi s-a precizat că nu atât mama, cît congenerii educă pruncul, iar şarpele la sân, poate sta călduţ, la locul lui. Sabia lui Damocles ce îi stătea prea greu desupra căpătâiului tînărului de acum 20 ani, a devenit o sulă-n coaste acum... Dar nimeni nu îl opreşte dacă e talentat, că pile are, în gaşcă bună e, să renască şi să.... facă pe râu, pentru că tot suntem în luntrea lui Caron, în jos, în sus, altul, mai trainic şi mai frumos.

Dacă Bodiu l-a iertat, e treaba lor, nu a presei. Eu îmi aduc aminte de ei ca de doi tineri frumoşi şi talentaţi de la Filo. Aşa au fost şi aşa vor rămâne.

P.S. Când Mataragiu ( securistul oficial al Universităţii Timişoara, cunoscut de toţi) a venit şi mi-a cerut şi mie să fac dare de seamă de unde îmi cumpăr ţigări Kent şi de unde am bani să mă îmbrac şi să ma plimb cu taxiul, i-am spus că sunt analfabetă, că am intrat pe pile şi nu ştiu să scriu. Restul urcărilor în dubă, înghesuitul pe culoarele facultăţii, luatul de păr şi alte detalii cu care se ocupa tovarăşul cu ochii albaştri ca impusul schimbării notei la lucrarea de diplomă ca să nu să nu cumva să ajungă un astfel de element „şefă de promoţie” nu au importanţă. Când acest Matargiu, peste ani de la emigraţia mea oficială mi-a văzut tatăl în public, s-a prezentat, şi-a declinat funcţia şi i-a spus cinstit că am fost un caz care i-a dat mult de furcă. Dar furca nu face parte din obiectele contondente din titlul acestei tablete, doar dacă o vreţi caudină. Am trecut prin ele, mulţi dintre noi, asemeni lui Don Juan din poemul baudelairian. Caron îl duce şi pe el în Infern. Mais le calme héros, courbé sur sa rapičre (n.t. : sabie), Regardait le sillage et ne daignait rien voir. Asemeni lui, mulţi din Don Juanii timişorii ( şi din Carmencite, evident) de acum 20 de ani şi-au păstrat demnitatea şi n-au semnat nimic.

Cora Saurer Chioreanu, a studiat literele la Universitatea din Timisoara, la Universitatea Paris IV, Sorbonne si la Scoala Internationala de Semiotica de pe lângă Universitatea din Urbino, Italia. Din 1989 scrie, traduce şi predă limba şi literatura franceză în diferite instituţii de stat si particulare, în Elveţia. Îşi consacră cea mai mare parte a activităţii în promovarea romanităţii în spaţiul elveţian germanofon. Din 2003 conduce împreună cu soţul ei, actorul Dorin Dragoş, organizaţia RO-CHance, pentru promovarea limbii, culturii şi imaginii României în Elveţia.

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero : Lucian Hetco [ Impressum ]

Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)