Diaspora, Europa drobului de sare şi francofonia

Cora Saurer Chioreanu, Elveţia

Impresii si pareri personale in FORUM

Cora Saurer Chioreanu Peste două săptămâni aşteptăm cu sufletul la gură un raport…Adică, vom fi chemaţi la tablă, unde nu ne mai întreabă nimeni dacă ne-am făcut lecţia sau nu. În fond putem imporviza, suntem deştepţi şi ştim comunica… Mână în mână cu prezentarea acestui raport este Întâlnirea la nivel înalt a francofoniei.

Până atunci, toată floarea franţuzită oportunist, tradiţional sau colonizat se strânge la Bucureşti, cu gafe, fără gafe (se pare că iniţial nu a fost chemat reprezentantul francofon al guvernului libanez, ci cel anglofon, dar nu contează la număr…). Secretarul de stat al francofoniei româneşti, Cristian Preda, vorbeşte la televiziuni internaţionale cu o siguranţă de sine care, în cel mai bun caz, provoacă râsul excelând în limba de lemn utecistă, pentru că nu are curajul să ducă ideea până la capăt, deoarece nu i s-a spus ce să exprime… Consideră că face parte din misiunea dumnealui francofonă să comenteze ceea ce s-a înfăptuit în România pentru eradicarea corupţiei, la întrebarea făţiş provocatoare a ziaristei de la TV5 Monde…In nici un moment nu a încercat să separe lucrurile între cultural şi instituţional. Francofonia dacă ne uităm în zapise nu are nici în clin nici în mânec cu negocierile de adeziune. A încerca să creezi un lobby politic internaţional la câteva zile înainte de prezentarea raportului UE e ca un fel de nuntă dinaintea căsătoriei…Greu de definit pentru cel ce nu ascultă atent printre rânduri.

Francofonie, imagine şi adeziune

Nu mă gândesc că din ce are România mai bun şi mai frumos ca expresie a imaginii ei în lumea francofonă a fost ales acest domn, care a învăţat pe de rost un text ci de ce … Poate acest lucru ne face să ne reamintim discursul Preşedintelui României în Franţa, unde domnia Sa în faţa celui mai avansat bastion al luptei pentru francofonie şi noţiune de Europa va confirma interesul României de a se apropia de Statele Unite. Poate acest lucru ne face să ne amintim că Ambasadorul nostru la Paris este un domn care din 1968 este în corpul diplomatic românesc şi care între 1970 şi 1971 a absolvit cursurile Şcolii Naţionale de Administraţie publică franceză, unde numai spuma spumelor intra, reuşind a-şi crea relaţii personale cu mulţi din cei care astăzi au un cuvânt a spune în politica franceză. Tot dumnealui spune negru pe alb, într-un interviu preluat şi de presa românească acum vreo doi ani că “imaginea negativă a României poate influenţa aderarea la Uniunea europeană”, el însuşi ştiind pertinent despre ceea ce vorbeşte pentru că dirijează de mai mult timp aceste negocieri. Dacă privim peste ogradă la bulgari, nu sunt francofoni dar francofili, tovarăşa de arme şi de negocieri a intrării în bloc în Uniune este Ambasadoarea bulgară în Franţa, doamna Irina Bokova, fiică de membru în CC al tradiţionalului partid comunist bulgar şi demna deţinătoare a privilegiului de a fi studiat relaţii internaţionale la Moscova în anii dinaintea căderii cortinei de fier…

Lecţia diasporei se doreşte plină de învăţăminte şi modestie

Pe aceste premise, ne intrebam oare daca diaspora e într-un fel sau altul solicitată la bară. Votul ei a fost decisiv acum doi ani la alegeri de om nou. Românii de acasă, nu au înţeles, nu au vrut să înţeleagă sau au înţeles târziu că această diasporă este un element fundamental al interacţiunilor politice, sociale, intelectuale şi culturale, că a stat retrasă pentru că nu era suficient de... luată în seamă, sau, ca pe orice bază clientelistă, doar partea care interesa pe moment conducerea statului era luată în seamă. Diaspora nu vine să dea lectii, deşi la orice comentarii este tratată ca atare, sau a fost tratată ca atare, ea încearcă, mai bine sau mai rău să aducă o experienţă de lume în plus, unui popor care de mii de ani este într-o expectativă mioritică a picării drobului de sare....

La întrebarea cine reprezintă România in lume, înainte de ambasade, misiuni diplomatice şi artişti efemeri lansaţi printr-o lovitură de marketing a unui bun manager, veţi avea ca răspuns: românii din străinătate, cei care de ani de zile, mai mulţi sau mai puţini, fiecare cum au putut, şi-au facut o carieră, acea carieră despre care vorbeam, doar pe puterile lor, într-o ţară care nu era a lor, visând la cariera ce de drept, le revenea. In nici o altă ţară nu s-a investit atât de mult în educatie pentru ca tot ceea ce s-a considerat mai de soi să plece, să îşi pună în slujbă mercenar calităţile, pentru că acasă, aceste calităţi erau defecte. Aşteptăm modul în care guvernul va lua în considerare faptul că această diasporă, o parte din ea puternică material şi comunicaţional va avea un cuvânt de spus, cel pe care l-a spus şi prin votul ei din decembrie 2004. Va trebui adus elementul concret de interpelare parlamentară a respectării legii mult discutate despre diasporă.

Diaspora nu este o parte a poporului roman asistat, ci o parte a lui care este pe propriile picioare, şi nu de lut de data aceasta. Ea este parte a românilor care îşi asumă condiţia şi care cand vrea, ştie ce vrea! Neîncrederea diasporei în actul legislativ românesc este evidentă şi pentru că nu a fost suficient cadrul creat pentru exercitarea drepturilor ei civice. Cel care care doreşte să fie credibil trebuie să se exprime prin fapte coerente, printr-o poziţie de calitate si responsabilă. A se ascunde sub stema sau aripa unei instituţii, genul "ştiţi cum e în România", nu putem răspunde decât că ştim că vrem să fie altfel: credibil, responsabil şi cu garanţia unei prezenţe de calitate instituţională şi personală. Iar marile acţiuni ca intrarea României în NATO, chiar dacă nu au fost o acţiune de "veresie" a fostului guvern, a rămas una pe... "datorie". Cred că în aroganţa unora, se uită ca am intrat în NATO pentru că ei aveau nevoie de noi, pentru că noi de ei aveam de vreo 50 de ani şi nu am reuşit să ne facem auziţi. Exerciţiul din această toamnă este din nou legat de întrebarea cât are Europa nevoie de noi?

De ce nu se teme diaspora de drobul de sare

Revenind la reticenţa diasporei: credibilitatea se câştigă acţionând, cum spuneam într-o direcţie, coerent şi cu o acţiune de calitate. Spre anecdotă, cea mai banală cu putinţă: în momentul în care se face o promovare a imaginii României în străinătate şi se oferă ca aperitiv cu multă pompă un vin românesc prost, de “alimentară”, pentru că "nu sunt fonduri", imaginea rămane de zaibăr... dar cand se face o acţiune cu un vin excelent, imaginea rămâne cu gustul cel mai amplu în palat, chiar dacă e... pourriture cum spune francofonul, este noble.... (putregaiul nobil al vinului dulce natural).

Diferenţa dintre cele două aspecte? Inteligenţa şi... nepăsarea. Obişnuiti cu "e bine şi aşa"... revenim la ideea poporului asistat care "bucuroşi le-om duce toate..." inadmisibilă într-o Romanie europeană şi francofonă a secolului XXI.

Mi-am exprimat mândria de a aparţine acestei naţiuni, în diverse momente chiar şi atunci când a fost formulată întrebarea fatidică de ce sunt aceeaşi oameni, sau de ce sunt aceleaşi profile politice reprezentative în exteriorul României. Franţa regreta public pe postul de televiziune TF1, după alegerile din decembrie 2004, că Uniunea europeană nu va mai avea figura cunoscută a domnului Adrian Năstase la negocieri! A nu lupta pentru o profilare personală ci doar în conştiinţa actului îndeplinit este greu de cerut. Reprezentanţilor noştri francofoni şi negociatori din umbră nu le rămâne decât sarcina de a ne arata ce pot, nu ceea ce ştiu! Iar noi,cei din diasporă cu tot ce ştim si ce putem le suntem alături pentru a-i face pe cei de-acasă, din ce in ce mai credibili. Pentru că niciodată nu a fost mai pertinentă întrebarea proverbială: şi dacă ne cade drobul de sare în cap? Păi dacă ne cade…. Vom face altul, pe rîu în jos, altul mai trainic şi mai frumos.

Cora Saurer Chioreanu, Elveţia

Cora Saurer Chioreanu, după un parcurs în Maroc, Franţa, Statele Unite trăieşte, scrie şi traduce în Elveţia, unde împreună cu soţul ei, actorul Dorin Dragoş, conduce organizaţia de promovare a limbii, imaginii şi culturii româneşti, RO-CHance.

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero : Lucian Hetco [ Impressum ]

Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)