Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

DIDIER VAN CAUWELAERT

SAU CUM L-AM CLONAT NOI PE ISUS

Petre FLUERAŞU

„Evanghelia după Jimmy” este una dintre cele mai curajoase cărţi publicate în ultimii ani. Într-o lume aflată sub spectrul fanatismului religios, gestul lui van Cauwelaert este de lăudat, pentru că refuză să accepte tabuurile specifice domeniului religios şi atacă toate prejudecăţile şi clişeele specifice acestuia. Plasându-şi acţiunea într-un viitor nu atât de îndepărtat, van Cauwelaert şochează, reuşeşte să îşi pună cititorii în faţa unor întrebări existenţiale foarte importante, întrebări pe care nici unul dintre noi nu trebuie să le ignore. Pe parcursul romanului, eşti obligat să alegi, iar întregul edificiu pe care este formată conştiinţa umană pare să se prăbuşească. Amestecând clonarea cu filiaţia divină, televiziunea cu sinuciderea, moartea cu salvarea, cartea ne forţează să privim în viitor, către o societate unde nimic din ceea ce ştiam nu va mai fi valabil. Abia atunci credinţa noastră va fi testată cu adevărat...

Cartea nu se fereşte de subiectele controversate, abordând cu dezinvoltură probleme legate de instituţia Bisericii. van Cauwelaert atacă ipocrizia multor preoţi, scoţând în evidenţă transformarea instituţiei ecleziastice într-o simplă firmă comercială. Biserica are nevoie de PR într-o epocă a ateismului aclamat, într-o epocă în care Isus stă liniştit pe scaunul unui bar şi dă pe gât pahare de votcă încercând să-şi păstreze calmul interior: „-Eu am fost însărcinat să informez Sfântul Scaun în legătură cu dosarul dumitale. Vrei să-ţi amintesc elementele de care dispun? O condamnare de trei luni cu suspendare pentru atac asupra unor minori, o legătură notorie cu o femeie măritată, lovituri şi răni provocate intenţionat în incinta unei biserici, jefuirea unui distribuitor automat de gogoşi, pretinsa reanimare, lipsită de martori, a unui pieton căruia i s-a pierdut urma şi vindecarea ipotetică a unui aşa-zis orb fără existenţă administrativă, a cărui cecitate nu se sprijinea pe niciun certificat medical.Se zvârle înapoi şi-şi strânge fălcile, cu privirea într-o parte, în timp ce o tânără cu sâni gelatinoşi ieşind din decolteul alb ne aşterne farfuriile. Consilierul Glassner mi-a umplut paharul. Îl dau pe gât dintr-o mişcare, încercând să rămân zen.”

Imaginea lui Isus este ciudată, nu se circumscrie niciunui tipar. Mântuitorul este nepăsător, un bărbat tipic al clasei de mijloc, preocupat mai mult de sexul nebun cu o femeie măritată decât de salvarea unei lumi care nu merită asta. Într-o societate americană aflată în pragul colapsului, în mijocul unei umanităţi care se îndreaptă spre dispariţia iminentă, acţiunea romanului transcende sensurile religioase imediate şi se concretizează într-o meditaţie profundă şi autentică asupra ideii de fiinţă şi asupra legăturii dintre noi şi o divinitate pe care până la urmă am creat-o. “Evanghelia lui Jimmy” reia mitul creării lui Dumnezeu de către om, reuşind să îl înfrumuseţeze şi să îi ofere o dimensiune futuristă atractivă. Într-o lume pe care o anticipăm, o lume pe care o simţim, învierea lui Isus pe baza unui ADN conservat într-o cârpă nu pare ceva atât de imposibil...

Cartea provoacă lumea clericală, care este pusă faţă în faţă cu temerile ei cele mai mari. Isus nu mai aparţine bisericii, ci oamenilor, care sunt singurii care pot decide în acest mileniu al vitezei. Amestecând scenele dramatice cu un romantism pe alocuri şocant, van Cauwelaert creează imagini extraordinare, dure. Printre cele mai impresionante este noua Golgotă, pe care mântuitorul o urcă sub ochiul atent al camerelor de filmat şi acompaniat de un poll online care îi va decide soarta. Autorul sondează adânc în profunzimile spiritului uman, scoţând la iveală atât tarele cât şi momentele în care oamenii îşi înţeleg propria natură şi refuză să se comporte ca nişte utilizatori supuşi. Mustind de erotism, eretică în esenţă, cartea rămâne o mărturie importantă despre un viitor posibil, un viitor în care vom face sex la distanţă şi ne vom slobozi şi sufletul la mii de metri deasupra unui ocean absent: „Se uită lung la mine, îşi muşcă buzele, acceptă. O urmăresc cu privirea. Când se aprinde beculeţul roşu pe peretele din faţă, închid ochii, îmi pun mâinile le gură, mă cuplez la trupul său aşa cum încercam să-l simt pe accidentatul din Harlem, cel care simula moartea, pe orbul de la sinagogă, arţarul din Central Park, ciobănescul german al FBI-ului, pe Irwin Glasser şi pe micuţa Tian. Şi fac dragoste cu întreaga fire, cu copilul care se trezeşte, încearcă doar câţiva paşi şi moare, cu migrena lui Irwin Glasser ca să îl scap de ea, cu femeia vieţii mele ca să fie fericită cu altul, cu bătrânul prăpădit din fotoliul pe rotile care mă pune să salvez specia umană căreia puţin îi pasă... Fac dragoste nemişcat în cer, fără rost şi ştiu că dincolo de uşă Kim vibrează în acelaşi ritm cu mine şi va juisa în acelaşi timp. Mă rog ca eşecul misiunii mele să nu-i provoace necazuri, să mă uite fără durere. Şi încredinţez sufletul ei Domnului, slobozind, derizoriu, o sămânţă care oricum nu va da naştere niciodată vreunei fiinţe vii.”

Stilul este autentic, specific unei lumi din care simbolurile autentice au dispărut de mult. Ritmul antrenant oferă romanului forţă, transformându-l într-o adevărată frescă a regăsirii. Mizele capătă amploare, de la banalitatea unei partide de sex reuşite la puterea care poate răsturna întreg universul. van Cauwelaert reuşeşte să creeze o adevărată deux et machina care macină chiar şi personalitatea lui Isus reîncarnat, oferind o poveste fascinantă prin intermediul deselor schimbări de perspectivă. Cititorii simt alături de mântuitor, îi trăiesc povestea, pentru a descoperi la sfârşit că fiecare dintre noi poate ajunge acolo dacă îşi doreşte asta cu adevărat. Cartea ne demonstrează fără urmă de echivoc că fiecare dintre noi este Dumnezeu.

Romanul atacă majoritatea simbolurilor religioase, demonetizându-le de multe ori cu brutalitate. Autorul nu face nicio concesie, prezentând cu lux de amănunte un paradis devastat, o ţară care nu îşi face faţă sieşi. Romanul marşează pe ideea de smulgere a individului dintr-o lume familiară şi abandonarea sa în mijlocul unui ocean de incertitudine. De acolo, din miezul problemelor, se nasc adevăratele caractere. Jimmy trece prin toate încercările biblice şi reuşeşte să demonstreze într-un final apoteotic că Dumnezeu este făurit chiar de societatea care mai apoi îl uită. Până la urmă, un mântuitor care nu scuipă sânge nu este decât o mostră de publicitate mincinoasă. Cine mai vrea astăzi graţieri: “De afară, continuau să răzbată zvonuri de răzmeriţă. Mă temeam ca nu cumva credincioşii fanatici să se repeadă la Jimmy, să-l poarte pe braţe, să-l silească să facă vreo minune, dar întreruperea spectacolului îl văduvise pe actor de binefacerile propriului său rol. Frica era mai puternică decât credinţa, izbăvirea se rezolva cu fuga şi nimeni nu se mai interesa de cel care, cu numai o jumătate de oră în urmă, era purtătorul speranţei omenirii. Un Isus graţiat nu mai avea nicio noimă. Totul nu era decât impostură şi trucaje, publicitate mincinoasă.”

„Evanghelia după Jimmy” este o carte puternică, una dintre cele mai curajoase cărţi scrise de un autor european. Fără să facă niciun compromis, fără să se teamă de reacţia celor atacaţi, van Cauwelaert şochează şi ne pune pe gânduri, ne face să înţelegem că lumea s-ar putea îndrepta spre un moment în care ştiinţa nu va mai putea să ne apere. Dur, brusc, s-ar putea să descoperim că profeţiile se împlinesc. Întrebarea care se desprinde din roman este ce vom face atunci şi dacă vom fi capabili să rămânem fideli propriilor noastre convingeri. O carte a ideilor fixe, o carte a certitudinilor spulberate, „Evanghelia după Jimmy” rămâne un punct de referinţă în literatura ultimilor ani şi cu adevărat un roman de căpătâi pentru oricine aspiră la dumnezeire. În contextul societăţii glossy care ne învăluie, sintagma “I am God” nu mai este de mult o simplă figură de stil...

Petre FLUERASU

Bucureşti

20 iulie 2008

Bibliografie

Didier van Cauwelaert – Evanghelia după Jimmy – Humanitas – 2008

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)