DOR DE EMINESCU

Constanţa Abălaşei – Donosă

              L-am iubit pe Eminescu, de cum am terminat de învăţat alfabetul, să pot  citi , să  pot  scrie . Nu numai că mi-a fascinat copilăria şi adolescenţa prin toată creatia sa , însă  l-am  iubit şi pentru frumuseţea chipului său, care mi-a părut dintotdeauna că este  a un crai de la răsărit, călătorind prin această lume cu creaţia sa literară plină de har , lăsându-ne moştenire poezia sa în limba noastră românească , făcând-o cunoscută şi netulburată, printre scrierile şi  limbile lumii ,  încă din perioada existenţei sale .

            Mă bucur şi cinstesc ca fiecare român din această ţară, plaiurile botoşenene , care au dat neamului nostru  mari oameni de cultură; Eminescu, Nicolae Iorga, Ştefan Luchian, George Enescu şi nu numai. Aceste  locuri hărăzite de Dumnezeu îmi sunt atat  de dragi ; în primul  rand ca mi-au legănat   paşii copilariei ,  apoi  sunt locuri  în   care moşii şi strămoşii mei îşi au somnul de veci. Şi  când ajung aici de două sau de trei ori pe an ,  primul lucru pe care-l fac cu mare sfinţenie este , să-ngenunchez la mormântul  fiecăruia  punând  o floare, aprinzând o lumânare şi  stropind în mare tihnă ţărâna, cu o lacrimă albastră .

           Ca fiecare loc al acestui  pământ  românesc ce-şi are istoria sa , şi oraşul Botoşani, este la fel , prin tot ce a putut face şi sfinţi  „OMUL „ .

           Nimic nu este întâmplător ! Bunul Dumnezeu, le ştie şi le aranjează pe toate în această lume .

            Preţuire şi dragoste mai mare pentru Eminescu , mi-a fost  impulsionată  de  catre doamna Cornelia Viziteu, director la Biblioteca  Judeţeană Mihai Eminescu din oraşul Botoşani  prin anul 1999, apoi în anul 2000, an declarat de UNESCO  - ANUL   EMINESCU - ,  prin participarea mea la un concurs de Ex - libris , organizat de această bibliotecă A urmat  în  anul 2002,  invitaţia regretatului prof. dr. Constantin Mălinaş , din Oradea,  plecat  dintre noi la 24 februarie 2010, finalizată prin  publicarea graficilor  mele legate de Eminescu  în  revista  pe  care o coordona, Ex librisul Românesc . În unele dintre reviste acordându-mi-se spaţii largi . După câteva personale de grafică şi acuarelă la Botoşani în anul 2003 şi 2004, în anul 2005 , când s-au împlinit 155 de ani de la naşterea  poetului ,  „Zilele Eminescu   la Botoşani „  s-au deschis cu expoziţia mea personală de grafică , „DOR de EMINESCU „în data de 14 ianuarie. Cuprinzând aproape 70 de lucrări, în peniţă;  ilustraţii la poezia poetului , locurile natale cât şi personalităţi culturale din perioada sa .

           Memorabilă  mi-a ramas  în  suflet însă , participarea mea alături de alte personalităţi culturale, invitate  special  în data de 15 ianuarie 2005,  la un Tedeum ţinut în  biserica Uspenia, biserică unde a fost botezat Eminescu, apoi la depunerea  de coroane şi flori la statuia poetului din faţa Teatrului  Naţional Mihai  Eminescu din Botoşani .

           Ipoteşti , locul unde s-a născut marele  nostru poet nepereche. Niciunde în ţară , nu se pot găsi într-un spaţiu atât de  restrâns , obiective culturale atât de diverse , fiecare  valorificându-şi  propia sa  autenticitate: Casa  memorială, Bisericuţa familiei Eminovici, datată din anii 60 al secolului XIX- lea , Casă ţărănească de epocă , ce a aparţinut ultimei proprietare a moşiei în care s-a amenajat un muzeu etnografic al zonei ( loc  în care îi plăcea lui Horia Bernea să picteze în mare linişte ) ,Biblioteca Naţională de Poezie (idee aparţinând lui Laurenţiu Ulici ) , clădire cu două nivele şi o sală amfiteatru ,Muzeul Mihai Eminescu inaugurat pe 15 ianuarie  2000 .

Constanţa Abălaşei – Donosă

text  şi  grafică

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com