|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri |
|
|
Rodica Elena Lupu
A vorbi, a scrie, a imprima, a publica, sunt cercuri ale inteligenţei în acţiune care se lărgesc din ce în ce mai mult, sunt undele sonore ale gândirii. Acest spirit care visează, poetul este o melodie care ne încântă urechea şi trăieşte într-o rază de soare.
Să fac mai întâi o precizare. Dacă autorii acestui volum nu se numeau Elena Andrieş, Mihai Apostu, Valeriu Cercel, Andrei Daroczi, Stefan Dumitrescu, Victoriţa Duţu, Aneta Georgescu, Elena Glodeanu, Alin Frenţiu, Liana Icobeţ, Mihai Leonte, Felicia Niculina Lămăşanu, Elena Munteanu, Luminiţa Scotnotis, Carmen Schmidt, Mariana Tănase, Niculina Vizireanu, aş fi declinat fără să ezit invitaţia de a prefaţa o carte de poezie. Şi nu numai pentru că nu sunt critic literar. Eu nu am ieşit din secolul al XX-lea în materie de poezie, dar o citesc, mai scriu şi eu versuri iar poeziile din acest volum îmi plac pentru că se adresează omului, omului în întregime.
Îi apreciez mult pe autorii acestui volum, şi nu pot să nu scriu câteva gânduri despre poemele lor, pe care le-am citit şi uşor surprinsă, şi cu interes iar nu o dată, ca atunci când am ajuns la „Drumul Crucii”, „Martiada”, „Spovedanie”, „Scriitorii se nasc, însă…”, „Vino Basarabie acasă!”, „Cea care aş fi”, „În serile însingurate”, „Suflet în derivă”, „Fă-ţi timp…”, „Caut…”, „Priveşte-mi ochii”, „Mă plânge Universul…”, „Curcubeul clipelor”, „Identitate”, „Timpul din palme plânge”, cu o emoţie tulbure.
Spaţiul şi timpul îi aparţin lui, poetului, singura fiinţă căreia îi este dat să tune şi să şoptească, având în el, ca şi natura, bubuitul norilor şi freamătul frunzei.
Cine spune poet spune istoric şi filozof în acelaşi timp. Toţi aceşti autori sunt o apariţie explicabilă în poezie... O apariţie absolut necesară... Ei au de primit sfaturi decât de la natură, de la adevăr şi de la inspiraţie sunt prezenţi pretutindeni în poezia lor, vin, se duc, rătăcesc, visează, toate le aparţin: cerul, pământul şi norii, alcătuiesc un tablou strălucitor în oglinda fanteziei lor.
Adevărata poezie, poezia completă, este armonia contrariilor. Poeziile din acest volum, intitulat „DRUMURILE VIEŢII”, sunt compuse din frumos şi ideal. Fuziune de elemente aproape contrare pe care numai geniul le poate uni! Frumosul vrea contururi, idealul vrea infinituri.
Dacă marea poezie este spectrul solar al gândirii omeneşti atunci ea conţine filozofie, aşa cum sufletul conţine judecată iar cei poeţi care au contribuit la realizarea acestei minunate antologii de poezie au o viaţă sufletească izvorâtă din conştiinţa lor, sunt adevăraţii poeţi, cei care întruchipează suma ideilor timpului lor şi asemeni torţei ce o poatră vor lumina Viitorul.
Prin toţi aceşti autori poezia câştigă în profunzime. Simbolul, metafora, asociaţia neaşteptată, epitetul, ritmurile cele mai felurite capătă, într-o interpretare strict funcţională, adecvată conţinutului, capacitatea de a revela un vast univers sufletesc în care răsună acorduri grave, duioase sau gingaşe. Scrise sinestezic aş spune, poemele curg cu limpezimea dar şi cu repeziciunea unui izvor de stâncă, trezind ample reverberaţii în sufletele iubitorilor de poezie.
Rodica Elena LUPU
Iată câteva dintre poeziile scrise de mine în acest volum:
VOI TRĂI...
O voi lua de la capăt Aşa îmi spuneam. Ştii. De mâine…viitorul Voi face sport, voi trăi, voi iubi. Voi? Acum e doar o perioadă de tranziţie Ştii. Repetiţia. Preludiul. Totuşi unii oameni mor firavi. Nu noi! Libertatea supremă e o temniţă Trecutul o oglindă care stă cu spatele O locomotivă. Oamenii fug să o ia de la capăt. Uneori ameţesc, am o stare confuză de slăbiciune Am să fac sport Voi fi puternic Zilele trecute mi-a căzut un dinte Mă simt bătrân. Urât O alveolă goală Ecouri. Un inorog Fildeşul dragostei Desigur şansa mediocrităţii Voi iubi, voi citi, sigur că da Voi fi cult şi slab copleşit de bubele singurătăţii. Dar ce voiam să spun? A da! Voi trăi....totuşi.
TE CAUT
Constelaţii de oxigen într-o vază cu apă Caut o femeie în care să-ncapă Universul întreg, dorinţa mea toată, Formele şi toate senzaţiile O femeie nouă mereu, Curcubeu şi cascadă Care să răsară, să explodeze, să ardă Să facă din mine ce vrea Atom, om sau stea Tot timpul să ia şi să dea Sângele din inima mea Să ne topim într-o singură fiinţă Într-un orgasm de conştiinţă Într-o furtună de zbor şi splendoare Din care naşte şi moare Viaţa cea verde şi luminoasă Femeie frumoasă urcându-mă-n cer Între constelaţii şi îngeri de miere Până sus, sus la Dumnezeu Unde nu mai eşti tu sau eu Doar adevărul, lumina şi viaţa!
COMOARA TRISTĂ
Generalii s-au urcat în tren Războiul e pierdut, o ştiu cu toţii Şi-ncarcă sute de vagoane mari Cu tot ce-au jefuit în timp ca hoţii.
Cu garda personală, cu muniţii, Cu câteva surori pentru răniţi, Cu-arhiva bătăliilor pierdute Şi-o mână de spioni descoperiţi.
Şi-ncepe goana către vizuină Locomotiva geme de efort Iar la opriri se abureşte toată Se-nchide ca şi pielea unui mort.
Prin staţii generalii mai adună Câte-o comoară sau câte-un muzeu Cu care umplu multele vagoane Ale acestui tren mereu mai greu.
Şi fuga lor devine mai înceată Iar generalii au priviri uriaşe Dau ordin ca să se dezlege grabnic Vagoanele răniţilor în faşe.
Şi fuga se continuă bizară Adăugând vagoane cu averi Şi semănând tot ce-i în plus în urmă Spioni, soldaţi, muniţii, armurieri.
Aflaţi în situaţia ciudată Când nemaifiind nimica de lăsat Înconjuraţi de aur, diamante Chiar generali-n gol s-au aruncat.
Unul pe altul, până când, în urmă, În ordine crescândă morţi pe drum Cu faţa răvăşită de izbândă A mai rămas un general nebun,
Dar şi el va muri căci nu e cine Să-l apere de-acest pierdut război De inmamicul care iată, vine, Să-şi ia comoara tristă înapoi.
Din volumul „DRUMURILE VEŢII” poezii de Rodica Elena LUPU
------------------------------------------- Cu stima Mihai Apostu'
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia. Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei. |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|
