Sabina MĂDUŢA:

DIVINELE SPLENDORI DĂRUITE BUCUREŞTENILOR DE CĂTRE MELANIA CUC

 

„Divine splendori, pentru ca eu nu pot numi decat astfel numeroasele şi splendidele icoane pe sticlă semnate de MELANIA CUC, icoane  care sunt aşezate din 21 decembrie pe simezele Galeriei de Arta Nicolae Grigorescu de la Centrul Cultural MIRA din Bucuresti.

 

Cu o zi înaintea vernisajului, expoziţia a fost vizionată şi apreciată de Preafericitul Parinte Patriarh DANIEL, prezent în locaşul de Cultură al Internelor pentru a audia un minunat concert de colinde în interpretarea a doua formaţii corale: Corul Seminarului Teologic Ortodox „Nifon Mitropolitul” de la  Mânăstirea Pasărea şi Corul Seminarului Teologic Liceal Ortodox din Bucureşti.

 

 

 

Ceea ce a adus nou în pictura pe sticlă traditională, transilvană, au fost  FERESTRELE, acela lucrări în culori şi tonuri specifice artei iconarilor de la Nicula, dar aşezate într-un context nou, în giurgiuvele vechi de case care nu mai sunt astăzi decât amintire. Ferestre care nu au mai fost găsite ca trebuincioase pentru gospodăria ţăranului, astăzi tot mai emancipat, din satale noastre, s-au dovedit a fi un suport ideal pentru arta acestei pictoriţe, care lucrează doar pentru a îmbina prin Artă scrisul cu dimensiunea vizuală a Vieţii. Între noi ca oameni, lucrările din aceasta expoziăţie sunt  adevărate mesaje de dragoste, de dăurire şi mai ales de Credinţă.

 

O altă supriză a constituit-o lucrarea „STUDIU”, un eşation de modernism implementat în arta picturii pe sticlă, colajul de un realism frust, preluat din prezent, fiind asimilat motivului religios fără tuşe care ar fi putut, într-un alt context să deranjeze.

 

Sosită de la  Bistrişa, în Capitală,  cu un dar atât de preţios pentru noi, Melania s-a bucurat de o primire caldă din partea numeroşilor vizitatori prezenţi la vernisaj, cunoscuţi ori necunoscuţi, picturile sale minunate având darul să ne infioare  sufletele şi să ne pregătească pentru Marea Sărbătoare a Naşterii Mântuitorului. Din partea gazdelor au vorbit, elogiind creaţiile artistei, pictorul Nicolae Pârvu, scriitorii Geo Calugăru şi Monica Mureşan şi preotul Nicolae Constantin.

 

Trebuie amintit că expoziţia are şi de data aceasta un nobil scop umanitar, aşa cum a avut şi la Sighişoara şi la Târgu-Mureş. Scriitoarea de marcă, Melania Cuc, ne-a surprins încă odată dezvăluindu-ne cu această ocazie şi veritabilul său talent în arta plastică. Ea face parte dintre acei creatori născuţi, iar nu făcuţi, o aleasă care fructifică din plin talanţii cu care a hărăzit-o Dumnezeu. I-am fost alături Melaniei Cuc la aceasta întâlnire cu publicul iubitor de frumos dintr-un Bucureşti alergând, în aceste zile de dinaintea Sfintelor Sărbători, poate mai mult după bunuri de cosum imediat decât pentru alinarea şi încântarea sufletului. Şi totuşi au mai existat destul bucureşteni care au lăsat pentru câteva ore problemele cotidiene şi s-au bucurat să privească ceea ce Melania Cuc denumeşte „Ferestre transilvane”.

 

-------------------------------------------------

 

 Monica MUREŞAN:

PORTRET DE ARTIST – MELANIA CUC, HAR ŞI DAR

 

Multe cuvinte ar trebui alese pentru a-i face Melaniei Cuc portretul artistic. O creatoare complexă, a cărei activitate de scriitor se dezvoltă în consonanţă cu aceea de artist plastic poate fi definită, în câteva cuvinte, ca mânuind condeiul şi penelul, făurind cuvânt şi imagine, deopotrivă înnobilate de caratele imaginaţiei cosmice, cu ochiul minţii preavăzător prin timpuri şi spaţii, cu vocea puternică tot atât cât firişorul de iarbă străbătând prin piatră şi pământ îngheţat într-o miraculoasă înfruntare cu acestea… şi poate de o sută de ori mai puternică decât lasă a se vedea, prin imensa capacitate de a se teleporta în secundă şi secole, îndărăt în spaţiul-timp arhaic, strămoşesc, de unde îşi extrage energii şi sevă.

 

În numele ei s-a cuibărit spiritul melosului şi al cuvântului sacru: iubire şi credincioşie pentru slova cu sens, pentru imaginea înnobilată de conotaţii lirice şi plastice solariene. Ea îşi urmează drumul propriilor proiecte şi ţinteşte spre sferele de cleştar unde-i este încrustat destinul creator.

 

 

           

Poet al plaiurilor de lumină şi pictor de icoane-semn, trecând cu uşurinţă de la penel la condei, dar şi invers, artista intuieşte culoare şi imagine şi de aici nu mai este decât un pas până la a picta sensul şi a cuvânta imaginea. Străluminată de har, în jurul său bat din aripi de curcubeu îngerii breslelor pe care i-a primit cu deasupra de mărinimie în clipa naşterii, ca dar ceresc.

           

Chipurile icoanelor sale sunt bune şi blânde, calde şi umane. Între  profan şi sacru, uman şi transcendent, artista re-creează povestea pentru a-şi transpune emoţia convertind-o în materialitate. Ca tehnică picturală, foloseşte motivele bidimensional sugerând un timp ficţional al poveştii fără sfârşit în care plasează personajul-chip iar tuşele sunt păstoase, clare, sigure şi esenţializate. Există o reală alchimie a compoziţiei şi a tematicii: prin ochiul sufletului său figurile capătă suflu, de parcă tocmai s-au urcat în cadru, pentru a-ţi sta alături şi a-ţi spune o vorbă bună. În faţa lor poţi să vorbeşti singur, să plângi sau să râzi. Ele stau acolo pentru a-ţi reda încrederea şi te privesc umanizate de un sentiment de compasiune şi alinare.

           

Melania Cuc nu caută perfecţiunea ci expresia care să comunice, cât mai aproape de sentiment. În dialog cu receptorul de artă, ea doreşte să îşi comunice emoţia profundă în formă artistică iar mijlocul prin care o face este empatia. Simbolul este astfel simţit, perceput şi se transmite prin activarea emoţiei receptorului. Şi astfel devine şi harul un dar de dat mai departe.

 

----------------------------------------------------------------

Darie DUCAN:

FERESTRE DE FRUMOS

 

De parca parca roua s-ar depune sau frigul ar face corole când ele, ferestrele, ar mai fi funcţionale. Nu iţi vine să deschizi o astfel de fereastră chiar dacă te-ai sufoca, fiindca ferestrele Melaniei Cuc, icoanele ei trebuie privite închise. Aceasta e deschiderea. Prin ele ţi se pictează spectrul, sufletul, viaţa!