|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Lansare de carte
"Adevărata frumuseţe nu are vârstă, greutate sau înălţime, ea este spirit ce dăinuie". Aşa ... a mărturisit printre lacrimi, Elena Toma (foto), păstrând totuşi pe buze, un zâmbet cald, pe care l-a dăruit tuturor celor prezenţi acolo, sâmbătă, 20 octombrie 2007, în Sala Marin Preda a Centrului Cultural al Ministerului de Interne din Bucureşti. Prieteni, colaboratori ai Elenei Toma, foşti sau actuali elevi, au trăit cu toţii momente de neuitat. Cei trei organizatori care s-au ocupat ca totul să iasă bine sunt Dan Simion, Sorin Teodoriu şi Bogdan Gagu. Acolo unde aceştia sunt prezenţi şi mai ales atunci când toate pregătirile sunt sub coordonarea acestora, poţi fi sigur că totul merge strună. Nu poţi fi dezamăgit şi uite-aşa, bagajul memoriilor tale va fi mai bogat cu încă o amintire frumoasă. Poezie, muzică, momente artistice, interpretate de grupul tinerelor de la IndArt ne-au purtat pe aripile unei lumi de vis. La lansarea de carte, Doina Ghiţescu, actriţă talentată şi membră a Clubului XXL, a dat evenimentului un farmec aparte. Optimismul şi sinceritatea domniei sale, şi nu în ultimul rând, eleganţa prin care aceasta a lăsat mesajul transmis să ne atingă sufletele, au reuşit, încă odată, să demonstreze că motto-ul Elenei Toma nu este decât un adevăr incontestabil: "Totodată, împreună cu lansarea celor două volume pe care Elena Toma ni le prezintă astăzi, mai aniversăm: 10 ani de la înfiinţarea Clubului XXL şi respectiv 5 ani de existenţă a Canalui ad-hoc de pe Undernet” a mai adăugat Doina Ghiţescu. Şi pentru că nimeni nu reuşeşte să intre în pielea unui personaj mai bine decât ar putea-o face un actor profesionist, cu un real talent, Doina Ghiţescu ne-a prezentat un fragment din romanul Elenei, intitulat: FIINŢE DIFICIL DE FIXAT, din care citez:
"- Minim este o iluzie! L-am inventat! Am creat un personaj, măcar în povestea mea să fiu iubită aşa cum îmi doresc. - Emma! Tu nu eşti o femeie normală. Eşti nebună, spune Crina aruncându-se în piscină, încercând s-o scufunde pe Emma. - Wrong! Sunt o nebună normală! Ha, ha, ha, ha... - Şedinţa de azi s-a terminat, anunţă Zighi, ceremonios. De mâine, trecem la treabă. Acum, haideţi să ne relaxăm! Vă invit să bem ceva rece, până pregăteşte Tante grătarul. În cinstea proiectului nostru, toată lumea, cu stângul înainte marş…la apă. Ha, ha, ha… Aşa cum eram îmbrăcaţi, pe rând, ne-am aruncat în apa limpede din piscină, chicotind, ca nişte copii. Cât adevăr! Venim pe lume, trăim, murim…copii. Într-o zi toridă de vară, ce poate fi mai plăcut ca…o baie de zâmbet şi lumină? !"
Elena Toma ne oferă variante, lăsându-ne să alegem. O carte a experienţei, din care cititorul nu are decât de învăţat. Volumul te poate ajuta să-ţi exorcizezi demonii interiori, exprimarea frustă şi directă reprezentând cel mai puternic argument în acest sens: “- Sunt ateu, Gina! Din respect pentru tine, mă abţin să-ţi spun cât mă dezgustă credincioşii. Te-am văzut făcându-ţi semnul crucii, bleah! Mi-ai amintit de aceşti naivi, închinându-se, rugându-se cu ochii închişi de parcă apocalipsa ar veni în orice clipă. Am fugit de lumea asta în care muzica religioasă se ascultă la maxim. Toţi te consideră nebun când le spui că nu crezi în Dumnezeu. E hilar să-i vezi disperaţi, să găsească un scop în viaţa lor. Mă dezgustă gândul că facem parte din aceeaşi specie. Don profesor, aveţi cuvântul! - Maestre, sunt în asentimentul tău. Va veni şi ziua în care creştinii, indiferent de religie, se vor trezi şi îşi vor da seama că nimeni up there protecting us, everything it's down, here. Râsu-plânsu, ca să-l citez pe Nichita Stănescu, credincioşii sunt dezgustaţi de atei.” Acţiunea romanului este actuală. Regăsim în carte numeroase referinţe familiare, de la emisiuni TV şi până la regizori celebri. Lumea descrisă de Elena Toma este o prelungire a realităţii, care păstrează calităţile acesteia, dar încearcă în acelaşi timp să meargă mai departe, să le îmbogăţească. Personajele folosesc un limbaj firesc, simplu, familiar fiecăruia dintre noi. Oamenii nu vor să epateze, ci îşi trăiesc vieţile, încearcă să reuşească. Dorinţa de a se impune defineşte în esenţă fondul ideatic al fiecărui personaj. Fiecare individ încearcă să lase ceva în urma sa. Idealurile sunt măreţe, chiar dacă de multe ori capacitatea de a acţiona este limitată. Diferenţele dintre cele două povestiri ţin şi de timpul desfăşurării lor. Dacă lumea lui tanti Vivi este dură, modernă, iar acţiunea se derulează fulgerător, în manuscrisul Emmei evenimentele se succed într-un ritm mai lent, romantic pe alocuri. Iubirea transcende acţiunea, personajele sunt individualizate prin intermediul sentimentelor, iar lumea exterioară este definită plecând de la simple trăiri. Declaraţiile de dragoste potenţează textul, apropiindu-l de cititor: “Emma, despleteşte-ţi gândurile, femeie cuibărită în pântecele măştii, să curgă peste braţele clipei. Omul din tine cere să se nască. Pământul scânceşte sub pielea transparentă să-şi scrie cuvintele cu foşnet de cerneală, pânză de păianjen care acoperă timpul. Eşti insuportabil de singură. Se aude în tine plânsul. Dezbracă-te de vremea tragediilor. Ridică-te printre file deschise în aşteptare cu inspiraţie râu de speranţe departe de regrete, bulversate amăgiri. Aruncă veşmântul de mătase. Te vei trezi dimineaţă, în aşternut cu Anul abia sosit. Flori de piatră-ţi împiedică răsăritul, surprins de soarele din lumina ta, femeie cuibărită în pântecele măştii, viaţa nu poate fi un carnaval fără sfârşit. Cu toată dragostea mea. Tedi” Stilul este direct. Limbajul este îmbogăţit de numeroase elemente colocviale, transformând cartea într-o frescă a României la început de mileniu. Fiecare încearcă să-şi joace rolul cât mai bine, să reuşească să lase ceva în urmă. Elena Toma analizează cu fineţe personajele, insistând mult pe trăsăturile psihologice. Vrem să îi înţelegem pe cei din jurul nostru, vrem să ştim care sunt mecanismele ascunse care ne guvernează existenţa. Romanul ne permite să visăm, relaxându-ne în acelaşi timp. Nu există încrâncenare inutilă, autoarea urmăreşte relaţia dintre cauză şi efect. Dialogurile sunt simple, emoţionale, reliefând plăcerea simplă a interacţiunii. Prietenii sunt darul cel mai important al vieţii, iar cartea ne învaţă cum să îi preţuim. Naraţiunea la persoana I fluidizează textul. Trăim şi înţelegem prin ochii autorului, schimbând perspectiva odată cu trecerea de la un roman la celălalt. Elena Toma mizează pe sentimente şi reuşeşte să-şi impresioneze cititorul, să îi ofere motive pentru a se bucura de existenţa sa. Rămânem până la urmă nişte copii, care trebuie să înveţe să se bucure de timpul pe care îl au la dispoziţie. În jurul nostru sunt atâtea motive... Trebuie doar să avem curajul să le privim, să avem curajul să le căutăm:
“- Emma! Tu nu eşti o femeie normală. Eşti nebună, spune Crina aruncându-se în piscină, încercând s-o scufunde pe Emma. - Wrong! Sunt o nebună normală! Ha, ha, ha, ha... - Şedinţa de azi s-a terminat, anunţă Zighi, ceremonios. De mâine, trecem la treabă. Acum, haideţi să ne relaxăm! Vă invit să bem ceva rece, până pregăteşte Tante grătarul. În cinstea proiectului nostru, toată lumea, cu stângul înainte marş…la apă. Ha, ha, ha… Aşa cum eram îmbrăcaţi, pe rând, ne-am aruncat în apa limpede din piscină, chicotind, ca nişte copii. Cât adevăr! Venim pe lume, trăim, murim… copii. Într-o zi toridă de vară, ce poate fi mai plăcut ca… o baie de zâmbet şi lumină?”
Elena Toma este o prozatoare complexă, care reuşeşte să-şi adapteze discursul la realităţile vremii. Regăsim în această carte o Românie familiară, din care lipseşte însă aerul apocaliptic. Întâmplările prin care trec personajele trezesc amintiri, iar cititorul este lăsat să se bucure. Să învăţăm să râdem ne spune Elena Toma, iar cartea este o pledoarie adusă vieţii. Da, obstacoele există, însă savoarea depăşirii lor înseamnă foarte mult. Să ne bucurăm de copilăria noastră perpetuă, să sărim în piscină ţinându-ne de mână."
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia. Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei. |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|
Elena
Toma sau ..."Fiinţe greu de fixat"
Pefaţatorul celui mai recent volum semnat de Elena Toma, tânărul şi
talentatul critic literar, Petre Flueraşu, evidenţia:
