Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

Eliptica exilului eliptic

Darie DUCAN

Comentarii de la cititori la subsidiar

Literatura, viaţa, soarta, cunosc mai multe tipuri de poeţi, cei exilaţi din motive politice si întorşi şi cei care rămân în continuare exilaţi, de tristeţe sau de silă. Mă voi opri la poezia lui George Filip, neştiind unde să o încadrez şi poate e mai bine aşa. Mă voi opri la poezia sa ca la un han în care ştiu ca îmi voi reface puterile nu doar pentru un drum a doua zi, ci ca pentru o viaţă, a doua viaţă. Poetul George Filip trăieşte în Canada şi e un spirit protector si activ al comunităţii româneşti, un viu focar de cultură şi de poezie. Pentru dumnealui, poezia nu e un desert de ”după masă”, un fruct exotic, ci e un adevărat modus vivendi. ELIPTICA, Editura Destine, Canada, 2007 e a 21-a carte a sa,  este o carte de poezie cum puţini mai înţeleg să scrie pe la noi, când ştim foarte bine ca valoarea nu mai e demult, în unele cercuri, una dintre mize.

Poezia e traversată de un fir curat de histrionism, marile idei şi teme fiind exploatate de la versul afectiv la cel ermetic, altfel spus, dacă ar fi să trecem în limbaj muzical, de la dulcegăriile, frumoase de altfel, ale lui Ceaikovski la muzica atonală, unde, vorba lui Blaga”  tot ce-i nenţeles se schimbă-n nenţelesuri şi mai mari”. Cine nu s-ar afla la graniţa ermeticului cu un poem ca acest” În lacrimă”.”Veniţi şi voi pe partea străcelaltă/veţi mângâia o lacrimă nespartă/Jenată, ascunzând în rococo/Formula existenţei H2O./plecaţi la vale, văile-s răstimpii/în care, în genunchi se-.nchină timpii/Dar nu veniţi?pe partea străcealaltă/Puteţi sorbi din lacrima nesparta.”Poeme de genul acesta sunt cele care uneori ne pot ridica din statutul de om, cu o iluzie, măcar atunci când le citim şi cu o speranţă atunci când le trăim.George Filip ştie asta, iată că pe lângă omul de un umor criminal care e, subtilitatea şi metafizica fac casă bună ca sa il ilustreze ca poet în toată puterea cuvântului şi chiar să dea afară din aceste limite-margini, ca laptele din ibric.

Poetul se poartă ca un boier al vremurilor noi, îl putem vedea deseori cu o pălărie gen Calistrat Hogaş, bea vin ca boierii din vremuri uitate şi scrie cu un nerv tineresc pentru care ar trebui să-i fie ruşine. Să-i fie ruşine că s-a păstrat verde şi şi-a putut ţine poezia la aceeaşi cotă înaltă mult timp. Versul, in formă clasică, iată ca mai are suficiente idei noi, care sa il modernizeze chiar structural, cu asta le dă autorul peste bot celor care neagă cu desăvârşire poezia cu formă clasică.George Filip e un autor care nu îşi are în România notorietatea pe care o merită şi e unul dintre poeţii faţă de care literatura contemporană e datoare .Uneori, poetul devine de-a dreptul tulburator cu versuri despre singuratate, din care pur şi simplu curge sânge: „Febră cinică…ce febră/Mă transpiră în algebră/pun un par număr impar/Si la umbra lui tresar./Nu e Doamnă pentru mine /Glosa farselor destine.”(Aşa dar…)

Poetul nu vrea să fie un tehnicist  care să analizeze pluşul de pe tobe, el îl exprimă doar, e un bucătar metafizic ce exprima postulate şi atât. Versul lui taie, închide, omoară, răcneşte, se joacă, renaşte, regizează, face lumea franjuri şi apoi o coase la loc ca să-i ţină de cald. Literarura română trebuie să îl redescopere, dacă poetul e constănţean de obârşie, ştim prin acea zonă prea bine ce înseamnă exilurile şi ştim că fiecare om are altă Romă. „..Marea-valsul morţii cântat de poeţi, /iar se despleteşte în lumini spectrale, /gâzii omenirii încă nu sunt beţi/şi la spovedanii nu mai dăm parale./Întoarce-te-n mine, inimă de muşchi7că e încă verde coaja de pe nucă, /s-a dus primăvara când strigam din huşchi, /s-a dus anotimpul doinelor de ducă./Pe-o firidă joasă, ceasul se jeleşte./muşchii dorm pe trunchiuri tot ne-mperecheaţi./în chilie cine?cântă îngereşte/când se-ncing la zaruri cei mai bravi piraţi?/Eu mi-am rupt din vrajă trupul-animal./Tu veghezi departe flacără de mire./El e iertătorul şarpe cardinal./Noi suntem o oază de nedumerire.” (În valsul morţii) Poezia mai păstrează uşoare urme de Mircea Dinescu, dar poetul nu e tributar nimănui, ci doar lui însuşi, pentru că a rezistat şi fără ei,  cei care nu l-au luat în seamă şi care, poate, nici nu ştiu că un poet atât de bun există  exilat într-un Tomis de peste Ocean.

Darie DUCAN

Membru al Uniunii Scriitorilor din România

-------------------------------------------
-- Formular: 'Parerea'
-------------------------------------------

1. Ce doriti sa ne transmiteti?: Cu deosebit respect

2. Tema / articolul / autorul::   Eliptica exilului eliptic - Darie DUCAN

3. Numele si prenumele Dvs.: Adrian ERBICEANU (Canada)
4. Adresa Dvs. E-mail:   adrian_erbiceanu@yahoo.ca
5. Numarul Dvs. de telefon (fix):  514-696-3312
6. Numarul Dvs de telefon (mobil):

7. Textul mesajului Dvs.:  George Filip – Extemporal eliptic

Aparut la Editura Destine, Montréal, 2007, volumul Eliptica se vrea a fi chintesenta gândirii filozofice a poetului George Filip. Din pacate cartea, datorita greselilor întâlnite la mai tot pasul si a versificatiei extrem de facile, te lasa cu un gust amar. Poate ca numai  doua sau trei poezii izbutesc sa se ridice la nivelul unei scrieri serioase. Dar, dupa cum stim, cu o floare nu se face primavara: „Am testamentul scrijelat pe seu: / Sa-mi fiu prin viata sluga si stapân. / Prin bâlciurile vietii scriu mereu: / Nu-s vinovat ca m-am nascut român! / Atâta oameni buni mi-a mai ramas: / Într-un culcus urzit de Dumnezeu, / Ca un strain ce cauta popas / Sa dorm la umbra sufletului meu...”  (LA STEJARUL MEU). Frumos!

Reiterând, chiar si un cititor fara mari veleitati critice poate constata la o analiza rapida ca acest volum cu pretentii,  al unui poet cu peste douazeci de aparitii editoriale, este de fapt compromis. Sper sa fie singurul.

1. DEZACORDURI
- „Sufletul gintei – cât va trai, / trebuie sa vâneze zilnic /  sa aiba cu    ce-si plati / dreptul lor de a fi” (pagina 11).
 Acord gresit: Sufletul gintei - dreptul lor; corect ar fi fost: dreptul ei.

- „Zei / cu febra / demna-n oase / care / ne cozmonizase” (p.46).
Mai înainte de toate, cuvântul  „cozmonizase” nu exista, dar daca ar fi existat, forma corecta ar fi trebuit sa fie: „cosmonizase”; în al doilea rând, fiind vorba de plural (pe noi ne...), cuvântul ar fi trebuit scris: „cosmonizasera”.

- „Vrednic, cum am fost dintotdeauna / Scrijelestesi-ti Soarele si Luna.” (p.65). Dezacord de persoana între cele doua versuri si, în plus, greseala de exprimare în cel de al doilea vers.

- „Doar lacrima nu plânge sub drapel / Supusii la cazarma suntem si Tu si El ” (p.69).  Forma verbala „suntem” (indicativul prezent al verbului auxiliar „a fi” , persoana I, plural) implica notiunea de „Noi”. Nu poate sa existe „suntem” numai cu Tu si El.

- Prima strofa a poeziei  Nedumerire (p.81) începe cu: „Stimate Domn / nu veni sub o masca...” (adresarea se face unei singure persoane) si se încheie cu: „nici daca mintiti / ca ati fost rastigniti”), sarind, fara vreo justificarea, la persoana a doua, plural.

- Poezia Balta (p.50) începe astfel: „Sa vina cerbii pe la sarbatori / Când ma vindeam prin târg, adeseori”. Forma verbala „sa vina”, a conjuctivului prezent, implica, în cazul de fata, un viitor mai mult sau mai putin apropiat;  „ma vindeam” este un verb la imperfect (deci la un timp trecut). Cele doua constructii verbale nu fac casa buna împreuna!

2. FRAZE / PROPOZITII ELIPTICE

De subiect
- „Prin literele haimanale / Apar prea circumstantiale, / De fapt niste exasperari / Nomade peste departari” (p.73).  Subiectul este partea de propozitie care arata cine savârseste actiunea exprimata de predicatul verbal. El este usor de gasit pentru ca raspunde la intrebarile: „cine?, ce?” Predicatul, în cazul nostru este „apare”. Cautati, dumneavoastra subiectul, daca puteti!

De predicat
- „fragile jucarii curgând de-a pururi / spre muntele ce nu-si mai stie valea / dar secerând trifoi cu patru frunze / nebanuind ca-n pâine plânge jalea.” (p.107).  Fraza, sau ce-o fi ea, n-are predicat. Verbele: curgând, secerând, nebanuind apartin Modului Gerunziu, un mod nepersonal. Verbele la modurile  nepersonale nu pot forma predicate.

3. ASOCIERI IMPROPRII DE CUVINTE

- „peste crestele / cele ecvestrele” (p.28)   (ecvestru, adj. = de calaret, calare)
- „sa-mi ling ranile / mai personalele” (p.29)   ( personalele = trenuri de pasageri care opresc în mai toate statiile)
- „e puiul meu prin viata / un bulgare de schisma” (p.37)   ( schisma = separare formala a unui grup de credinciosi de o      
    comunitate religioasa)- „Precum un fiu etans” – nelegitim” (p.52)    (etans = ermetic)
- „Drept pentru care femeile mele / Ma devora: prin menestrele” (p.57)    (menestrel, s.m. =  cântaret ambulant din Evul Mediu)
 
4. EXPRESII IMPROPRII LIMBII ROMÂNE

- „nimeni mai credea” (p.31)
- „sa bat în retur” (p.30)  (corect: În retragere)
- „La sfârsitul lui drum” (p.40)
- „Un zeu descult care se nu mira” (p.66)
- „patria-i conviva” (p.79)  (Conviv = comesean).
- „cu-n ciur în subsuoara” (p.79)  (corect: la subsuoara).
-„Prospectatorii propun prospectii” (p.86)
- „Inodorizând solfegii” (p.94)  (inodor = fara miros)
- „Lânga lucid ma asez voluntar” (p.108)
- „Pe ringuri de amin” (p.111)  (Amin, inter. = Adevarat! , Asa sa fie!)
- „E lantul care nu l-am stersul” (p.112)

5. CUVINTE SCRISE GRESIT

- „stalagnitele” (p.27)
-„blesfemiatoare” (p.33)
- „Idulgenti” (p.39)
- „aurorit” (p.59)
- „denetemut” (p.59)
- „galopedând” (p.69
- „ideie” (p.76)
-„în flori de salomeie” (p.107)  (corect: salomie)
 „eccae” (p.112)

Concluzia? Poetul George Filip este corigent la limba româna.

P.S. Cu stupoare am descoperit, pe pagina colaboratorilor, ca numele meu figureaza ca fiind cel al redactorului sef, cel care a acceptat ca manuscrisul sa fie dat la tipar. Fals în acte! Însusire frauduloasa de identitate! Caz care, în anumite circumstante, poate deveni penal!
 
ADRIAN ERBICEANU

Canada

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii,  in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor,  conceptia paginilor,  tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) ,  George Roca (Australia),  Melania Cuc (Romania,  Canada)