Sfântul Ioan Gură de Aur, pe când era preot în Antiohia, aproximativ anul 390, a susţinut şapte discursuri în onoarea apostolului Paul. El îl consideră, înainte de a fi un teolog bun, sau un furnizor de concepte, un om dedicat lui Cristos. Biblia Patristică furnizează, în şapte volume date privind cantitatea de texte biblice sau aluzii biblice pe care le-au utilizat Sfinţii Părinţi. Primul volum, care se întinde până la începutul secolului II, nu pare să cuprindă nici un text paulin sau aluzie la ele. Din secolul al III-lea însă, Paul ajunge să fie utilizat la egalitate cu sinopticii, de principalii părinţi greci. Cele mai citate şi comentate epistole sunt: Epistola către romani şi prima către corinteni[2].

Sfântul Iustin, grec din Palestina, a scris Dialogul cu iudeul Trifon, în jurul anului 150. În această lucrare, el nu citează în mod explicit epistolele pauline, însă acest lucru este explicabil deoarece în acea perioadă, Noul Testament nu era un compus bine definit. Însă, Sfântul Iustin a folosit teme pauline cum sunt: circumcizia spirituală şi circumcizia corporală, despre credinţa lui Avraam, tema înţelepciunii şi cunoaşterii - teme ce se reîntâlnesc în special în epistola către romani, însă şi în epistolele către efeseni, corinteni şi coloseni.