|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
ANULUI 2007 PENTRU POESEU SAU CÂND LACRIMILE FEMEII CAD ÎN SUS…
Eugen EVU Grafica de Roca
Când un scriitor scrie despre alt scriitor, avem prezumţia de subiectivitate de care sunt scutiţi, (prejudecată!) criticii „de profesie”. Cunosc iremediabil câţiva monştri sacrii (pe unii prin tăcere, absenţă a opiniilor motivată de idiosincrazii, resentimente defulate, ispite extra-literare, başca alte criterii extraprofesionale, merde!) şi care de fapt sunt nişte scribi rataţi, dezvoltând compensatoriu (sic!) specializarea. Se ştie că în România, se consumă mai multă hârtie pentru critică decât pentru creaţie. Arbitrii devoratori de celuloză de această specie (scuzaţi, parazitară pe corpul virtual al creaţiilor altora) - sunt literalmente o specie parazitară. Această anomalie aparţine subculturii: lichenii decid teoretic dar îmbibând concret cu toxine biotopul literalnic, statura şi structura arborilor - fructiferi sau ba - din grădina domnului.
Desigur, scriitorul care scrie despre alt scriitor, nu instrumentează cu aparatura de disecţie a criticului, dar psihanalitic, cel puţin, poate avea un rost rezonant eventual cu cel asupra căruia referă: este vorba de EMPATIE şi acest har energetic ultrafin poate fi modulat pe frecvenţe de afinitate elective (şi afective) care pot construi sau- la nevoie, deconstrui ceva în conştiinţa de sine a celui luat în text.
Daria Dalin este pentru editorii ei o descoperire. A fost pentru Paulina Popa, însă poeta a lucrat direct fără a încredinţa unui consilier editorial lucrul direct cu debutanta, la prima ei carte. Scriitoarea a apelat la o a doua casă de editură, Noul Scris Românesc, unde a fost o a doua descoperire, Ghica având revelaţia valorii. Dar a doua carte a fost salutată competent şi de prof. Livia Fumurescu - în grilă recensivă pedagogică (nota bene) - ori de L. Stânchescu. Au urmat Irimie Străuţ, care a constrâns o crochiată paradă de nume ale romanului occidental, fără a atinge esenţa. Aşteptarea era caducă ea însăşi. Poate că al doilea roman, definit discutabil de Livia Fumurescu „pseudo roman”), este excelent componistic zicând, aprob.
Daria Dalin ne mărturisea că la Salonul (to) Roşu al U.S.R. - Florentin Popescu a elogiat probativ calităţile epice şi auto-explorative ale autoarei faţă cu „experţii” opinenţi. Sunt convins că şi Haşa, la o lansare destul de specific - locală deveană, a „haşurat” sentenţios - suficient şi in spiritu vetust cenaclist (sic!) – asupra cărţii. Autoarea, deosebit de puternică afectiv et pragmatic, aliaj rar în livada cu scribi a zonei, ne-a mărturisit de o anume indusă stare de neîncredere proprie, emanând dinspre „confraţii” localnici. Personal cred că doar Gabriel Petric sau Radu Ciobanu, poate Radu Igna, ar fi fost cei mai potriviţi - exigenţi şi MORALI colegi de scriere literară care meritau consultaţi şi afirm asta cu plictisitorul pentru mine risc de a mai colecta nişte ironii sau furii intoxicate, cum se poartă prin areal.
--------------------------------------------------------------------
Daria Dalin nu este o feministă, cum crede Fumurescu, nici o suprarealistă cu delir mistico-religios: ea este Euridice inversând ecuaţia culpei din Hades, acuzându-l pe Orfeu, care a determinat-o să regreseze (virtual) înspre Idolul erou, fruct al îngerului căzut eladic: Colosul din Rhodos! Idealul Evei condiţionată divin (opus Dei Demiurgos!) ca om secundar, feminitate ruptă din androginic. Recurgând la mitul sumerian Ada- Eva, omul Adama babilonian, sincretizat biblic, - Daria Dalin reface iniţiatioc invers Timpul. Evadarea din Timp – cea sugerată şi de grafica „Ieşirea din timp” a copertei (Silviu Bârsanu) – este reproiectată în storry no lovy prin apelul la un poem circulat imediat post - mortem al lui Octavian Paler. Forţa asociativă – componistică (sau modulară) a Dariei Dalin din această carte POESEU, este într-adevăr de excepţie. Dialogul cu daimonul socratic este impecabil în cheie platoniciană, deşi androginia dualului tăiat şi reproiectat dicursiv - moralizator se reflectă în desfăşurarea epică în convorbirea febrilă, terifiată şi ingenios etalată, în spaţiul fisurii dintre Sinele şi Sinea conştiinţei.
Tema timpului se clarifică prin parafrazarea poemului - ars poetica atribuit lui Paler, pare-se – conform unor membri ai familiei marelui filozof sceptic şi sentenţios (tot în sensul socratic), pângărit prin adaosuri. Daria Dalin este afină total filozofului Paler –şi atunci CUM să fie, ea, bunăoară, recenzată sau măcar auzită de un Alex Ştefănescu, cel ce l-a ignorat inadmisibil din a ş a… psuedo istorie recentă, opus gross a la Al Piru? Dar asta ar fi altceva.
Este timp, încă este, desigur, dar întru ce anume? A ne regăsi în interioritatea memoriei scufundate, muşcate de dezamăgirea vinei originare? A reproşa subiectivitatea nesfântă a Demiurgului, unui mai degrabă Intermediar substitut divin,ce confuzie sublim umană – de a fi împovărat genomic – ancestral Femeia, cu atribuţii altele decât cele pretinse de Biblie ?
Ce motivează creaţia SECUNDARĂ a femeii? „A ţine de urât”… Sau „creşteţi şi vă înmulţiţi, umpleţi pământul”. Bărbatul este privilegiat natural, impulsiv, este de fapt travestitul duplicitar cu şarpele, sau îngerul căzut. Iar femeia acuzată de complicitate - fie şi naivă faţă de entitatea ante-adamică(!) , reptiliană, se re-trezeşte în lume, o lume entropică, imperfectă da-cappo (Shoppenhauer) – pledează de fapt contra operei UZURPATOARE, nedrepte. Condiţia femeii faţă cu timpul, condiţia omului EXTAS din Adamic, funcţional (horribile dictu) – este contestată timid, prudent, de pe poziţia celui lovit – de fapt- prin paternalism.
Daria Dalin este totuşi LOIALĂ condiţiei ab initio, ci nu degradării ei în lumea substanţei inteligente. Bărbatul confruntat este bădăran, dincolo de aparenţe, este violatorul. Căci - să gândim, - orice posesie carnală şi nu arzând afectele empatic, contopitor şi re-suind arhitectura binară OM, - reîntregind Originar entitatea sferică - dar INTERIOR - prin dragoste Dăruire de SINE Sinei ( feminine) – este altfel un VIOL!
Daria Dalin face procesul nu al condiţiei perechi umane, ci a procesul condiţiei –riscului imuabil, vai, al maimuţei inseminate de zeu. Zeul cel căzut tinde a se reînălţa: femeia va fi având oare ancestral cheia reînălţării şi va stinge ea gelozia adamică? Nu cumva Orfeu este vinovat de pierderea Euridicei? Iar Satan de ce a fost – creat aprioopric, - lăsat să o seducă pe Eva? Eros sau Elohimul (entitatea plurală, remember) – s-a substituit Incognoscibilului? şi devreme ce la atari re-procesări ale Enigmei creaţiei, dăinuie şi răbufneşte dilema – am zis pledoariile Dariei Dalin pentru a contracara decăderea în brută a masculului, scuzaţi, - la ce să ne aşteptăm din Tunelul Oranj, umbra lui din tren fiind sinistră şi devastatoare? Cerurile nu au poliţie?
Cartea Dariei este dăruire. CARDUL, anagramat DRAC nu este decât o şaradă ludică, iar în poşeta accesoriu obiectele derizorii sunt refolosibile. Sufletul e în puslaţie. Cartea Dariei este o carte Vie, tulburătoare întru limpezime (Noica), este cartea trăită şi nu amintirea inventată. I’Dar TU, unde eşti (erai tocmai, când eu am fugit, recunosc, dar am fugit de mine, cea derutată? Iubirea, eh, iubirea, unde şi ce timp are, captiv în durată? După conborârea din tren, e gara, altă direcţie, poate a întoercerii acasă, în spirit, ca într-o grădină… Din care singuri ne-am alungat. Sau nu? Răspuns întrebării esenţiale a autoarei: debunăseamă că e aşa deoarece aşa a trebuit să fie: s-a decis din interior şi în armonie cu biotopul energetic, (…) feminitatea. Însă arbitrarul CULPEI este un mit, o găselniţă diabolică. Stricto-sensu. Este deoarece credem că. Este condiţionat. Este a deveni. A recupera A ne regăsi. A IUBI. Cui pe cui se scoate, indiferent qoui prodest, recte protest!
Daria Dalin este sub semnul Palerian doar aparent: recompensat de o insomnie a lecturii şi de tălăzuirea declanşată seismic în propria-mi dilemă – mă simt demn a semnala o Prezenţă de excepţie. Sper să citiţi această carte şi să aveţi revelaţia valorii ei, fără prejudecăţile acestei perioade nefaste paradoxal literaturii autentice, cu toate că scrierea a explodat: cititorul iniţiat, cu suficientă cultură şi experienţă în explorarea marilor teme, va descoperi şi se va descoperi (re-descoperi) pe sine. ATEMPORALITATEA nu este reproşabilă, ci de salutat ca travaliu proiectiv esenţializator; impregnarea de lirism a discursului aparent monoton, mono-logosul fiind de fapt înspicat şi ramificat cu abilitatea artei epice autentice, - este o calitate care mi-a „ amintit” că ne cunoaştem de când Lumea.
Sublimarea erosului (Erato, de facto) în cizelura paganică, de adoraţie a Naturii - Geea, sintonia foarte fină cu paradisiacul omniprezent, ne-alungat din OMUL FEMEIE - colorismul componistic poematic (am spus Poeseic) - fluenţa, armonioasa restructurare alternând realul cu virtualul, tehnica reductivă - cumpănită laborios - deşi evident SPONTAN - a paginilor - ne dau nbu doar bucuria descoperirii unei prozatoare reprimându-se poetic, dar împroşcând cu lumină suprafeţele unui ecran ce derulează delirul unei cutremurătoare conştiinţe: dialogul cu divinitatea din operă (făptură) transcende Timpul şi reface itinerariul misterului creaţiei. Există strigăte care suspină, speră şi merită – după bântuire- mântuirea. Voila! Il y a du temps? Dar cine suprimă semnul interogativ? „Floare-albastră… totuşi, este trist în lume”.
Considxer cartea Dariei Dalin premiabilă pentru debut la Uniunea Scriitorilor. Dar vai-şi-amar de regulamente, acces la Uniune, promotion editorial, moralitate a mecanismelor, şi alte cele. Să rezum: simbolic, desigur, oferim Dariei Dalin PREMIUL LITERAR AL DESCOPERIRII – 2007, conferit de revista Provincia Corvina - PENTRU PROZĂ POESEU! Eugen EVUHunedoara 10 noiembrie 2007
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia. Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei. |
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|
