"Eu şi timpul" de Margareta Pâslaru

Julia Maria Cristea, Viena

 

Articol ce nu se vrea a fi cronică literară,

ci impresii asupra unei cărţi, care practic, m-a răvăşit.

 

O carte care surprinde, pe care dacă apuci s-o deschizi nu o poţi lăsa din mână până nu o parcurgi filă cu filă, trăind alături de autoare pagini intense de viaţă. Scrisă nu ca o începătoare în ale branşei ci cu un real condei de scriitoare profesionistă, după ani de îngemănare a existenţei cu lumea condeiului şi hârtiei. Şi aici ni se dezvăluie nenumăratele valenţe ale Margaretei, omul care de-alungul vieţii a ars cu flacără vie, luminând şi încălzind şi existenţa multor altora. (Foto1: Coperta)

Cartea este ca un caleidoscop, ades alcătuit pe fundalul culorilor prea întunecate, care ne face să descoperim de multe ori cu tristeţe, traiectoria unei vieţi de muncă şi dăruire - de la şcolăriţa cu figură de Păpuşă şi o voce ieşită din comun, cu rezonanţe profunde de violoncel, care a uimit şi cucerit publicul muzical, afirmându-se ca o interpretă sensibilă la vârsta de numai 15 ani - la omul care a urcat pas cu pas, treptele profesiunii şi cele de multe ori prea spinoase ale vieţii.

Şi care este o învingătoare, trecând praguri ce păreau insurmontabile, cu tăria şi puterea unui om care a ştiut de mic copil că trebuie să lupţi cu îndârjire pentru ceea ce iubeşti in viaţă, nu să dai vina pe capriciile destinului neprielnic, zgârcit în dăruire, şi să te resemnezi într-o autocompătimire patetică.

Aş putea să spun că din cele scrise se desprinde o adevărată "profesiune de credinţă".

A escaladat cu reale aptitudini treptele abrubte ale "Sanctuarului artelor", implicându-se cu dăruire şi neobişnuit şi binecuvântat har în lumea redării muzicii (nu numai uşoară dar şi populară), scenei, ecranului, creaţiei muzicale şi cea a realizatorului de emisiuni, încercând parcă de fiecare dată să-şi probeze puterea şi să atingă un nou prag, sau să scoată la iveală tumultul trăirilor sufleteşti, care au căpătat astfel forme vii, concrete, de exteriorizare.

Toate acestea ne sunt dezvăluite pagină cu pagină, nu cu tonul unei autobiografii, care relatează pas cu pas, calendaristic, anii de viaţă, ci cu îndemânarea unui scenarist care înfiripă pe un ecran imaginar, un film al unei existenţe, marcând abisuri şi culmi, prin scene dense sau clipuri de lumin sau întuneric, care surprind, uimesc şi te răvăşesc pur şi simplu. Concis, compact, elocvent, fără risipă de cuvinte inutile, tentă melodramatică sau exuberantă, cu deosebită putere descriptivä, folosind metafore neaşteptate, uimitoare, a căror impact te implicä, te face să vibrezi, să träieşti naraţiunea, să o simţi pânä in adâncurile fiinţei.

(Foto 2: Margareta cu bustul făcut la 19 ani de Corneliu Medrea)

Este o carte scrisă cu sufletul, totul - träiri si fapte, vibreazä intens, dens, incât citirea lor uneori doare şi-ţi aduc lacrimile în ochi. Există la un moment dat o "scenă" efectiv uimitoare, făcută cu profesionalismul unui reputat regizor şi scenarist.

Aflată în cel mai dureros moment al existenţei, la marginea acelui abis care marchează despărţirea de omul iubit - cumplitul "niciodată" cu care ne confruntăm cu toţii la un moment dat, "scriitoarea" Margareta reuşeşte printr-o singură frază, alcătuită dintr-o înşiruire de substantive sau propoziţii scurte, ce punctează parcă fiecare treaptă a unei ascensiuni, să redea bilanţul întregii ei vieţi. Fiecare virgulă dintre cuvinte este ca un popas de viaţă. Un stil literar efectiv neobişnuit, izvorât nu numai din talentul surprinzător ci din felul sincer, nedesimulat cu care scoate la iveală preaplinul trăirilor sufleteşti, luminile şi umbrele unei vieţi.

Aş putea să citez nenumărate fraze în care prin câteva cuvinte este redată o adevărată panoplie de trăiri, de timp al vieţii parcurs, dar nu doresc asta. Ar fi o inpietate, las cititorului bucuria de a le descoperi, trăind virtual alături de Margareta culmile şi abisurile unei vieţi pline de lumini dar şi umbre, parcursă cu dârzenie şi cu PASIUNE, cu dorinţa de a face bucurii altora, publicului său fidel.

Titlul cărţii "Eu şi timpul" accentuează felul în care acest duşman sau poate prieten al omului a obsedat-o pe Margareta, şi asta nu de la maturitate ci încă de la 9 ani, când a realizat cu tristeţe că niciodată nu va mai fi de aceeaşi vârstă. Fascinaţia timpului o regăsim ca un leit motiv în compoziţile ei pe versuri proprii: "Ceasul vrăjitor" (1967) "Timpul" (1970) - şi "Eu şi Timpul", pe versuri de Virgil Carianopol."

Trebuie să realizezi adevăratele dimensiuni ale darului vieţii - TIMPUL, care nu este extensibil, pentru fiecare dintre noi ne este dat o anume "cantitate" pe care o poţi trăi din plin fructificând fiecare minut, sau îl poţi risipi cu nesocotinţă, regretând lipsa de înţelepciune doar mult prea târziu, în momentul când te apropii de "bilanţul final". Dacă trăieşti "arzând", aşa cum spune genialul Salvator Dali: "Nimănui nu-i ajunge timpul unei singure vieţi".

Această fascinaţie obsesivă este poate "motorul" întregii ei vieţi de luptă pentru autodepăşire, pentru a fructifica la maximum nenumăratele "daruri" cu care viaţa a înzestrat-o. De a trăi intens, la "voltaj maxim" fiecare moment al existenţei, primind de la viaţă bucuriile, acceptând şi trecând cu fermitate peste tristeţile ei.

Şi mai ales dăruind şi altora din preaplinul sufletesc cu care Ursitoarele, Norocul sau Soarta au binecuvântat-o.

(Foto 3: Dând autografe la lansare Curtea Veche).

O astfel de dăruire este cartea aceasta, care nu numai că te face să descoperi cu uimire lumi nebănuite, te "răsfaţă " cu numeroase fotografii, cronici, relatări ale personalităţilor din toate branşele, purtându-te pe tărâmul magic al artelor - şi încă mult mai multe, dar îţi dă exemplul de viaţă al unui om PUTERNIC, un luptător care nu concepe înfrângerea dar care acceptă nu cu resemnare ci cu infinită înţelepciune voia destinului - încercând şi reuşind să-şi cârmuiască viaţa spre culmile chemării genuine

Nu doresc să spun mai mult, las cititorului surpriza de a descoperi singur valenţele neaşteptate ale "paginilor de viaţă" scrise cu dăruire şi deosebit talent de către interpreta care a fermecat câteva generaţii cu melodii care au devenit şlagăre peste timp, de compozitoarea, textiera, producătoarea de emisiuni şi nu în ultimul rând OMUL Margareta, care s-a inplicat cu convingere, din toate puterile fiinţei, în ajutorarea semenilor ei, prin nenumărate acţiuni de binefacere.

O viaţă ca o flacără, puternică, vie, care luminează şi încălzeşte şi viaţa celorlalţi.

 

Julia Maria Cristea - Viena

iunie 2012