ANIVERSAREA UNUI SIMBOL DIN SPAŢIUL SPIRITUALITĂŢII ROMÂNEŞTI

- EUGEN DOGA -

Lect.univ.dr. Ramona Preja

Printre personalităţile cele mai cunoscute ale culturii muzicale moderne, compozitorul şi interpretul Eugen Doga ocupă un loc de seamă, datorită creaţiilor sale care se caracterizează prin originalitate. Născut la 1 martie 1937, în satul Mocra judeţul Dubăsari (Râbniţa) R. Moldova, Eugen Doga este cel mai cunoscut compozitor basarabean contemporan. Compoziţiile sale de mare frumusețe şi realizare artistică, coloana sonoră la filmul „Lăutarii” (1972), şi la filmul „O şatră urcă la cer” (1976), au intrat în circuitul universal al valorilor, dealtfel filmele au câştigat Scoica de argint şi Scoica de aur la Festivalul de film de la San Sebastian, Spania. Eugen Doga îmbrăţişând domeniul muzicii de film a devenit unul dintre cei mai renumiţi compozitori de cinematograf şi filme TV. A scris muzică la peste 200 de filme: Nunta la palat, Singur în faţa dragostei, Zece ierni pe o vară, Explozie cu efect întârziat, Durata zilei, Casă pentru Serafim, Lăutarii, O şatră urcă la cer, Gingaşa şi tandra mea fiară, Anna Pavlova, Patul lui Procust etc. De asemenea este semnificativă contribuţia sa la dezvoltarea filmului de animaţie realizând coloana sonoră a peliculelor Capra cu trei iezi, Maria Mirabela ş.a.  Reprezentativ pentru succesul său internațional este valsul din filmul O dramă la vânătoare (Dulcea şi tandra mea fiară, care a cucerit suflete melomane de pe toate meridianele globului, făcând tandem (iar uneori - şi concurenţă!) faimosului marş al lui Felix Mendelssohn-Bartholdy la deschiderea festivităţilor nupţiale. Însuşi, preşedintele american Ronald Reagan, a afirmat că valsul lui Eugen Doga „este valsul secolului” de altfel este inclus în fondul UNESCO drept una dintre capodoperele secolului XX.

S-a impus, pe măsura cuceririi altitudinii profesionale, prin multiple vocaţii şi disponibilităţi. În afară de preocuparea sa faţă de muzica de cinema, este autor al mai multor compoziţii originale (cântece devenite şlagăre, lucrări camerale şi balet).

Este creatorul mai multor cantate, printre care: Curcubeul alb; Primăvara omenirii; Vocea omenească; poeme simfonice: Inima veacului, Slăvim Moldova şi Mama. Muzica sa este, în toate ipostazele, antrenantă, vibrantă şi sinceră, cucereşte ascultătorul prin generozitatea melodică şi autenticitatea emoţiei pe care o comunică. Creaţia maestrului a culminat prin muzica la baletul Luceafărul, după poemul cu acelaşi nume de Mihai Eminescu.  Consider deosebit de important să scot în evidenţă sensibilitatea deosebită a compozitorului faţă de opera eminesciană, în acest sens E. Doga, mărturiseşte: „Nu cred că voi fi original dacă voi spune că Eminescu deţine un loc enorm în creaţia mea. Aceasta e ca şi cum aş spune că respir, privesc, aud. Eminescu este o parte din mine. Nu exagerez de fel prin această afirmaţie. Poate că eu sunt una din milioanele de coarde invizibile ale unei uriaşe lire a Universului pe care a creat-o cu atâta talent Mihai Eminescu şi de care eu am îndrăznit să mă apropii [...]. Mulţi compozitori din tot spaţiul românesc au apelat la moştenirea poetică a lui Mihai Eminescu. Şi nu numai compozitori profesionişti. Pentru multe versuri de ale poetului poporul a compus singur melodii şi astfel ele au devenit populare, îmi amintesc cum odată, scriind o piesă pentru clavecin şi orchestră, inspirată de eroii lui Mihai Eminescu pe care tocmai îl recitisem, m-am gândit să-mi numesc piesa Sonet, deşi această formă nu este raportată la muzica instrumentală. După aceea s-a ivit ocazia să compun romanţa În liniştea nopţii, pe versurile Poetului, pentru un film în care cânta Sofia Rotaru, ea fiind abia la începutul ascensiunii sale. Forţa creaţiei lui Eminescu se aseamănă cu energia solară care pune în mişcare tot ce e viu şi chiar ce nu e viu. Creaţia Poetului te cucereşte, te chinuie, te bucură, te înalţă, te aruncă şi din nou te poartă în palmele ei cosmice pentru ca orizontul să se închidă acolo, sus, în ceruri, unde privirea şi gândul nu au limite…”

Legătura sa cu universul Eminescean se datorează și unei întâmplări fericite din viața sa când a învățat limba romana, la 20 de ani determinat de faptul că s-a îndragostit și căsătorit cu o tânăra rusoaică al carei tată era profesor de limba română și i-a dat ca manual de studiu o carte - Poeziile lui Eminescu.

Creaţia lui Eugen Doga se caracterizează printr-o melodicitate fluidă, emotivitate, expresivitate ritmică, accesibilitate, specific naţional pronunţat. Colaborator şi fin cunoscător al compozitorului regizorul Emil Loteanu, face o prezentare deosebit de plastică, a relaţiei cu totul aparte a lui Eugen Doga cu muzica, dar şi a impactului muzicii sale: „Sunetele sunt capabile să cuprindă o viaţă de om. Cântecele şi baladele, lucrările simfonice, coloana muzicală a filmelor semnate de Eugen Doga au devenit paginile cele mai cunoscute ale biografiei lui. Spaţiul muzicii compozitorului nostru, ce ne poate întoarce în copilărie ori înălţa spre stele, făcându-ne să simţim sub picioare nu pur şi simplu pământul, ci leagănul străbunilor, acest spaţiu se suprapune perfect peste lumea în care trăim, o lume plină de nelinişti, dar totuşi atât de frumoasă…” Succesul său este determinat probabil de dorinţa sa expresă de a crea pentru oameni şi de a fi aproape de ei. Astfel cu prilejul unui concert în România la Ateneul Român, în anul 2008, maestru Doga afirma „Sunt fericit când pot sa-i fac multumiți pe oameni. Căldura publicului, zâmbetul de fericire de pe fețele lor, inimile înălțate la o nouă Eugen Doga în spectacol la Ateneu 18 iunie 2008 Bucureşti   vibrație-iată mulțumirea mea. Sensibilitatea sufletului său stima deosebită făță de valorile spiritualității românești sunt evidențiate în același context situațional, de declarațiile potrivit cărora ,,Toată viața mi-am dorit să transform viața oamenilor în sărbătoare, iar visul meu dintotdeauna a fost să fac asta la Ateneul Român. Iată că acest vis s-a implinit! Am ajuns și eu la sărbatoarea vieții mele - concert de creație și mare responsabilitate în cel mai sacru loc al tuturor românilor. Am visat-o, aș putea spune, de ani de zile... Nici nu mai stiu de câți.” Cred că pe lângă calitățile sale indubitabile de mare compozitor contemporan, ca o expresie sine quq non a existenței sale, E.Doga este un filosof a cărui adevăr se regăsește în expresile „Spațiul românesc e o insulă neexplorată pe deplin... Se pare că cel mai greu drum e drumul spre Sine și spre Casă” și „R. Moldova este ca o simfonie neterminată… Bine ar fi să fie ca una din simfoniile lui Schubert…”

Sensibilitatea aparte a omului şi artistului Eugen Doga este reliefată şi de relaţia sa cu alte genuri ale artei, ale spiritualităţii, altele decât muzica şi/sau filmul (plus teatrul).

Ne referim, desigur, la legătură pe care o are maestrul cu literatura, fiind autorul unei cărții autobiografice „În oglinda clipelor”. Trăsătură de caracter modestia și de această dată îl caracterizează prin afirmațiile „Să se înțeleagă clar, nu sunt scriitor și nu am pretenția de a fi scriitor, dar sunt sentimente, trăiri în viața asta, pe care le poţi exprima doar în cuvinte”. Caracteristica definitorie a caracterului său este patriotismul. Apreciez ca fiind esențială relevantă și reprezentativă pentru marele E. Doga aserțiunea sa potrivit căreia „Eu aparțin spațiului românesc, imi iubesc Moldova, creez pentru binele ei și nu am fost niciodată tentat să renunț la ea, nici pentru un colţ de Rai, fiindcă aici a coborat Luceafărul, poate chiar și pentru mine. Numai lucruri miraculoase și numai cine nu vrea să le vadă așa nu le vede, caci miraculos îi este și destinul”.  Cu radăcini adânc înfipte în pămantul natal, cum a spus-o și la lansarea carţii „Voi rămâne pe vecie din Mocra, deşi mi-e dragă țara întreagă”

Vizionar, referindu-se la generația de mâine, legat de muzica pe care o ascultă tinerii azi, el a comentat: „Tinerii îmi inspiră multă încredere. Când unii bătrâni spun că „tinerii de astăzi nu sunt așa cum eram noi”, eu vreau să exclam: „Foarte bine, nu sunt și nici nu trebuie să fie ca noi. Ce rost ar mai avea tineretul dacă ar copia generațiile precedente.”

Acum la ceas aniversar îi dorim maestrului mulţi ani, succese şi noi opere muzicale întru bucuria şi satisfacţia noastră, a tuturor.

Lect.univ.dr. Ramona Preja

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com