|
 Eugen
EVU despre
Svetlana Paleologu MATTA
şi starea de neascundere
O tulburătoare percepţie a poeticii matefizice relevă
cartea Svetlanei Paleologu Matta – Eminescu şi abisul ontologic-
ediţia a doua – editura Augusta- Timişoara.
Ecourile textelor sunt aidoma rezonanţelor cosmice şi „
răsunăm” o vreme în haloul sau siajul lor luminător. Aproape suportăm –
sau se estompează în bucla răsucită a timpului pe axa imaginarului,
teribilul sfâşietor dor …metafizic eminescian „ iar timpul creşte-n urma
mea/ mă-ntunec” . Uneori ele se ramifică asemănător fulgerelor complexe,
ca nişte arbori străfulgerând cerul empatic al simţirii poetic- umane.
Cartea face apel repetat la Heidegger, - grilă
garantată a discernerii şi interpretării, cel care spunea că „ fiinţa
este unicul obiect al gândirii”, iar poesia este esenţa artei. Nu mai
obiectăm la axiomaticul enunţului consacrat ca atare , dar s-ar putea ca
„ ut poesis, pictura” – dacă ştim că omul a văzut întâi şi a codificat –
memorat – consacrat întâi o Memorie prin frescele parietale , apoi prin
mantici şi acte divinatorii- răsadurile poeziei.
Heidegger mai afirma- ne aminteşte autoarea, că „
adevărul este al fiinţei”, definind cvasi poetic asta : starea de
neascundere . Graţie actului poetic – trăit- comunicat- rezonant-
aşadar, avem a accede la un alt nivel al realului ( nu neapărat delirnat
–ori halucinant, nicidecum prin inducţia unor accesorii de tip toxic-
aşa cum bunăoară se practica la Delos sub efectul emanaţiilor telurice
sulfuroase, ori multe alte procedee de efect delirant moderne) – ci prin
revelaţie.
Avem a ne îmbogăţi ontic, aşa cum spune filosoful
Peşterii lui Platon sau pe aproape C.G. Jung, în „ Imaginea omului,
imaginea lui Dumnezeu”. Poesia este puntea de legătura, de refacere
perpetuă a legământului- altfel dar asemenea rugăciunii. Una dacă vreţi
către Sine. Astfel se manifestă „ diferenţa ontologică”, dintre Fiindul
uman şi Conştiinţă. Un dintotdeauna al clipei, al Acum-ului.
Svetlana Paleologu Matta scrie că „ poezia este un
veşnici început, cristalin ca apa de izvor, nevinovat ca jocul unui
copil. Vorbirea ei iniţială, inaugurală –ca fiind mereu ultima posibilă
– fondează ideea de adevăr ( o restaurează mereu, n ) –iluminată de
fiinţa din noi.
Ea îl situează şi pe Eminescu pe o „ bază platoniciană”,
prin intuiţia, imaginaţia, iluminarea directă, suprasenzorială” în
dimensiunea acestei ontologii imuabile.
Eidos, etimon- rădăcină a lui Id, înseamnă a vedea.
Într-adevăr, cuvântul poetic Vede. Alteori doar întrezăreşte.Intuieşte
şi ni se relevă. Acel ceva întrezărit este „ dincolo de Cer”, sau
dacă vrem, prin oglindire; este fiinţa prin oglindire, de dincolo de
cer, manifestă în Om. „ Gândirea sufletului divinizează”, spune
Eminescu.” Ei nu văd faţa ei” , văd sfinxul rece/ Ei văd
icoana, înţelesul „; este acelaşi joc labirintic de care scrie
Heidegger în interpretarea mitului Peşterii lui Platon, remember!
„Heidegger”, ne aminteşte şi Z.P.- Matta, spunea că „
Timpul dispare iar eternitatea cu faţa ei cea serioasă te priveşte
din fiece lucru” .
„Adevărul fiinţei a fost ocultat de întreaga metafizică
occidentală, începând cu Platon şi Aristotel…” . Vom spune însă că
Divinitatea ( Adevărul) este Fiinţa : ea se arată ascunzându-se şi se
ascunde arătându-ni-se” .
.................................................................................
Aparent separat de bogăţia ideilor glossate de Svetlana
Paleologu – Matta în cartea d-sale, voi extrage lapidar câteva ştiri
stricte privind genialitatea. Se constată sec ştiinţific
fenomenul genialităţii ca fiind determinat de anumite boli. Michael
Fitzgerald, profesor psihiatru la Trinity College din Dublin, explică
bolile din spectrul autismului ( ASD) ca fiind motivante ale
genialităţii umane creative. El constată şi demonstrează că Einstein,
Orwell, Wels, Wingtenstein au fost sigur bolnavi de sindromul APEGER. La
fel şi Beethoven, Mozart,, Andersen, Kant- cărora li s-a diagnosticat
cert post- mortem acest diagnostic.
Există o legătură cauzată de factori genetici între
afecţiunile ASD şi Creativitate sau geniu: afecţiunile psihiatrice pot
avea şi dimensiuni pozitive” .Caracteristicele creativităţii sunt
identice cu ale sindromului Asperger. Fiecare caz este unic prin aceea
că oamenii au un număr variabil de gene „ vinovate” de afecţiunile lor.
Uneori este vorba de persoane care nu se pot integra în sistemul de
învăţământ al vremii lor…,ba nici nu au relaţii sociale sau contacte cu
cei din jurul lor. Cu totul ar sta situaţia autiştilor din sistemele
totalitare, însă datele rămân aceleaşi prin reacţiile imprevizibile ale
Fiinţei. „ Spiritul este viclean”, spunea cineva despre sine. Oamenii
geniali pot fi uşor paranoici sau încăpăţânaţi, spune Fitzgerld, „ dar
deobicei au conştiinţe morale deosebit de dezvoltate”.
Ei se pot concentra asupra unui subiect timp de 20-30 de
ani fără a fi distraşi de ceea ce cred oamenii din jur, cum s-ar zice „
lumea”.
„Genialii simt nevoia să deţină controlul, iar
repetivitatea atinge cote critice, mai ales în cazul politicienilor de
succes, precum un De Gaulle” , care afirma „ Eu sunt Franţa” !
Iar la un moment dat, când Franţa era ocupată de nemţi,
într-adevăr generalul a fost Franţa ! H. G. Wels era nesigur din punct
de vedere social( am putea aici aminti şi de Hoelderlin, n) – obsedat de
control, singuratic, crud şi imatur emoţional” …
Newton, declară cercetătorul, putea lucra trei zile fără
măcar să-şi dea seama dacă e zi sau e nopate, fără pauze, uitând să se
hrănească. La fel şi Einstein în „ crizele „ creative, omul care avea să
fie emblematic universal pentru genialitate; amintesc că creierul lui a
fost criogenizat iar recent s-au constatat că avea în plus faţă de cei
obişnuiţi, ceea ce numim conexiuni neorunale multiple, aşadar efectele
unor anomalii – limite, la care fiinţa a aflat soluţii, probând adevărul
ştiinţific că suntem INTERCONECTAŢI nu cosmic- rezonant aşadar
implicit şi în interiorul psihic…Cartea „Genele geniului: cum talentele
Asperger au schimbat lumea”, de Michael Fitzgerald, este de citit şi
recitit.
Prin aceea că starea de neascundere este o pecetluire a
divinităţii manifeste în om, prin creativitate şi genialitate.
Eugen
EVU
|
