Eugen Evu despre departele apropiat -  Prof. univ. Florentin Smarandache ( U.S.A.)

Când tânărul  pe-atunci profesor matematician şi poet vâlcean, Florentin Smarandache, a emigrat „ clandestin” din ţarcul ceauşist, fiii familiei sale, erau de numai 9 ani - Mihai, şi de 2 ani, Silviu. Acest om - bibliotecă al exilului românesc, îşi asuma - un „ Destin” (paradox la predestinare?) - amintind de una dintre cărţile sale, sau mai inspirat zis, a dovedit că „Totul este posibil, chiar imposibilul”.

A fost iniţial un exil în propria ţară, exil interior. Viaţa acestui atât de special, intuitiv şi răzbătător este un itinerar iniţiatic din care ai ce învăţa, o enciclopedie vie, este operă: opera de sine, a Libertăţii ca program sufletesc, sfidare prin demnitate şi curaj, a căzăturii din  virtutea răbdării, în laşitatea tristă a ceea ce francezii numesc mancurtizare, îndobitocire.

Prin ani, acest cumva exotic (?) cavaler al bravurii şi inteligenţei, am făcut schimb de cărţi, am dialogat printre cei anume simpatetici cu el”. Menţin corespondenţa cu scriitori români contemporani, unii au colaborat la antologiile internaţionale paradoxiste editate: Mircea Monu, Ion Soare, Doru Moţoc, Marian Barbu, Janet Nica, G. Niculescu, Eugen Evu, Ovidiu Bufnila, Şerban Codrin, ş.a.”, scrie în 2004 autorul.  Recent, am avut onoarea de a edita în ţară cartea în tandem cu el, „Ziceri şi deziceri”, după ce fussesem inclus în alte două volume. Iar volumul VI ( imaginea 2) curinde şi piesa mea satirică “ Cagule” .

„ Badea-al meu peste Ocean”…!?

Cum eu sunt omul care extrag un sens poetic din tot ceea ce numim „existenţă”, tulburător îmi pare că, între ardelenii „destinului” său de exilant, aflăm dintr-un interviu excelenta jurnalistă şi eseistă Silvia Constantinescu, cândva salariată la Casa de Creaţie din Deva ( !) , emigrată şi d-sa în 1977, în Suedia,(editoare a revistei „Curierul românesc”, membră a Academiei Americane, ş.a.) prof. univ. Florentin Smarandache – recent nominalizat pentru premiul Nobel – îi evocă şi pe Ioan Nicoară (recent l-am cunoscut la vila Panorama, din Ţintutul Pădurenilor, n), (care avea să îl ajute atunci când s-a stabilit în State).

Un alt paradox, ar fi că acest român-american cu totul neobişnuit, a păstrat intact ancestralul cult al familiei (celula de bază), cu toate că a  "fraternizat” cu toate meridianele şi paralele lumii, literalmente … rar găsindu-i un precedent în odiseea emigranţilor. F.S. evocă mereu regăsirile, reîntregirea Familiei, sintagma aceasta rămâne – din nefericire - ceva tragic – pe contrasens mioritic şi în actualul EXOD (de creiere şi forţe de muncă) al românilor, amintindu-l pe cel al evreilor. De fapt, care ar fi definiţia proprie azi, dramatic explodată după 1989 şi inflamabilă după 2010…: Diaspora sau Exil? Exil interior transferat în macro- exil global? E de meditat asupra acestui straniu şi CICLIC exod, amintindu-l pe cel deja … ancestral pentru omenire : exilul, dispersarea evreilor după exilul Babilonian! ( În DEX, se cere o redefinire mai explicită şi de- politizată, a termenului : „pedepsit cu exilul, izgonit (alungat, n) din ţara sa, aflat în exil; surghiunit (termen turcit, n!) dar şi „ retras, izolat”, în sensul figurativ).

Aş spune că acest multisecular „ exil interior” al românilor, este sforţat la export, ne autoexilăm şi cu aceasta Naţiunea pierde sânge- creiere- suflet…iată ce dacă nu ar fi de plâns, ar fi de râsul lumii. Am ascultat stupefiat, la un moment folcloric un fel de „ folclor nou”, în care autoarea, prietenă a mea, şi căreia i-am editat o carte de versuri, cântăreaţă simpatică de pe Mureş, întocmise un text ce îl evoca pe „badea-al meu peste Ocean”…!?, iubita, rămasă acasă, doinind de jale, of şi auleu, pentru a-l „ descânta” pe badea emigrat la îndemnul „ conducerii reformiste „ de azi (…), la munci transoceanice, deoarece în propria-NE ţară e haos, e jale şi doinire tânguitoare, amintindu-l pe Octavian Goga, poetul pătimirii noastre, în cutremurătorul poem didactic „Oltul) .

Oare ne este dat – pre-destinat, Florentine, să înţelegem doar DE DEPARTE, starea de jale a neamului nostru de la Carpaţi şi Dunăre?…Uneori am meditat la acest „(pre) destin, ca la ceva ciclic, un fel de „conspiraţie” a precesiunii în dimensiunea Interconetion (!) al fractalilor – entităţi care suntem. Mate meta-fizicianul ( e ce ce nu astro-fizicianul?). Florentin Smarandache, v-ar putea explica mai bine ce vreau să insinuez ! Au înţeles cei ce l-au nominalizat pentru Nobel, pentru ştiinţă avantgardistă.

 Iată autorii cuprinşi în acest volum VI: Dritan Kardhanski, Lediana Paja (Albania); George Roca(Australia); M. Antholy (Canada); Fu Yuhua (China); Svetlana Garabaji( R. Moldova); Marian Apostol, A. Balog, Mihnea Blidaru, Ionuţ Caragea, Eugen Evu, Constantin Frosin, Liviu F. Jianu, Elisabeta Kosik, Oct. Laiu, Gheroghe Margitoiu, C-tin Matei,Mircea Monu, Josnet Nică, Tudor Negoescu, Ghe. Niculescu, Ion Pătraşcu, Ana Iulia Păun, Costinel Petrache, C-tin Popa, Titu Popescu, Radu Roşian,Stela Spataru, C-tin Stancu, Alexandru Surdescu, Mircea Eugen Şelaru, Ion Urda  Romania); Javier Dela Rosa (Spania); Tom Deiker, L.Kuciuk, Florentin Smarandache (U.S.A). 

Eugen  Evu

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com