|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri |
|
Eugen EVU prezintă: EUROPA PLURILINGUA (III)DENISE RILEY (ANGLIA)POEME ÎN LIMBA ROMÂNĂ - Traducere de Mariana ZAVATI GARDNER, Grafica: George Roca, redacţia Agero
„În război pârjolesc înainte paranoia celor nerevizuite…”, poeta cu semnătura ei se face cunoscută tremurând recunoscătoare, ruşinată mortal! Ce prozopoeme, ale unei „hemoragii” în care ard cheaguri de spirit lovindu-se cu materia vulcanică. Sau un strigăt de astă dată verde-alb: „Alintă-mă mai mult, Coventry/ să cadă din norii anglo-catolici/ ai derivei din noi înalte simţiri deprimate” sau „Ce anume forţează persoana lirică să se ducă de bunăvoie la judecată deşi trebuia să rămână strict neînsemnată?” Iată limbajul eminamente al Poeziei!
Spaimele unei limite insuportabile, ezoterice, iau amploare parcă incendiate din însăşi realitatea, din delirul istoric al realităţii. Ele se reproiectează fascinant, cu un tsunami de replici, ale abisalului din profunzimile unui ancestral, iar cântecul ei orfeic, menit să îmblânzească omul, este aurit de „rana care vorbeşte”, „întâia tăietură”, a gurii, cum spune ea.
Limbajul poetic acut-original, impregnat de ţesutul uneori fastuos al sintagmelor, de armătura rezistentă a unei structuri ce se pliază simfonic, amplu, pe un discurs auto-referenţial, însă şi eseistic-psihanalitic, distinge (aşa cum Stéphane Mallarmé definise), cu fast melodic interior, statuia agitată („Spiritul e cel ce se-agită”) al acestei lirici demne de a fi auzită şi primită oriunde suntem, în cele trei timpuri arbitrare. Dar „cel ce se agită (aici) este Spiritul”, însă aş identifica o teroare dinspre istorie, o terror mentis animată de formidabila con-vibraţie (afinitate) electivă, cu Lumea, cu Omul actual. „În război” spune poeta, un război neîntrerupt, pe vreme de pace… un război în continuare rece, nedeclarat ca atare, dintre Bine şi Rău, un război ce -în mod straniu- omul îl duce cu sine, însă pentru altcineva, căci paradoxul este acesta: ducem războaiele cerului, în materie. Limbajul poeziei ei îl „ştim” de când lumea, este cel primordial, peiorativ zicând, cel ante-babylonian, necenzurat de zeitatea geloasă.
Cred că Saint-John Perse, Walter Whitman, Lucian Blaga, Thomas Stearns Eliot, ar fi sărutat mâna care scrie semnând Denise Riley! Textul curge fără virgule, flux de enormă respiraţie, este catarsis şi exorcism, este spasm şi surprize de lumini cumva reci, dar orbitoare, flux de particule ionizate, pulsatorii, suflete într-un mare suflet. Revelaţie a ceva „tăcut pe dinafară/ dar vibrând asurzitor înnăuntru”, astfel supapa este chiar „cicatricea spre vindecare care consimte să dea glas”, gura este „tăietura cea dintâi, care cântă”, „părul orbeşte în luminile neprihănite” şi „gura întinde un spaţiu ezitant”… Denise Riley aude tragedia lumii, o confruntă pe ai ei, ca entitate-oracol, ea aude „oamenii şi oraşele lor rezonante cum sunt distruse”, cu fiece por şi celulă.
Vrem ca românii să-i cunoască poezia, ea ne-a mărturisit că este onorată să fie tradusă în română. Darul poeziei domniei sale, ne-a împovărat frumos, ne-a fascinat şi îmi vine să îi spun cu infinită tandreţe: „mă tem pentru tine, pentru omul rezonant, riscant de empatic! Consider că Denise Riley merită a fi nominalizată pentru un premiu suprem” Eugen EVU (ROMÂNIA)
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Denise Riley, s-a născut la Carlile în 1948. După studii strălucite, s-a dedicat unei cariere academice de excepţie. Este profesoară universitară la School of Literature and Creative Writing la University of East Anglia / Norwich.
Autoare a unor volume de non-ficţiune War in the Nursery: Theories of the Child and Mother (1983); Am I That Name?: Feminism and the Category of Women in History (1988); The Words of Selves: Identification, Solidarity, Irony (2000); The Force of Language (2004) în colaborare cu Jean-Jacques Lecercle; Impersonal Passion: Language as Affect (2004).
A editat lucrarea Poets on Writing: Britain 1970-1991 (1992).
Colecţiile sale de poezie, intense şi intelectuale, includ Dry Air (1985); Mop Mop Georgette: New and Selected Poems 1986-1993 (1993); Selected Poems (2000).
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
SPRING 1993/ PRIMĂVARA 1993
Ştii că exist în pădure că pot luci în clar obscur ca o păpădie că pot să mă rumenesc ca murele sau să cresc palidă
precum o colombină dezbracată de culoare la apus sau să amestec pârguirea ca strugurii pe o gura ce plânge-n sughiţuri că ceva creşte să-mi dea putere şi mie ca şi ţie - nu vezi că asta-i tot ceea ce pot face nu vezi că-i teribil de obişnuit
dacă o voce matură şi clara cântă absentă Cind ai să vii iar acasă? Când luna şi soarele or să sară pe deal
deasupra oraşului, canalul său cărămiziu mărginit cu balsam scuturat lângă piatra-nnegrită şi case din beton îngrămădite strâns
împreună, un oarecare alergând de la o uşă la alta batând şi palavragind la fiecare uşă, pe când alţii paşunează ca bovinele privind îngândurate în zori
şi ridicându-şi capetele şi coborându-le nepăsătoare până când nimeni nu mai trebuie acum să zăbovească prin spatele şurilor cu o funie sau o privire, trăncănind vrute şi nevrute
DARK LOOKS/ PRIVIRI INNEGURATE
Cine sunt eu sau oricare altcineva nu înseamnă nimic în ordinea lucrurilor. Scriitorul ar trebui pe bună dreptate să fie ultima persoană la care ascultătorul sau cititorul să se gândească cu toate acestea, poetesa cu semnătura ei se face cunoscută tremurând, recunoscatoare, ruşinată mortal şi mai ales jenată faţă de sine, aranjându-şi părul si bodogănind Dacă, dacă numai n-ar trebui să apar în persoană! Să fiu diafană şi muselină! şi pe când se agită minutele în război pârjolesc înainte paranoia celor nerevizuite mânate contra unui îngheţ care ne goneşte în noi impreună - alintă-mă mai mult, Coventry să cadă din nori anglo-catolici ai derivei din noi tonuri înalte de simţiri deprimate la imagini microscopice oribile de suprafeţe lucioase minuscule îndesate cu forţa curgând pe Niagara, plutind şi ciocnindu-se, întrecând cutii de bobine Joseph COTTON fascinat de strălucirea lui cuviincioasă: odată ce noi ca ectoplasme înfăşurate în tamâie suntem suflaţi noi unităţi ude leoarca şi alungate se adună în haine lucioase să fie spilcuiţi în propriul polimer: totuşi nu-i cum trebuie să dârdâie şi să pâlpâie faţă de fictiva „plictiseală mondenă a tineretului” prin mândria hormonală a vârstei de mijloc a Doamnă, trebuie să sângerezi, este necesar... Şterge, Şterge georgette. Singurul motiv pentru a-mi jefui sângele este dacă aţi gândi. Şi ce? Toţi avem aşa ceva: de atunci încoace v-aţi simţi fiecare mai bine: mai puţin aparte. - Mai de loc: mai mult e pentru mine să ştiu că eu am o cantitate, ca un manual despre anxietate sexuală pe când activista-socială poeta din mine şi-ar dori răzbunarea pentru a se fi născut şi a fi fost părăsită. Ce anume forţează persoana lirică să se ducă de bunăvoie la judecată deşi trebuie să ramână strict neinsemnată? contează pe această stagnare să pară tare iubitoare şi lumească: un val pentru mania care o face să se simtă din când în când înduioşată şi neputincioasă? sau de altminteri schimbă direcţia să devină arogantă de vreme ce şmecheria nu-i departe de disperare: Aşa că ori mă iei ori mă părăseşti. Nu, aşteaptă, Nu am vrut să spun părăseşte-mă, asteaptă, numai nu o fă - nu luneca şi nu atinge subsolul paginii pentru ca apoi să te ridici ca să te duci
RED SHOUT/ STRIGĂT ROŞU
Îngrozitor să gândesc că-i mai plin de viaţă aici când sunt singură decât atunci când nu sunt - că acel ceva ar putea să apară chiar atunci unde‚ marginile unei pagini se pornesc să sângereze şi să se arate că este umană’ - şi vin mai adevarate decât atunci când fac acelaşi - văd cum poate fi o viaţă cum trebuie al cărei sentiment era ţinut din frâu şi ţintuit numai peste scriitură - încă aştept un semn într-adevăr omenesc la fel de şocant şi luminos ca o anunţare - uneori înţeleg şi în forma democratică: Strigăt Rosu. Unde roşii trec în goană pe la colţurile ochiului să se deschidă dincolo de mareele marourilor strălucitoare tăiate mai tare în negru şi mai iute ca o scoarţa de frumuseţe roşu deschis se despică - dacă este putere solidă acest roşu nu va opri ci va închide fermoarul direct prin cine este aici epuizat şi mulţumit, lovit tare în cap de viaţă şi prin care cine nu-i: toate acestea înseamnă numai că poate să funcţioneze, rectificarea în acest caz colorează izolarea – nu-i aşa că ceea ce se potriveste aici este tocmai cum cineva care era traumatizat a incercat să o facă?
DISINTEGRATE ME/ DEZINTEGREAZĂ-MĂ
Era atâta strălucire care se ridica din mare, linia sa acvamarina blocată în spatele mimozelor dalb spulberate, care mi-au înşirat ochii toată dimineaţa pe când stăteam pe terenul cel vechi de joacă, împingând scrânciobul domolit, privind peste apă şi tânjind să exist fără aceste voci radiofonice, şi făra postul meu de secretară zeloasă, ca transmiţătoare de mesaje de la morţi, care publică renunţari ca le-ar fi trimis vreodată - în acelaşi timp o rană fierbinte înceată se întinde să mă prăjească acum cu întrebări ale propriei mele complicitaţi în vătămare bombănind gânditoare despre „ modele” până când sunt nimicită ca un şal vechi din lână sau un kelim uzat, arăt tot aşa de bine ca şi acesta sau ar trebui să fiu mai puţin falsă sau stridentă? şi deasupra dulapului de haine, spirite familiare se adună şi se prind să palavragească, se apleacă să mă cerceteze cu interes, cu vivacitate, manifestindu-şi nemulţumirea marea cantitate de puf pe care l-am lăsat acolo, „este tocmai la ce ne-am aşteptat”: între timp, persoana plecată să omoare nu este, sau astfel el sau ea ridică din umeri, sfâşiaţi de voci, dar morţi în inimă stă amnesiac umflat de inocenţa efectivă a celor impasibili - Această lucire mă duce spre curse neconvingatoare de-a lungul oarbelor alei în care nu am incredere, de când sunt disperată văd lucrurile direct, nu pot să potrivesc o vină aptă în auto-damnare: pot să cred în loc într-o abandonare stearpă, în derivă pentru un acru presărat cu caramizi roşii destinate să fie ridicate şi micşorate deasupra unor câmpuri măreţe de culoare sienna şi născut înainte de a deveni o tulpină deschisă sau o scorbura ridicată, un inel de carne prin care alunecă un cilindru curat printr-o cosiţă azurie încâlcită, care se duce după Stella Maris, stea ferventă a mării vas de culoare marin lăptos prăbuşit la margine alungând şiruri de pescăruşi care emulsionând pământul înnegrit şi şerpuind sub stâncă sub fin ars aer acoperit de puf în plantaţii de cocotireri - arbuşti ţepoşi în floare îşi rumenesc scoarţă pe stâncile unde mai jos un verde ca pasta de dinţi se tot înalţa peste învelitoarea din apa orbitoare mototolită descreţită spre neted şi clar: atât de calm lasa-mă să mă împrăştii atât de simplu lasă-mă să mă împraştii să smulg un evantai din sare uşor înspumat ca o clatită întinsă din dantelă, sau lasă-mă să cad pe spate precum delfinii se aruncă în mare înşurubându-se ca jucării încete fixate pe roţi cu pivot - Nici un cuvânt despre asta nu-i mai mult decât împodobirea unei dorinţe grandomane de demult de a arunca eul atât de departe şi violent încât interogarea trebuie să facă o pauză pentru ca suspectul principal să alunece să se facă val, să fie panglici de culoarea valurilor: ‚nu’ slobozire din slujba unui stăpân nemilos poate să atingă acest alt imbold al ruşinii care se luptă să-şi restabilească deplin numele: nu poate, pentru că motorul funcţionează cu convingerea că dacă înţeleg propria mea măsură la vină atunci aceasta mă dovedeşte agent: nu vrea să confrunte un posibil adevăr de neputinţă - ca dorinţa umflată să măsoare şi să tragă în ţeapă fiecare deserviciu ar putea să se prabuşească asta ar fi cel mai rău- să suporţi: hazardul impersonal, umilitoarea lipsă de mai mult control - nu depăşesc acest gând cu nici un fel de încredere.
Traducere din limba engleză de Mariana ZAVATI GARDNER
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia. Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei. |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|
