|
Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri |
|
|
EUROPA PLURILINGUA (I)Santiago MONTOBBIO (Spania)(sursa foto: http://www.catedramdelibes.com/imagenes/autores/montobbio.jpgEugen Evu
Santiago Montobbio este licenţiat în Filologie Hispanică la Universitatea din Barcelona. Profesor de Teoria Lietraturii la Universitatea Natională de Educaţie la Distanţă (UNED). A debutat ca scriitor în „Revista de Occidente”, în luna Mai 1988, la Madrid. Indeosebi cartea lui „Spitalul Inocenţilor” a fost elogios primită de iluştrii autori : Ernesto Sabato, Juan Carlos Onetti, Miguel Delibes , Camilo Jose Acela, Carmen Martin Gaite, Jose Angel Valente.. Alte cărţi de succes : Los versos del fantasma (Mexico,2003) şi „El anarquista de las bengalas”- Barcelona (2005), carte nominalizată pentru Premiul Quijote 2006, la Asociaţia Scriitorilor din Spania .A publicat şi proză, editat fiind frecvent în Castilla de Nord(Valladolid) sub egida lui Miguel Delibes.Santiago Montabbio este tradus în Anglia, Germania, Italia, Danemarca şi Portugalia, iar de acum şi în România, unde sperăm să fie editat .Este vicepreşedinte la „Association pur le Rayonnement des Langues Europeenes”(ARLE), din Neuilly- sur- Seine, şi corespondent permanent al revistei EUROPE PLURILINGUE, editată la Universitatea Paris 8. Referinţe semnate de prodigioase nume din ţările unde a fost tradus, reliefează un autor complex, în plică accesiune. Nici una din marile teme ale lumii actuale nu este absentă. Stilul este elevat, de un colorism şi temperament solar, apollinic. Lirica lui este o splendidă pledoarie pentru frumuseţe şi catarsis prin artă,cu nuanţe rafinat soterologice, explorând în zonele laice, o „teologie a abandonului” (Vuelta de Turco- Bogota) dar şi un strigăt de patos şi un corolar simbolist de o impresionantă vigoare şi generoasă expresie a profunzimilor oglindite în cerul înaltelor afecţiuni . Obscuritatea subtextuală este salvată de diafanul non-descriptiv, substanţial metaforic, semnificantul fiind prioritar… Un suflu soterologic, un ezoterism disimulat „Numărul care doarme în fructe, citeşte seminţele, şi din „inima rară” ..(din Tierras); obsesia fluturilor, „aspiraţi de vânt”, simbol al eternităţii şi luminii oglindite(-mimesis) într-o extrapolare metaforică cu „ las tierras de suicida” , a zonei crepusculare, sunt străluciri ale unei cunoaşteri iniţiatice, prin propriile „submersiuni „ în ancestralul memoriei …Poate că arta sa poetică se rezumă din micul poem CHIAVE, pe care-l redau tradus din italiană: „Nu este nimic nu există durere nimic/ nu aşteaptă nimic./ Pentru că/ tot ceea ce am scris/ este o formă a visului meu „(Non so niente, non desiderio niente/ non aspetto niente/Pero/ tutto cio che ho scritto/ ha la foirma del mio viso” .(trad. Din Piera Mattei ).
Însă substanţa acestei lirici remarcabile nu induce nicidecum tenebrosul, obscurul, ci s-a remarcat deja o luminozitate de aură (energetică), subtilă, care radiază pe câmpul logosului său semantic .Aş spune că poetica sa este o semiotică a seminţelor inefabile.Poezia, într-adevră, este ” Un modo de aflilar la punteria /para arruinarme y perseguirme a traves de la agatadora .” Referinţe elogioase confirmă fulguranta mea impresie : J.A.Aguado,Giuseppe Belini, Jean-Luc Breton, Rodriguez Campos, Inaki Ezkerra, A.A.Herrera, Jesus Sola Ferrer, Paul Mathieu, Enrique Villagrasa, Ernesto Sabato, Miguel Delibes, Camilo Jose Cela, Carmen Martin Gaite, Jose Angel Valente….Intrevedem un mare destin literar asumat cu energie şi foame de cunoaştere – comunicare elevată, prin implicare şi practică taumaturgică, într-o lume a suferinţelor Fiinţei
Volume : Hospital de Inocentes (1989); Etica confirmada (1990); Tierras (1996); Los versos del fantasma (2003); El anarquista de las bengalas( 2006).
EUGEN EVU, Romania)
Hospital de inocentes
El papel en blanco jamas es solo el papel en blanco: Hablar de eso es hablar facil, mas no el decir-y es cierto – Que la pagina en la soledad mas profunda counsumida Es la vida sin versos o llena de los poemas que nadie, De los que eres tu,ha de poder escribir nunca. Porcque puede quedarme un amor, una sombra y un olvido, Y mas que eso ha de quedarme un modo De hacerme dano,hasta el fin y en la noche Un modo de aflilar la punteria Para arruniarme y perseguirme A traves de la agotarda y muy extrana caceria En que soy arma, a la vez presa .
Tierras
Pues si huerfano estuvo del aire y fue Quien le cerco la noche y no la sangre Y por ser roja cruz el miedo y crepusculo Espeso ya su arte Ya no levantar sobre el papel Aspiracion de ventana Las tierras del suicida No han de ser jamas las tierras huerfanas
El anarquista de las bengalos
Yo soy el anarquista de las bengalas El anarquista unico,el que permanece y pasa: He tenido nombres en los que dormian in frutas De los corazones raror. A todas horas trabajo, Y en especial cuando la gente afirma Que no hago nada , colocar bombas de relojeria En las ciudades que siento en las espaldas, Buscarie y con divido las cosquillas a un amor Que prefiguro con distancia y a traves de todo eso Sequir estando en todas partes habiendome Marchado. Porque yo soy El anarquista de las bengalas. Cada vez Que enciendo una tu corazon Y mi corazon se apagan.
Amore
Sciendevi la strada del freddo e del fiume E io non ti amavo.Scendevi La strada del giorno mio E piu non speravo. Anni piu tardi, Oggi stesso, ancora rimani E continuo a cercare i motivi. (trad. di Piera Mattei) Chiave(Cheie )
Nimic nu este. Nici durere, nimeni pe nimeni Aşteaptă Pentru că Tot ceea ce am scris E doar formă a visului meu .
Inizio e finale de romanzo
Non ucide la notte e neppure l’amore Siaomo noi che ci uccidiamo, forse poco a poco, (Su questa parete ridenti nubi sono il grasso se alle sconfitte della vita lo paragoni)
El teologo disidente
No existe la muerte, no ha esistido nunca. Aunque bajo su amenaza haya vivido el hombre, En su mentira, no existe la muerte, no existe Y si adivinais tras la luna el exacto rostro De la ausencia, si con olvido mirais La pupila oscura de la espera La pupila oscura de la espera Entendereis que no existe, que de verdad no existe Y que como iba a existir ella y que nombre Hubieramos podido darle entonces e asta tierra .
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia. Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei. |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|