EURORERO – POEZII TRILINGVE DE MARCEL TURCU

Florin Contrea (foto)

             Volumul poetului Marcel Turcu apare la editura timisoreană Mirton în 2010, cu trei versiuni: în română, germană – traducerea aparţine lui Andrei Pogany (cu referiri la dificultăţi şi suprarealism), şi în franceză, de Marius Turcu (fiu al poetului care afirmă în preambul, - „traduce”, şi nu „descifrează” textul patern). Despre copertă – remarc chipul autorului redat în culori albastre, unghiuri „ascuţite” tăios, şi o privire autoritară de „şef suprem” al stărilor de spirit poetice ce îmbogăţesc afectiv textura lirică.

  Din prefaţa la secţiunea germană, Dr. Peter Erli constată: „poeziile sunt… la fel de suprarealistice  ca şi ermetice… foarte fermecătoare. Cititorului i se prezintă lumea împrăştiată, simultan… i se permite să ia parte la încercările de a reasambla aceste fragmente – cu un deliciu edificator al formei lirice.” Jean-Pierre Longre, în secţiunea franceză, afirmă: „Avem de-a face, de altfel, cu o poezie a spaţiului: spaţiul european… şi când credem că e vorba de timp, este totuşi spaţiul care acţionează. (…) Traducerea în franceză a volumului va introduce în lumea francofonă, sperăm, nu doar volumul, ci şi un autor care merită să fie cunoscut dincolo de graniţele ţării sale”.

Soldaţii şi soldatele din poezia ce deschide „poarta” spaţiului poetic imaginar, „trag în linişte”. Criticul, ocolit de gloanţe, îşi reţine  respiraţia cu greu, - doar, doar, nu va fi observat de aceia care… „se divid infinitezimal”…

Instinctul de a folosi întâmplarea de la tâmple, îl găseşte pe autor: „… orfan sau orfic.” Efortul constructiv, pasiunea pentru arta arhitecturii îl determină să-şi omagieze cărămizile vieţii sale ca, cităm; „… actele mele dure / de /Identitate!...”

Din „Republican, surâsul…” – criticul apreciază atitudinea optimistă cu care autorul întâmpină evenimentele existenţei, chiar dacă, - după ce „te strecori pe sub surâsul comunitar…” – îţi mai vine, aşa din senin, „… să… te arunci în mare!...” Ceea ce – ţinând seama de criza mondială ce ne copleşeşte – nici nu ni se pare a fi ceva de mirat prea mult.

Jupân scolastic – un erou liric morocănos şi meditativ găseşte că o temă centrală a civilizaţiei moderne pare a fi… nevoia de „a comunica”. Chiar dacă:

         „Nu trebuie numit ceea ce vă priveşte;

         Nu trebuie numit ceea ce mă priveşte!”

         Chiar dacă aparent:

         „D-stră nu aveţi nevoie de nimic;

         Eu nu am nevoie de nimic! …”

         În adâncime:

         „… eu sunt poporul meu

        Şi trebuie să fiu acolo!”

          Complexă trebuie să fie firea omului – nu numai psiho-sociologia ne învaţă asta, ci şi pragmatica vieţii. Regretabil este că societatea umană, de multe ori, nu prea voieşte să ţie seama de înţelepciunea antică sau/şi… mai modernă. Multe drame nu s-ar mai întâmpla în lumea asta în cazul în care…

         Maestrul sau ozoneriile macrespe – un poem în care cuvântul-cheie este nou-creat de autor. Ce poet autentic nu îmbogăţeşte vocabularul – naţional şi/sau european, cu termeni de negăsit prin dicţionare? Ideal ar fi ca cele mai reuşite neologisme auctoriale să şi intre în… uzul limbii. Dar, ce voieşte oare a ne spune poetul „dincolo de cuvânt”? Despre… „crispări de metropolă”. Cu adevărat, şi metropola se crispează în vremuri dificile. Dar noi…

         Prin Europa peregrinând autorul, din goana maşinii, din zborul fuselajului, prin… „trenurile-n gariaj”, contemplă fugitiv:

                   „Porţi şi cîini şi cîini la porţi,

                   Purtând saboţi

                   Osteolanzi…

                   Grădini –coral cu flori –garden:

                   Ozonerii macrespe …”

          Mersul şi aşteptarea şi iarăşi mersul, şi alergatul şi meditatul, – tot fugitiv, – contopeşte timpul, şi orele se pierd… „orele şi aurorele”… se pierd şi revin în amintire – totul trecând pe la misteriosul „Maestru – Conjurându-l.”  Oare cine să fie… Maestrul? Ei, dacă am şti, unde am mai găsi misterul… şi farmecul poeziei?

Despre Gura de lup,  se poate afirma că e bazată pe un paradox – titlul, destul de „spăimos” în sine nu prezintă altă ceva decât… spaţiul ideal, (evident nu şi sacralizat) de viaţă şi de muncă al autorului. Pare a fi amplasat într-o terasă împrejmuită cu geamuri, cu tot ce e necesar pentru lectură, meditaţie şi… creaţie poetică.  Stilistic vorbind, e o descriere fără verbe. Farmecul versurilor provine din ineditul termenilor – din care reproducem spre exemplificare:

         „Gura de lup!

          Symposion grim; revisaj;

         Zonă liber-protejată; solară;

         Impluvium; otium;

         Curte interioară –

         Spre seară

         Biblisemă; suvraj

         Şi -

         Camera de oaspeţi! …”

 Freez – un micropoem în care predomină tema apei, pe care – în acelaşi criptic limbaj – o manevrează genuin: „O ridic; o aduc; o educ; îndrum apa către altitudini: o subliniez mereu cu gest delaborat dar paidetic - Ca pe-o femeie oarecare cu care am ajuns călduros şi freat să comunic…”

           Dextrala – aş spune că e o evocare poetică a… insomniei… când afară plouă, plouă şi iar plouă. Numai că, ceea ce relatez eu acum nu e decât… piscul aisbergului. Poezia trebuie lecturată lent, se cere interpretată şi reinterpretată. Şi nu e vorba numai de o complexă şi difuză stare de spirit. Este şi o enigmatică incursiune în subconştient, în meandrele memoriei afective şi în infinitul mic al universului interior. Pot să citez numai:   „Se poate trece fulgerător, glandular în pliuri dextrale pe sub orizont …”

          Despre Susan, sau despre „revolta tramvaiului imberb ca susanul” – cititorul ar putea înţelege, mai bine spus, ar putea „simţi” – ca stare de spirit dominantă, pe lângă revoltă, amărăciune, insatisfacţie psihică, în fine, o apăsătoare tendinţă negativă. Motivaţia e de găsit în versurile:

„Nu s-a vorbit despre – stingher – visul din gară; despre cohorta reversă, regală –

Despre autorităţi; despre grup; despre singuri; despre obstinaţia 0 din linguri

Şi aerul cu umerii goi. Despre oroarea; teroarea şi teza de doctorat dintre noi –

Nici o pledoarie escuză: nimic!”

Mai bine zis – rezumă criticul – despre singurătatea din societate, din mulţime, de ce nu, chiar din familie… O problema a tuturor, doar de aceea e menţionată într-un text poetic. Poetul nu se referă la remedii – nici nu are de ce – e doar problema fiecăruia. Şi ne doare pe noi, pe toţi… Crima de tricouri, dincolo de titlu, ce reţine criticul-cititor e ritmul… ritm antrenat, de dans modern:

„În tricouri, euri în ecouri: crime de tricouri

 Jasp: roca jasp… (…)

 Ce frumos existam:

Jasp; roca jasp!”

Element ascensional - „codrul şi corpul” – pe marginea cărora se poate broda…  Grotessa Hask – din versurile căreia reţin memorabila idee:  „Nimeni nu mai poate scrie azi literar-activ”

 Evident, se referă la cuvinte „prinse necuprinse de trup” – fiind şi concrete şi abstracte, şi purtătoare de mesaj şi nepurtătoare de adevăr – undeva…

 Codresc, codrul, cotul… - versuri din care, ţinând seama de dispariţia lentă dar evidentă a codrilor carpatini – melodia de doină, cu inflexiuni de prohod, este, pe cât de justificată, pe atât de amară sufletului nostru. În fine, din Emigrantul său – mai reţin o idee, de neuitat:

   „Îl însoţeau şi trenurile şi gara –

   Chiar şi iubita sa, pe nume. Buzunara!...”

   Cu un surâs fin, aceasta marca un gând fugar. Aflat pe aproape, criticul îşi stăpâneşte, cu greu, un zâmbet uşor perfid. Aşa am ajuns? Motiv pentru care închei expozeul cu un singur cuvânt: exemplar!

Florin Contrea

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com